56,932 matches
-
cineva din public? Ăștia chiar nu au înțeles nimic, nici macar vulgata criticii proprietății. nici macar Bucurenci. nu, nu apartamentul lui liiceanu e furt, nu proprietatea individuală, ci doar cea care echivalează cu un capital, adică mijoiacele de producție. nu ochelarii de soare sau cartea de colorat, ci fabrică, unealtă sau, mai nou, acțiunile. marx despre asta vorbește, si nu vrea decît să restituie proprietatea. desigur, asta după ce pirueta dialectica ia sfîrșit. tot palavragiți de stingă și comunism, fără niște noțiuni elementare de
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
inadecvată a resurselor de erudiție, de altminteri foarte bogată. De ce ar fi nevoie, de pildă, ca în analiza versurilor "Oamenii umblă amețiți de lumină/ și se-ntorc întotdeauna dintr-o veghe;/ Mersul lor e ca un dans al vîntului./ De la soare învață să se urce pe munte în zori/ și cînd sînt osteniți să se-ascundă în mare", să se invoce concepte ca acela de sensus comunis aristotelian și Sein-zum-Tode heideggerian ? Incursiunile în diverse ontologii și argumentările filozofice, sociologice, psihanalitice devin
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
i-a făcut nici proces de intenție pentru acest gest de mărinimie bugetară care a fost motivat de premierul însuși considerînd sărăcia un viciu al părinților, nu o problemă a guvernului. Dar dacă, potrivit primului ministru, presa caută pete în soare, fiindcă monitorizează aplicarea unui program de criză și îi semnalează defecțiunile, mă tem că dl Năstase a ajuns să-i considere pe ziariști drept un fel de anexe ale Ministerului Informațiilor Publice. Din nefericire, parțial are dreptate.
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
n-ar fi o sursă nesecată de prăfăraie și infecție, dacă tencuiala zidurilor, căzută pe jumătate, n-ar fi fost opera, vorba lui Chandler, "a unui dement eliberat pentru bună purtare" și dacă băncile n-ar fi ocupate, de la răsăritul soarelui până binișor după apus, de eterna grupă vigilentă a pensionarilor. Ca-n poveștile cu paranormali, deși se mai întâmplă să moară, ei rămân nemuritori la punctul de observație! Cititorul sătul de nesfârșitele mele cârteli se va întreba: "Dar ce ai
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
cu care mă îmbrăcam ca să ajung la mormîntul lui din curtea bisericuței Mavrogheni de pe strada Monetăriei, singurul drum care îl desparte de ctitoria să, Muzeul Țăranului Român. Abia în mașină îmi dau seama ce frig era în casă. Tot drumul soarele blînd mi-a mîngîiat obrazul și i-am simțit căldură prin par. Mormîntul îmbrăcat în piatră, sobru, rafinat și discret. Mă așez pe băncuța, tot de piatră, pusă acolo pentru popas. Flori de toamnă, lumînări. Crucea de lemn prinsă de
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
alcătuită pe principiul ce s-a dat e bun dat, fiindcă toate partidele parlamentare au, se pare, pe conștiință și în folosință imobile pe care de-abia așteaptă să le poată cumpăra la preț de nimic, lăsîndu-i cu ochii în soare pe proprietari și pe plătitorii de impozite obligîndu-i să mai subvenționeze o dată și din gros partidele existente. În schimb de acum înainte cine vrea să înființeze un partid musai să aibă cincizeci de mii de membri și nu oricum, ci
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
care par tăvăliți prin nisip ud, albiți de atîta purtare, cu partea de jos în franjuri, căscați pe la genunchi sau rupți pe coapsă. Unii au pantalonii tăiați sus de tot, încît li se văd bine picioarele goale și înnegrite de soare, alții deasupra genunchiului, sau sub genunchi, sau la jumatatea gambei. Cei care au avut destul material ca să ajungă pînă la gleznă au pantalonii evazați, de parcă le-a greșit cineva cusătura. Totul atîrnă pe muritorii nespus de ciudați pe care ii
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
una dintre aceste ființe defe-minizate îi e stra-stra-stra-stra... nepoata, bietul om și-ar pierde probabil mințile. Tulburarea din privirile lui ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el: un ins încotoșmănat în după-amiaza cu soare blînd, un tînăr cu mănuși, pălărie cu panglică și guler tare, cu o sticlă ridicolă acoperindu-i un ochi, stînjenit în mișcări de tot ce are pe el, de la încălțăminte la baston. Și acest tînăr bizar ar putea fi un
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
să într-o asemenea ipostază (de altminteri întrutotul legitimă în cazul prezent), vrea să pară altceva, isi bombează pieptul, isi îngroașă vocea, gesticulează marțial: "Aveam și vîrsta și traiectoria meteorilor;/ sfidam gîndirea plata, poftele gastronomice" (Vîrtejuri). Sau: "O arenă în soare,/ că un peisaj de război" (ibidem). Sau: "priveam cerul/ dinamitat cu stele și detestam,/ pentru golurile dintre soldați, mitralieră/ cuvintelor, pe cei care mai pot dormi/ liniștit în tranșeele frazei" (ibidem). Prins în jocu-i bovaric, introduce și exotisme: "televizorul/ învîrte
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
portugheze, profesorul Mihai Zamfir)! Și atunci, aproape că mă bucur când văd reacțiile firești ale diplomaților români: căzuți ca din lună, incapabili să articuleze o frază ca lumea, ei trag obloanele ambasadelor, nu care cumva să pătrundă vreo rază de soare inamică și să le strice atât de fina piele. Partea pozitivă e că baricadați în ambasade ca în bunkere, măcar nu ne fac de râs... Chiar și acolo unde lucrurile ar putea merge bine, de pildă în Statele Unite, un ambasador
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
încît pînă și motivul ezoteric e relativizat, compromis prin distorsiunea sa calofilă, prin infestarea (însămînțarea?) lucrurilor cu verbul poeticesc: "Șterge mai întîi, cu palma,/ praful stelar stîrnit de Taur,/ unghia taie în cretă apa și cerul,/ buricul degetului lasă un soare sterp./ Apoi cuvintele sale încep/ să vibreze în lucruri" (Anestezie /II/). Cuvintele tind a se substitui lucrurilor cum somptuoși paraziți ce le devoră miezul. E interesant de urmărit în acest tip de poezie raportul complex dintre "fondul" formalizat, totuși rezistent
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
camera de spital,/ forța necunoscută lucrînd în mine silitor,/ halatul murdar al sorei,/ acele, perfuziile, sîngele șiroind,/ cafeaua de dimineață,/ tabieturile de după prînz// în bucătărie,/ fiul meu se ceartă cu nevasta// pactul cu demonii/ sigilat în zori cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii pe înnoptat// cu fruntea rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o statuie,/ alături, orbul își sună/ flașneta hodorogită// trădările, entuziasmele,/ zgrunții secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
bălăbăneau agățate două pungi de plastic. ș...țDupă cîteva ore de trebăluit prin curte, se așeza la măsuța din fața căsuței, scotea din sacoșă cîteva cratițe și începea să mănînce. ș...ț După ce mînca, bătrînul se întindea într-un șezlong la soare și adormea cu pălăria trasă pe față. Era ora la care îl părăseam și eu. Știam că după ce se trezește, își pune vasele murdare în pungi, încuie cele cîteva unelte în magazia din spate, își ia bicicleta și pleacă." Cam
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
funambulescă", dialogurile aparent lipsite de sens - alunecînd adesea, ca la suprarealiști, în zona umorului absurd - se desfășoară halucinant, imprevizibil, ca în poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre cele mai izbutite din volum: "Eram numai noi/ și soarele roșu/ ca un pește cu nasturi așezat în fotoliu.// am întrebat-o: n-ai vrea/ să ai falus/ și un tată cu un singur ochi?// mi-a răspuns: am/ cunoscut anii trecuți un domn/ care-și purta peste tot propriul
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
privind-o și ascultînd-o vorbind, fantasmează să o violeze sau să facă amor la inițiativa ei, trecînd de la o variantă la cealaltă fără mari probleme de logică sau de morală. Pentru că poartă o rochiță fără sutien și o pălărie de soare franțuzească, individul trage concluzia că trebuie să fi practicat sporturi de noapte cu cetățeni străini. Din filele de jurnal aflăm că Ghe e un bărbat "emancipat": trăiește din salariul de economistă al nevestei, cu care întreține raporturi sexuale cel mult
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
am realizat și am simțit această diferență clară. De ce atunci? Nu știu. Am trecut pe acolo de mii de ori. Doar atunci însă am simțit că am ieșit din- tr-un tunel al timpului, plin de umezeală și am ajuns la soare. - Ce-ți lipsește în Franța? - Prietenii. Un soi de comunicare și libertatea ei. - Sînt mulți ani de la spectacolul Piațeta făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Un spectacol formidabil, special, cu un spirit anume, care, într-un anumit
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
profetică, este, incontestabil, argheziană, nu e mai puțin adevărat că materialitatea imaginilor, care șochează, nu de puține ori prin aspectul hibrid, rezultat din aglutinarea de organic și mecanic, ne trimite cu gîndul la expresioniști, cum se întîmplă în aceste versuri: "soarele se lasă cioplit în artere de electroencefalograma inerției/ ploi sînt ridicate pe scripeți în noaptea cu farurile stinse/ și trîmbiți înăbușite de cîlții umbrei/ văd pești despicați le atîrnă carnea transparentă pe frînghii/ cactușii cresc în riduri de mătase/ clovnii
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
cactușii cresc în riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
uite și în ograda primăriei, de unde pleacă regulat, cu o oră-două înaintea raziilor, informațiile necesare mafioților de la tarabe ca să-și ia, provizoriu, tălpășița. La lumina becurilor, Piața Obor arăta, în dimineața zilei de Sf. Maria, așa cum arată și la lumina soarelui: ca o groapă de gunoi. Administrația ia bani de fiecare tarabă, dar nu e în stare să facă o elementară curățenie. Măcar la propriu. Fiindcă, la figurat, am văzut cu ochii noștri cum stau lucrurile cu mediul de afaceri necurate
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
ascultați: Mai am un singur dor/ În liniștea mării/ Să mă lăsați să zbor/ La marginea visării// Mai am un singur dor/ Să nu simt cum trec anii/ La marginea visării/ Vreau să mă pierd/ În flori de cîmp și soare." Asta, după ce tot am aflat cîte piese muzicale din repertoriul unor trupe românești sînt bine-mersi plagiate. Paula Seling nu plagiază. Ea îl rescrie pe Eminescu. Ce poți să-i faci junei Calibane decît s-o trimiți la școală? Eventual, de
Evul Mediu neîntîmplător by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14887_a_16212]
-
de topless) și-au dat repede seama că n-au nici o șansă să uite de cărți. Cărțile au venit după ei, pe nisip, și i-au ademenit irezistibil sub forma unui târg de carte, organizat chiar acolo, printre umbrèle de soare și bărci pneumatice. Organizatorul târgului este, ca în fiecare an, poetul și omul de afaceri (combinație, iată, posibilă!) Gheorghe Todor. El a dat și un nume sugestiv întreprinderii, Carte la nisip, parafrazând aromata sintagmă cafea la nisip, atât de bine
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
de frumos, încât trebuia să fie mort - "întotdeauna fii cu mine" - aripile sale ca de ceară cuprind drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune soarele, "ziua" - existența devine echivalentă cu trăirea, zgomotul, mișcarea, milioane de activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie cuprinsă de întuneric.
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
o cu totul altă concepție despre lucruri. Bunurile casnice erau făcute să dureze și chiar țineau o viață. Cele devenite inutile nu se aruncau, ci se depozitau în poduri. Există o întreagă literatură și filmografie despre fascinația podului cu vechituri. Soarele prin lucarne, cu fire de praf în raze, luminînd mobile dezafectate, cufere cu amintiri ale defuncților, cutiile cu tot felul de mărunțișuri supraviețuitoare - a devenit clișeu. Oamenii n-aveau ușurința noastră de a se debarasa de balast. E drept că
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
prea mulți dinți. Iată cum începe divina aviditate: "Trepte ursuze pîrîind grăbit/ Pași, sughite secundarul,/ Umbre scîncesc pe pernă/ Gesturi de cremene își fac semn". Despletire e o altă încercare poeticească: Cînd eram în lună/ Eram sperie-lună// Cînd eram în soare/ Eram sperie-soare// Cînd eram în tine/ Mă speriam de mine..." Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel de sperieturi lirice ar fi Poșta redacției de la niscai publicații, nu pagina a treia, cu poză, a unei reviste care de la Rîm se trage
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]