369 matches
-
dacă vii la mine pentru probă ca după aceea să te cer de nevastă de la ai tăi. Că să știi tu că mie îmi placi și îmi ești dragă și îs mai mult decât sigur că mi-ai fi o soață pe cinste! Da ce probă îți mai trebe, mă Vasile, atâta vreme cât te-am primit la mine și în casă și în bătătură o vară întreagă, încât ai mei m-au întrebat de câteva ori: Cum Măriuță? Proba o faci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
creează, exact în temeiul acestei virtualități, un univers, prin frustrarea realului. E la mijloc, aș spune, o curiozitate cu croșete: "L-am așteptat pe tata, până la ceasul trei/ din noapte, să se întoarcă, pe bicicleta-i Stayer,/ de-acolo unde soața dresorului de lei,/ căzând la pat, aceasta-l chemase, cu un aer,// la telefon, că totu-i pierdut, iar tatăl meu,/ rugându-l să-i expună simptomele,-i, zisese/ că nu e mare lucru...ca să nu plec și eu/ la
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
îmbătrânit departe de țara sa și de regina sa, Clitemnestra, nu și-a uitat nici tronul, nici căminul, nici bucuria oferită de îmbăierea conjugală! Cum ajunge acasă, cum intră - Agamemnon, desigur! - într-o priapică frenezie sexuală văzând cum dulcea sa soață îl poftește în scăldătoarea pregătită cu mare căldură - și e gata să-și reia locul în comunitatea afectivă din vremea însorită de altădată! Dar, brusc, Agamemnon, eroul irefutabil de la Troia, se vede față în față cu moartea! Soața iubită, împreună cu
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
dulcea sa soață îl poftește în scăldătoarea pregătită cu mare căldură - și e gata să-și reia locul în comunitatea afectivă din vremea însorită de altădată! Dar, brusc, Agamemnon, eroul irefutabil de la Troia, se vede față în față cu moartea! Soața iubită, împreună cu junele ei partener de dansuri erotice, cu niște securi în mâini, fac - din partea eroului, desigur! - inutilă orice replică! Astfel încât regele regilor își imprimă forma fizică pe structura băii, delimitându-și contururile cu lichidul colorat al sângelui său ce
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
bun din toate”. XXIII. Atunci cântă cocoșul. În vestminte, Din cuverturi, țâșni copila iute. Găsindu-se la cele dinainte, Își pleacă ochii de ce neștiut e, Dispare-apoi; lui îi rămâne-n minte Năluca frumuseții ei trecute. Răsună-un corn, poștalionu-așteaptă, Spre soața-i dragă împăcat se-ndreaptă. XXIV. Și fiindcă în poeme o morală Mai bine știe-a spune rostul cum e, Voi folosi și eu această cale Spre-a lămuri ce versu-mi vrea să-ndrume: În viață-s poticniri, mai pleci
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
au luat generațiile din timpul războiului și de după război și pe care l-au copleșit încă din timpul vieții cu lucrările lor de doctorat dezgustătoare și stupide, îl văd mereu șezând pe banca lui de acasă din Pădurea Neagră lângă soața lui, care, în entuziasmul ei pervers pentru tricotat, îi împletește întruna ciorapi de iarnă din lâna tunsă chiar de ea de pe oile deținute de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
în entuziasmul ei pervers pentru tricotat, îi împletește întruna ciorapi de iarnă din lâna tunsă chiar de ea de pe oile deținute de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soața lui, care l-a dominat complet toată viața și care i-a împletit toți ciorapii și i-a croșetat toate scufiile și i-a copt pâinea și i-a țesut așternutul de pat și i-a cârpit chiar și sandalele
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
casa-bloc a lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește, mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
lui și privește spre orizont, își cioplește bastonul, își pune scufia, își scoate scufia de pe cap, își ține scufia în mâini, își crăcănează picioarele, își înalță capul, își coboară capul, își vâră mâna dreaptă în cea stângă a soaței sale, soața lui își vâră mâna ei stângă în dreapta lui, merge în fața casei, merge în spatele casei, se îndreaptă spre casă, pleacă de acasă, citește, mănâncă, își soarbe supa, își taie o bucată din pâinea (coaptă în casă), deschide o carte (scrisă de
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
păpuși-copii, cu păpuși-femei, mame-iubite, amestecate în echivocul, vechi de cînd lumea (și literatura), al dragostei de băiat. Așa că o moștenire tot există. Ce intră în ea? O femeie cu draci (cîte unul pe fiecare umăr, Mormocea și Țaporea, mototolii), ca soața lui Ipate, care se pricepe să se facă, dintr-o joacă, mică-mică, așa de mică de-o încape o boabă de salivă de cotoi. Tănase motanul, care înghite diverse lucruri, șoareci citiți care scriu, pînă și pe stăpînă-sa, Minodora. În
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Annei cerebrează o ipostază a iubirii ce presupune contopirea într-o singură entitate a femeii și bărbatului ca în versurile de acum, aș spune, populare, rostite fiind frecvent la nunți: „Vreodată doi dac-au fost unu, noi./ Vreodată om de soață de-i iubit, tu;/ Vreodată ferice femeie de-a fost,/ Egale mie surate, nu e rost!/ Nu-i aurul cât e iubirea ta/ Bogatul Est n-are cum se-asemă na./ Iubirea-mi marea n-o poate potoli,/ Iubirea-ți doar
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului Stau împietrită-n ale tale brațe, Ca mugur de măceș sălbăticit; De glasul meu aproape-nmărmurit, Las versul șubred și asprit s-agațe... Ne repetăm, ades, la infinit, Cum stelele pe cer se iau de soațe, Țintind în Univers din brațe-n brațe, Înlocuite doar de ce-i murit. Mă scrie mâna ta pe un caiet, Ce se deschide singur și banal, Când totul ni se pare desuet, Gândind la gânduri triste, în duet, Cănd ochiul tău
ZDROBESC URECHEA DE STÂNCĂ – SONET STRĂIN de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385249_a_386578]
-
dându-i câteva palme, să nu -și mai arate comorile tuturor, ci doar lui. Și atunci a îmbrăcat-o din cap până în picioare cu tot ce i-a trecut prin minte, doar doar o va feri de ispite. Dar și soața i-a zis ; schimbă-ți tigva pe ceva mai arătos și acoperă-te că și eu vreau să am privilegii. Și uite așa din disputa asta s-a născut evoluția îmbrăcatului . Cei care nu mai știau ce să facă cu
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
fumul să iasă, Să fie cald în casă, să uite viața grea. Și-intră bătrânu-n casă slăbit și obosit... Gândindu-se cu dor la pruncii cei plecați, Pe-un scaun lângă sobă un timp s-a odihnit, Privindu-și bieta soață cu ochii-nlăcrimați. Bătrâna pregătește ciorapi și mănușele, Pentru nepoții mici în alte țări plecați, Cu dor o rugăciune strâns împletește-n ele, La piept strânge ciorapii cu lacrime udați. La geamul cu mușcate și flori micuți de gheață, Stau
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
prin cuvânt ca celelalte entități vii sau fără viață. Rezultă că Dumnezeu a dat o deosebită importanță făpturii umane. Viața omului s-ar datora suflului divin aplicat modelului tocmai sculptat care, astfel, a căpătat viață și un nume: Adam. Asupra soaței sale Eva, Dumnezeu nu a trebuit să sufle spre a-i da viață. A fost suficient că Eva a fost modelată din coasta vie a lui Adam. O concluzie logică: odată instalată într-o entitate, viața poate genera viață. Viața
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
care nu înțelege câtuși de puțin necesitățile spiritului. Aș fi prefăcut mariajul lui Strickland într-un chin îndelungat din care fuga ar fi fost singura scăpare posibilă. Cred că aș fi pus accentul pe răbdarea manifestată de el față de o soață nepotrivită și compasiunea care-l împiedica să arunce de pe umeri jugul apăsător. Și cu siguranță că i-aș fi eliminat din scenă pe copii. De asemenea, aș fi putut alcătui o poveste de efect punându-l în contact cu vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prin ale vieții Tot șăgalnic și ușor. Îți era mai mare dragul Să privești ( cum spun cei vechi) Lumea potrivindu-și mersul Tot perechi, după perechi. Dar povestea ne mai spune (Ca s-o știe fiecare) Că feciori-și cereau soața La soroc de-nsurătoare, Când veneau cu tot alaiul Cu drușcuțe, lăutari, Cu vinars, să omenească Cei părinți, mari gospodari. Era chiot, veselie Cât încape-n lumea toată Și sunau tilinci voioase Pentru lumea adunată. Că țineau aste petreceri Cu
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
cum se dezbrăca» - Ipostaze; «Astăzi are doar pretenții / Cum avea și-n alte dați; Are însă doar intenții, / nu și posibilități.» - Unui profesor admirând o blondă), Mircea Ursei (« La Operă, ca un făcut, / Pe când se duse într-o seară, / Cu soața lui a fost văzut / De... secretara» - Ghinion), N. Vintilă („Pentru Cătălina Orsivschi, epigramista și creatoarea Muzeului-cu-Ouă-Încondeiate din Bucovina“: «Cătălina, te știu bine, / Ești femeie, nu găină, / Atunci, spune-ne și nouă, / Cum făcuși atâtea ouă?»), Constantin Păun («De când scrie Păunescu
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
amice, / Ne tragi mereu, o știm prea bine: Că nimeni să nu poată zice / Că doar mustățile-s de tine»; Florina Dinescu - Concurență: «Cine crede că Fortuna / Cu-al ei corn e numai una, / Să verifice ce coarne / Mai pot soațele să toarne...»; Elis Râpeanu - Oul lui Columb: «De Columb, un zvon mai nou / Circulă mai fără rost: / Cică-avut-a doar un ou ! / Da, dar ce bărbat a fost !»; Dan Norea - Senryu: «La birou țin post - / ce să fac dacă nu pot
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
efortul său, firesc, Consoarta ce-o avea cu jurământ Și la urechi îi susura un cânt, Șoptindu-i cu tandrețe: „Te iubesc!” Deci, la desert, i-a oferit dulceață De ... coarne (!), preparată ca la carte, Cu competență de distinsa-i soață; Iar pentru tot meniul ipotetic, De care-avea, de multă vreme, parte A dat un singur pol: cel nord magnetic! ------------------------------------ Eugen DEUTSCH Iași, 10 august 2013 Referință Bibliografică: Eugen DEUTSCH - ARCA - SONETE (1) / Eugen Deutsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
Pe care au trecut toți mirii, Să-i dăm ofranda vieții Primăveri, Să învățăm să îngropam toți spinii. Alaiul care vine după noi, În ritm de cobza și de alăuta Să-l facem să fie de soi... Că mirele, azi soața își săruta! Să-i dăm Cezarului, ce e al lui Și fericirii, zorii dimineții, Cei doi Feciori, plecați hai- hui La braț cu anii tinereții! Să îi purtăm în rugăciuni Să aibă parte de lumină, Să crească la rându-i
MIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363052_a_364381]
-
la el. Vecinului meu Cu vecinul meu de sus Prea adesea am necaz Când s-adorm, el nu e treaz Ș-apoi doar el....adoarme dus. Surpriza Când sa-ntors neanunțat A picat ca musca-n oală, De surpriză-a înghețat. Soața-n pat cu altul.....goală. Referință Bibliografică: Epigrame / Emil Șușnea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emil Șușnea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
EPIGRAME de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363515_a_364844]
-
vino la biserică și ascultă cuvântul Domnului!” Parcă îl și vede pe popă cu barba lui neagră și cu alura de sfânt. „Negreșit, duminica viitoare mă voi duce. Așa e, nu știi când vine vremea”. Mărioara, vrednică gospodină, dar și soață cinstită și iubitoare, mesteca, în acest timp, mămăligu ț a galbenă ca aurul. Aburii se ridicau odată cu mirosul parfumat și fierbinte spre tavanul din brad lăcuit și gândul o duse că de mâine va începe recolta nouă de cucuruz. Mai
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
ales, de ce râdeau cu așa poftă. Când cei doi musafiri s-au apropiat de ea, bărbatul roșcovan și creț a mângâiat-o părintește pe cap și, scotocindu-se prin buzunare, a scos o hârtie de zece lei, pe care femeia, soața acestuia, i-a înmânat-o fetei zicându-i în timp ce o ținea drăgăstos de umeri:” Să-ți iei caiete, isteațo!'' Văzându-l pe tatăl ei care venea cu brațele întinse spre cei doi vizitatori a strâns banii în mânuța ei îngerească
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
Deși ni-i traiul jalnic Loviți de patimi și necaz, Credința în Năvalnic Și în magia lui mereu. În semn de prețuire, Pentru mărinimosul zeu Al vieții-ntru iubire, Fecioarele îl poartă-n sân În pungă de mătase Și-l pune soața de stăpân Pe toc de uși la case S-alunge farmece și vrăji. Și-l țin la piept și mirii Din firele-i să facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]