61 matches
-
au năvălit în suflet forța cristalului te-a prins în spirala dublă rătecești prin ceața amintirilor cobori în piramida cerului ca să te-ntâlnești cu Sirus când Orion se cufundă în triunghi, prinzi câinii care alearga după un iepure speriat Apis soarbe din Eridanus Devii viteaz când Leul dormiteaza la rădăcina timpului uitat în cămara iernii Jupiter stă la sfat cu Aldebaran e-n cumpănă a nopții crăiasă cu fața plină ea-și răsfiră diamantina-i mantie de vise ca orice mamă
ALTARUL LUMINII (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347876_a_349205]
-
trăiesc cu idea că totul este aici și acum, așa că ei se străduiesc pe toate căile posibile de a obține cât mai mult aici, mă refer în primul rând la bani cu care ei apoi să se poată distra, să soarba plăcerea să nu piardă nimic ci să probeze totul. Iar când le spui unor astfel de oameni ceva despre idealul binelui absolut își acoperă urechile sau îți râd în față și pleacă mai departe nu vor să știe nimic de
VISUL UNUI IDEALIST de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348488_a_349817]
-
iubire Și vreau mereu să pot să-ți dăruiesc Doar picături ce să aducă fericire Pe chipul tău ce-mi spune:te iubesc! Mi-ai atins chipul,din nou, cu zâmbet Iar ochii mei în zori te-au căutat ... Să soarba nectar din al tau sipet Dar pașii tăi departe te-au purtat. Referință Bibliografica: Mi-ai atins... / Mihaela Mihăilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Mihăilă : Toate Drepturile
MI-AI ATINS... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345085_a_346414]
-
lumină și căldura își găsesc calea mai usor spre semenii lor. Trăirile sufletești rămân vii, nu îmbărânesc în ritmul trupului. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte, gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet, mai poate să soarba roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
triluri să răsune, peste-amintiri ce mor Când zumzăie uitarea, în gând și pe icoane. Să fiu cristal de roua, tivit pe fir de iarbă Să se rasfranga-n mine seninul cel senin, Să picur lin pământul, de sete să mă soarba. Cand arșiță îl arde, durerea să-i alin.. Să fiu un râu albastru, curgând către izvor Purtând spre nemurire un zâmbet și-un surâs. Să se intoarca-n matcă, vuind asurzitor Cum lacrima se-ntoarce în ochiul care-a plâns
SA FIU... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375755_a_377084]
-
Ba, uite colo, lîngă parapet, un rătăcit, un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uite colo, lîngă parapet, un rătăcit, un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sfera, care în domeniul infinit nu mai pot fi percepute ca atare: (John Milton, ibid., pp. 71-72): În spațiul mai vast acum, asemeni/ Văzduhului, el [Satan] cumpănește áripi,/ Desfășurate larg, ca, de departe,/ În dragă voie, Cerul empireu/ Să-l soarba în priviri: nemărginirea/ E-atît de vastă, încît nu-și da seama/ Dacă-i pătrată sau rotundă dacă-i." 91 (ÎI, 276) coloana de văpaie-n Patru colțuri, fără podoabe (unornamented pillar square): Pitagora consideră Terra (Pămîntul-corp ceresc) (elementul Pămînt era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
d-o mie de ori mai amar, l-ar face venin. 12 2254 O lacrimă de otravă care face să spume în furie * oceanul unui *** D. GLASUL MIREI 1 2254 daca toată ființa mea, toate zilele mele s-ar putea soarbe într-o picătură de aur. 2 2254 Să scald gândurile mele printre sufletele valurilor mării. 3 2258 Am rupt inima mea și-am pus-o-n sînu-i - și p-a lui am pus-o-n sânul meu. {EminescuOpVIII 254} 4
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a un scamator, pescuise deja din aer termosul și ceașca. Cafeaua, iat-o! O ceașcă mare, verde, plină, pe măsuța metalică dintre cele două scaune. — Numai pentru mine? — Eu am băut o cisternă, pistoanele mele au luat-o deja razna. Soarbe în tihnă, nu te grăbi, pregătește-ți liniștit blestemele. Azi sunt al matale, gospodin Matei. M-ai găsit, ghinionul meu. Musafirul sorbea, surâdea, amâna. — Ca să fie mai ușor pentru amândoi, să-ți expun eu chestiunea, reluă nerăbdător profesorul. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorba despre așa ceva. în scurtă vreme sosește Cezar voios cu cafeaua care răspândește în tot balconul aroma ei plăcută. — Am făcut o cafea pe cinste, draga mea, așa cum îți place ție, se laudă Cezar, turnând-o în cești. — Să vedem soarbe cu grijă Teofana. Ooo! Ooo! E grozavă! — Îți place? — Foarte, foarte mult. — Vezi! Să mai spui că nu sunt priceput la cafea. — Am spus eu asta? Dimpotrivă. Cum ai făcut-o așa de bună? — Cu dragoste. — Hai, măi cezar, nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a pierde nădejdea, uitîndu-se cu jind și la porc, și la stăpână, și la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de reflecție încăpățînată care îi era obișnuit și s-a cățărat la locul lui pe taburet. Nu vi se par folositoare aceste formații ? spune Tarrou care tocmai băuse și îl privea cu atenție pe Rambert. Foarte folositoare, spune ziaristul, și soarbe din nou. Rieux observă că-i tremură mâna. Se gândi că da, hotărât, era complet beat. ÎN ZIUA URMĂTOARE, CÂND RAMBERT A INTRAT PENTRU A DOUA OARĂ ÎN RESTAURANTUL SPANIOL, EL A TRECUT PRIN MIJLOCUL UNUI GRUP DE BĂRBAȚI CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Hai... Haide... Ușurel... (Vorbește cu groapa; o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în jur vesel și radios.) Hi-hi! VIZITATORUL: Ce-ce-ce să fie? ZMAJORDOMUL: Urâtă treabă! BRUNO (Apropiindu-se de groapă.): Măi, să fie... GRUBI (Către BRUNO.): Nu ți-am zis eu că e vie? Trebuie numai să-i vorbești puțin. VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
întîmplare, de la telefoanele lor. Îi place să intre în hotelurile de lux ale orașului, să aprindă toate luminile, să aștepte timp de ore și ore în saloanele somptuoase ale recepțiilor. își comandă cîte un pahar de Porto sau de martini, soarbe din băutura reconfortantă și se gîndește. „La ce ?” alege la întîmplare una din cheile agățate pe panoul de la recepție și urcă în camera respectivă. nu doarme mai mult de o noapte în aceeași cameră de hotel. Știe că are acces
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bătrânului, domol și cald. Gheorghe turnă mălaiul și începu să mestece mămăliga. Un miros bun se răspândi împrejur. Oacă urcă sub malul scobit, să mai aducă ceva. In mâna lui Bpzoncea străluci o sticlă albă, lunguiață. Ucenicul îl văzu cum soarbe cu sete, dînd-o peste cap. Beregata lui arsă de soare se smucea repede și cămașa subțire de mătase roșie i se desfăcuse la piept, lăsând dezgolită pielea păroasă, plină de tatuaje. Apoi rachiul trecu din mână în mână. Nicu-Piele bău
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de plevușcă putredă, răsfirată"193. Momentul mesei devine adevărat prilej de bucurie. Ivan Denisovici înțelege, în acest fel, cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie mulțumit: A venit clipa cea sfântă. [...] La început soarbe numai zeama, o tot soarbe. De cum înghite primele linguri cu lichid fierbinte și căldura se răspândește încet în tot trupul stomacul se deschide parcă a bucurie în întâmpinarea ciorbei. Ce bine-i! Uite, asta-i scurta clipă pentru care trăiește un deținut 194. Lingura lui
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
talentului în fața meșteșugului. Importanța acordată talentului este legată de o altă coordonată generală a poemului lui Pope și anume respingerea mediocrității care este relaționată în ceea ce privește criticul și cu aspectul privitor la insuficiența cunoștințelor acumulate: "Învățătura puțină e un lucru grav / Soarbe până la fund, sau nu mai bea deloc din Izvorul muzelor"158 Dincolo de existența intuiției, unui critic i se mai cere empatie în sensul subsumării la intențiile creatorului precum și răbdarea și înțelepciunea de a cerceta opera în întregul ei pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am resemnat cu Mozart: concerte la vioară! A doua zi, avui chef, să cos la gherghef! Firul de iarbă, vântul și păpădia (fabulă) A fost odată un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creștea. Gâzele și fluturii se odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din când în când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele uscate și fără culoare. Manole se apleacă deasupra ceștii. Soarbe : își privește cu recunoștință soția. Știe, probabil, cât de mult îi datorează, n-ar renunța vreodată la slăbiciunile și rupturile ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i oferi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poposesc pe obrajii lui Sandu Șpriț. Acesta, cu paharul Într-o mână și cu o țigară În cealaltă, privește meditativ combina muzicală din care răsună muzica de petrecere. Apoi clatină din cap. Iar privește combina muzicală, iar clatină din cap. Soarbe din pahar și iar clatină din cap. Trage și din țigară, lung, ca și cum ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului drept către pahar, astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu Îi Întinde lui
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea Ștefan Iordache În “Ticăloșii”. Sandu duce paharul la gură și soarbe, fără să zică noroc. Știe că Gicu și Gore vor să-l ia peste picior, fiindcă portocalii lui intenționează să pună și presa cu botul pe labe. În interior le dă dreptate, vede În fiecare zi cum rânjește disperarea pe la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ne-ai chemat la cârciumă, ca să ne freci ridichea cu aiuriții tăi? Sandu Șpriț Își ia o expresie de om care le știe pe toate, apoi duce paharul la gură. Soarbe... Soarbe... Îl termină și Îl umple din nou. Iar soarbe... Gore și Gicu uită să mai bea din halbe și Îl privesc consternați. Primul nu mai rezistă și răbufnește: Da, Întotdeauna am spus că ești talentat la capitolul șpriț. Poți să participi și la concurs, dacă vrei, nu te bate
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
eu de grija câinilor roșii sau de grija ceferiștilor lui Copos. Băi, eu am alta pe cap, și e gravă. Ține de conducerea țării. Se uită ostentativ În sus, apoi soarbe din bere. Iar se uită În sus, și iar soarbe. Apoi Își continuă ideea: Dragii mei dragi și câteodată tolomaci, dar nu vă supărați pe mine, și eu vă accept glumele - mai ales pe ale lui Sandu, care trebuia să se facă clovn la circul de stat, la blonda aia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai băgam În seamă. Poate doar dacă te chema Eminescu și ne făceai cunoștință cu Veronica. Știi care Veronica, presupun. Vezi că nu e fetița care l-a cunoscut pe motanul Dănilă. Gore privește când la Gicu, când la Sandu. Soarbe din țuică, apoi privește În ceașcă. E vorba despre Micle Veronica, chiar așa de slab nu am fost la școală. Își scria poezii cu Eminescu și s-au iubit. Gicu aplaudă la mișto. Orice fraier știe de Veronica Micle, Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]