51 matches
-
timp ce-și croiau drum printre ricșe și căruțe trase de bivoli. Lui Jim Îi era din nou foame, iar continua hurducare a roților peste liniile de tramvai nefolosite să amețea. Ar fi vrut să se Întoarcă la Nantao, la sobița pe cărbuni și tigaia de orez. O oră mai tîrziu, Jim se trezi și văzu că ajunseseră În suburbiile de vest ale Shanghai-ului. Ultimele raze de soare atingeau acoperișurile caselor de pe Columbia Road. În timp ce trecură pe lîngă mașini Opel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de lîngă tunelul de la intrare, sorbind ceai lîngă o sobiță de cărbuni. Fumul se risipea Între camioanele sanitare. Doi soldați tineri Îi dădeau găleți cu apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la Lunghua, care ocupau terenul de fotbal, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orașului. Nimic nu mișca pe cîmpurile din jur, dar la vreo trei sute de metri mai departe, un pluton de soldați chinezi ai regimului marionetă ședea În tranșeele antitanc, lîngă șosea. Purtînd Încă uniformele spălăcite verde-portocaliu, stăteau pe vine, lîngă o sobiță de cărbuni, ținîndu-și puștile Între genunchi. Un ofițer ieși din tranșee și așteptă, cu mîinile În șold, uitîndu-se la Jim cînd acesta păși pe șosea. Dacă o să se apropie de ei, or să-l omoare pentru pantofii lui. Jim știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
am arătat daru și l-a primit, da a zis că d-atunci Încolo preferă parai cheș dă hârtie și, fără alceva, a glisat la spălat. Ceasornicaru m-a Învitat să intru În dughiana lui să-mi usuc hăinile la sobița cu benzină, așa că le-am scos. Și ne-am pus pă șuetat parole. Ceasornicaru m-a asigurat că donșoara Locarno iera dă folosință curentă În parohie și că doar iel și un cioroi o neglijase, pencă era oameni dă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vreo zece trepte în capătul cărora, jos, ajungeai în fața unei uși duble. Din spatele acestora, dădeai într-o cămăruță dreptunghiulară, care avea cam 6/7 m, două paturi înguste, lângă cei doi pereți mai lungi, o măsuță cu două scaune, o sobiță de metal pentru lemne și cărbune și un dulap pentru haine, ca garderobă, în partea opusă. În peretele dinspre trepte exista un geam cu gratii dese, prin care lumina zilei se strecura destul de puțin. Pentru scris și citit stătea aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unde s-au mutat și alte familii deportate. Am cunoscut un om excepțional, un inginer Valeanski, un ucrainean foarte bun la suflet, care a deschis un mic atelier de tâmplărie, unde lucram câțiva evrei. El ne-a ajutat cu o sobiță din tablă pe care puteam să gătim delicii culinare: scrijele din cartofi, când puteam să procurăm cartofi, bineînțeles, o fiertură de linte, un cir din puțină făină de porumb și, În special, să Încălzim puțină apă - minimum de igienă. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trei femei - era o casă mare de tot. Nu vorbeam nimic. Toți eram Împreună, vă dați seama - o cameră cât asta, cu trei uși, care era de fapt o cameră de trecere. Tata a reușit să facă un fel de sobiță pentru care, mă iertați, se furau lemnele, că nu aveam de unde cumpăra lemne. Ne duceam la pădure și dacă te prindea putea să te omoare, că nu aveai voie să mergi. Ce se vorbea? Nu se vorbea. Se spera. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de foame și ăștia aveau un aspect groaznic: erau complet umflați și pielea parcă găurită - ne apuca groaza când vedeam cum arată acești oameni, adică moartea prin flămânzire arată foarte urât... În camera pe care o aveați era și o sobiță? Ne-am făcut noi o sobiță din fier, să zic așa, care se Încălzea cu lemne și cât ardea focul era cald - dar când se stingea, noaptea, era un frig de nu mai puteai. Când nu aveai lemne, iar era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aspect groaznic: erau complet umflați și pielea parcă găurită - ne apuca groaza când vedeam cum arată acești oameni, adică moartea prin flămânzire arată foarte urât... În camera pe care o aveați era și o sobiță? Ne-am făcut noi o sobiță din fier, să zic așa, care se Încălzea cu lemne și cât ardea focul era cald - dar când se stingea, noaptea, era un frig de nu mai puteai. Când nu aveai lemne, iar era frig... Iarna era foarte frig? Iernile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
insecte pe pereți și era ceva groaznic, era un miros groaznic, că ei ung podelele cu tot felul de Îngrășăminte... Dar eram fericiți că am ajuns acolo. Tata a reușit, nu știu de unde și cum, să facă rost de o sobiță și a Început fiertul apei. Iar ocupația noastră era să adunăm cartofi, că, din cauza războiului, n-au fost culeși, nici sfecla, nici cartofii... Noi am stat la familia Copaigorodski Sonia, copiii Jeni, Ani. Eram cam a cincea casă de la cimitir
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că, din cauza războiului, n-au fost culeși, nici sfecla, nici cartofii... Noi am stat la familia Copaigorodski Sonia, copiii Jeni, Ani. Eram cam a cincea casă de la cimitir, cimitirul creștin, și noi ne duceam acolo pentru surcele, ca să putem Încălzi sobița. În seara aceea ne-a dat proprietăreasa niște cartofi ca să mâncăm ceva, iar a doua zi dimineața tata a Început să se intereseze dacă mai erau rădăuțeni. La casa de cultură s-a format imediat un comitet al rădăuțenilor și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și aveai de unde să iei gheață... Era În iarna lui ’41, iar noi aveam și foarte multă gheață pe pereți - țin minte că mama răzuia zăpada din interiorul casei ca să mai elibereze pereții... Nu aveați Încălzire? Aveam un fel de sobiță mică În care ardeam coji de floarea-soarelui, dar nu prea aveam coji de floarea-soarelui - Însă ăsta era singurul mod de a putea Încălzi camera și de a supraviețui... Dar nu existau păduri? Nu, din moment ce nu aveam voie să circulăm, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu aveam voie să circulăm, nu aveam acces la pădure. Am fost uluită acum, văzând, totuși, câtă pădure există prin jurul Șargorodului - dar În zona care ne era alocată nouă nu aveam acces la pădure... Deci, În aceste condiții, degeaba aveați sobițe... Iluminam cu o candelă cu ulei - aceasta era lumina - iar de Încălzit, când aveam, cu coji de floarea-soarelui, de obicei În acea localitate exista o presă de ulei... Dar ulei de unde cumpărați? Bani nu am avut - niciodată nu am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nevăzut și nedeclarat, pur omenesc... Cum mâncați sfecla? Sfecla se fierbea. Încercam să fierbem totul acolo, pentru că sfecla-de-zahăr În primul rând e mai bine dacă o fierbi: e mai hrănitoare, e mai bună pentru stomac... Se gătea tot pe acea sobiță? Nu, În afară de tifos exantematic, bătea și febra tifoidă și noi Încercam să fierbem totul, fiindcă febra tifoidă este o boală de stomac... Apropo, unde se gătea, nu se gătea pe acea sobiță, dar gazdele aveau În spatele camerelor noastre o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bună pentru stomac... Se gătea tot pe acea sobiță? Nu, În afară de tifos exantematic, bătea și febra tifoidă și noi Încercam să fierbem totul, fiindcă febra tifoidă este o boală de stomac... Apropo, unde se gătea, nu se gătea pe acea sobiță, dar gazdele aveau În spatele camerelor noastre o Încăpere foarte Întunecată și În care era o sobă imensă și era un pripicic - cred că e un cuvânt din ucraineană, un fel de loc special pentru gătit. Soba era ceva imens, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar nu prea de aproape. Fata ieși aruncând, cu capul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sud de Santa-Barbara intrăm În zona de portocali, lămâi și măsline. Plaja oceanului e imensă și frumos amenajată. Părăsim coasta și intrăm În văile de măslini. Vizităm o mare instalație pentru obținerea untdelemnului. Grădinile de portocali sunt toate prevăzute cu sobițe pentru lansarea fumului. Când stațiunea de avertizare anunță coborâri de temperatură ce ar dăuna vegetației, toată valea devine o perdea de fum protectoare. Curentul oceanului nu e favorabil, de aceea au fugit și s-au ascuns aceste plantații printre văi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie, să-i zgîlțîi și pe ceilalți, să le spun cît sînt de fericit, să-i rog să-și dea seama ce comoară posedă cu toții, ce sobiță minunată, ce tranchilizant fără prescripție medicală. Noroc de mine că strășnicia regulamentului mă împiedică să mă dau în spectacol. Ceva din felul meu diurn de a fi trădează probabil, măcar în parte, veselia mea lăuntrică; deoarece unora le sînt surprinzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai sunt. Căldura e puțină, drămuită, mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de pereți cu cele două radiatoare mici care mai dezmorțesc aerul. Ca să ne ajute, Fodorii și Kety ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
apa care se desgheață. Parcă tot spectrul mizeriei și al iernii cumplite s’a îndepărtat azi. Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e sigur, trebuie să încercăm orice. Scrisorile care au venit cu poșta făceau 5 zile din Franța și stăteau la noi între 15 zile și o lună și jumătate. [...] 35/1948 I Joi, 5 februarie [1948] În cameră e bine. Sobița cu gaz face minuni... O mică parte din banii care mi se datorau au intrat în casă, așa că totul e mai liniștit, mai puțin panicat, mai puțin încordat. Curând am să ies ca să mă duc la școală; am impresia că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
revedea locurile, dar nu și ființele - și asta ca să ai dreptul la fericire, la împlinirea scopului tău. [...] 36/1948 I 12 februarie [1948], joi dimineață [...] Astăzi e mai frig; se pare că a nins la munte și ne încălzim cu sobița cu gaz care scoate adesea un miros neplăcut în casă, dar dă totuși căldură. Știi ce friguroasă sunt; știu că jumătate din iarnă a trecut, dar nouă aici, în România, ne e frică de crivățul de la răsărit. Azi dimineață am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
probabil, de ce tocmai atunci și acolo am auzit vorbindu-se pentru prima oară de pireul de castane. În ce privește castanele coapte, acestea se vindeau pe stradă, fierbinți, la concurență cu „floricelele”. (Mai simt și acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu oameni mai bătrâni, cu toate claie grămadă acolo, nu.... nu conta că ești fata sau ești băiet... Și... și când vroiam acuma, mi-e rușine să vă spun, da’ era în fundu’ vagonului, în mijloc era o... așa o sobiță făcută așa, ca o dubă sau nu știu cum să-i spun, și într-un colț în vagon era făcută așa o gaură... și așa, din scândură, două scânduri așa, dacă Doamne ferește, te-apuca ceva, să faci pe-acolo. Aceleași sentimente au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a pieselor din metale neferoase se face numai în nișe de decapare cu ventilare forțată pentru evacuarea vaporilor rezultați. ... (2) Prepararea soluțiilor diluate din acizi concentrați pentru decapări se face doar de către personal calificat. ... Articolul 113 (1) Lămpile cu benzină, sobițele pentru încălzit ciocanele de lipit, reșourile sau alte aparate cu foc deschis nu se lasă în funcțiune fără a fi supravegheate. ... (2) La folosirea lămpilor de benzină se respectă următoarele reguli: ... a) alimentarea cu benzină se face după ce arzătorul s-
DISPOZIŢII GENERALE din 23 septembrie 2010 de apărare împotriva incendiilor la ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/226099_a_227428]