54 matches
-
apa care se desgheață. Parcă tot spectrul mizeriei și al iernii cumplite s’a îndepărtat azi. Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e sigur, trebuie să încercăm orice. Scrisorile care au venit cu poșta făceau 5 zile din Franța și stăteau la noi între 15 zile și o lună și jumătate. [...] 35/1948 I Joi, 5 februarie [1948] În cameră e bine. Sobița cu gaz face minuni... O mică parte din banii care mi se datorau au intrat în casă, așa că totul e mai liniștit, mai puțin panicat, mai puțin încordat. Curând am să ies ca să mă duc la școală; am impresia că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
revedea locurile, dar nu și ființele - și asta ca să ai dreptul la fericire, la împlinirea scopului tău. [...] 36/1948 I 12 februarie [1948], joi dimineață [...] Astăzi e mai frig; se pare că a nins la munte și ne încălzim cu sobița cu gaz care scoate adesea un miros neplăcut în casă, dar dă totuși căldură. Știi ce friguroasă sunt; știu că jumătate din iarnă a trecut, dar nouă aici, în România, ne e frică de crivățul de la răsărit. Azi dimineață am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obiectelor de artă decorativă. Covorul de lână, vechi de peste 150 de ani, lucrat manual la o mănăstire din sudul țării, canapeaua ,,Biedermeier românesc" acoperită cu o scoarță cu motive naționale (de asemenea, lucrată manual), lada de zestre (de secol XIX), sobița portabilă care se utiliza atât pentru încălzirea cât și pentru iluminarea iatacurilor de odinioară tot atâtea crâmpeie apte să glăsuiască despre acest mare patriot și cărturar român. Mulți vizitatori, în special cei foarte tineri, află abia acum despre talentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar nu prea de aproape. Fata ieși aruncând, cu capul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Împrumut o oală și un foc,“ gemu el În sinea lui. Luându-și cu el grămada de paie murdare, vârî capul pe ușa bucătăriei. Mă scuzați, voiam să vă Întreb dacă nu mi-ați putea Împrumuta o oală și o sobiță de gătit. Aș fi vrut să iau masa. Ajutoarele bucătarului Îl priviră fără expresie. — Tu de unde-ai mai apărut? — Domnia sa m-a luat azi cu dumnealui. Aș dori să-mi fierb melcii pe care i-am cules din orezării. — Melci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu oameni mai bătrâni, cu toate claie grămadă acolo, nu.... nu conta că ești fata sau ești băiet... Și... și când vroiam acuma, mi-e rușine să vă spun, da’ era în fundu’ vagonului, în mijloc era o... așa o sobiță făcută așa, ca o dubă sau nu știu cum să-i spun, și într-un colț în vagon era făcută așa o gaură... și așa, din scândură, două scânduri așa, dacă Doamne ferește, te-apuca ceva, să faci pe-acolo. Aceleași sentimente au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
metan, cea mai mare parte a țării se încălzea la foc de lemne, aduse cu căruța, tăiate cu drujba (al cărei vaiet e memorabil) și crăpate cu toporul. O dată cu mizeria comunistă, au reapărut cărbunii și "gazul", folosit în godine, niște sobițe de metal cu burlan propriu. Fierul de călcat era încins cu cărbuni. În plină sărăcie, cînd devenise un lux să aprinzi mașina de gătit și cuptorul, căci lemnele erau pe sponci, se foloseau niște reșouri cu petrol, mai rapide și
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
Andrei Pleșu, Marin Sorescu au ocupat funcții ministeriale, ca și pictori și actori. Cât privește situația scriitorului post revoluționar, ea este bine cunoscută, i se oferă tiraje confidențiale, iar când operele i se plătesc încasează maximal jumătate din prețul unei sobițe cu rumeguș - cu modele începând de la o mie de dolari. Totuși, când și când, un lot de artiști, bărbați și femei, de înțeleaptă orientare politică, iar unii apolitici până în măduva oaselor, primesc câte un milion de fiecare an al vieții
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Apocalips al statuilor avea să-i pară de-atunci mereu mai plauzibil decât unul al celor vii. Existau și super-artiștii, se zvonea, și unii oameni-statuie pretindeau chiar, sorbind important din paharul rotund de Duvel, în serile de iarnă, la gura sobițelor de metal din cârciumioare, că ar avea cunoștință de cei care, disprețuind arta im-personării, sătui de rafinamentul mandarinic al atâtor Hitleri și Stalini și Marlene Dietrich, s-ar fi-ntors la puritatea originară a artei lor, suind iarăși pe lăzile umile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o pătură pe genunchi și peste ea o revistă cu benzi desenate; buzele i se mișcau neîncetat. Își Împinse ochelarii antediluvieni de pe nas și priviri din ochii lui congestionați se mutau, bănuitor, de la fotografie la bani și invers. — Ai o sobiță sub pătură ? Nu e bine pentru dumneata, ți s-au Înroșit ochii de la gaze. — Nu, e electrică. Atunci e prea uscat aerul. — Am și apă Într-un ibric pus pe foc. S-o fi stins. Mi-am dat silința să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am arătat daru și l-a primit, da a zis că d-atunci Încolo preferă parai cheș dă hârtie și, fără alceva, a glisat la spălat. Ceasornicaru m-a Învitat să intru În dughiana lui să-mi usuc hăinile la sobița cu benzină, așa că le-am scos. Și ne-am pus pă șuetat parole. Ceasornicaru m-a asigurat că donșoara Locarno iera dă folosință curentă În parohie și că doar iel și un cioroi o neglijase, pencă era oameni dă casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și copii, cocoșați sub baloturile legate În spate, Împingeau roțile cu mîinile. Hamalii trăgeau de mînerele ricșelor, mormăind și scuipînd, iar venele groase cît degetul ieșeau În relief din carnea umflată a gambelor. Funcționari mărunți Împingeau biciclete Încărcate cu saltele, sobițe pe cărbuni și saci cu orez. Un cerșetor fără picioare, cu toracele prins Într-un uriaș corset de piele, se clătina prin labirintul de roți, avînd În fiecare mînă cîte un clopot de lemn. Scuipă și lovi cu putere În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lîngă casa ascensorului, plutonul de poliție militară japoneză care Îl arestase pe domnul Maxted băgase frica În ei. În timp ce iarba creștea pe pajiștea neîngrijită, iar grădinile se deteriorau, ei Își petreceau vremea pregătind cîte ceva de mîncare pe o sobiță cu cărbuni pe care o așezaseră lîngă statuile de ciment de pe fundul bazinului ornamental. Mirosul de fasole bătută și paste cu mirodenii plutea În jurul statuetelor ce Înfățișau nimfe despuiate. În prima săptămînă, Jim a fost liber să vină și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
față, al apei de colonie și al țigărilor Craven A, iar pentru o clipă fu Încredințat că ea va apărea din odăița Întunecoasă precum zîna Crăciunului și Îi va spune că războiul s-a terminat. 11 Frank și Basie O sobiță pe cărbuni ardea Încet În mijlocul cabinei, fumul ei dulceag ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei și de bucăți de motor, rame de hublouri și balustrade de scară. De ambele părți ale sobiței era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
O sobiță pe cărbuni ardea Încet În mijlocul cabinei, fumul ei dulceag ridicîndu-se printr-un laminator deschis. Podeaua era acoperită de cîrpe pline de ulei și de bucăți de motor, rame de hublouri și balustrade de scară. De ambele părți ale sobiței era fotoliu de punte, pe a cărui pînză decolorată era brodat „Liniile Aeriene Imperiale“, și un pat de campanie, acoperit cu o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În grămada de piese de metal. Capul lui mare și umerii lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de campanie, acoperit cu o pătură chinezească. Americanul Își aruncă uneltele În grămada de piese de metal. Capul lui mare și umerii lați aproape că umpleau cabina și marinarul se trînti În fotoliul de pînză. Se uită În oala de pe sobiță, apoi Îl privi posomorît pe Jim. — Deja Începe să mă calce pe nervi, Basie. Nu știu dacă e mai mult flămînd sau nebun... — Intră, băiete. Arăți de parcă ai vrea să te Întinzi. Un bărbat mărunt, mai În vîrstă, ieși de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie Îl privi pe Jim cu un interes crescînd. Asta-i o școală pentru taipani. Jim, probabil că știi cîțiva oameni importanți. Păi... Jim se Îndoia În privința asta. Nu se putea gîndi la nimic, decît la orezul care fierbea pe sobița de cărbuni, dar apoi Își aminti de o petrecere În aer liber la ambasada britanică. — Odată i-am fost prezentat doamnei Sun Yat-Sen, zise el. — Doamnei Sun? I-ai fost... prezentat? — Aveam doar trei ani și jumătate. Jim rămase nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Muzică de dans Această imagine Înspăimîntătoare domină cele trei zile pe care Jim avea să le petreacă Împreună cu marinarii americani. Noaptea, În timp ce Basie și Frank dormeau amîndoi sub pătură, el stătea treaz, Întins pe grămada de saci de orez, lîngă sobița pe cărbuni. Reflectați de inelele și barele de alamă, cărbunii străluceau ca niște dinți de aur. CÎnd se trezea dimineața, Jim Își pipăia maxilarul ca să se asigure că Frank nu-i scosese din răutate vreun molar. În timpul zilei, Jim stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
timp ce-și croiau drum printre ricșe și căruțe trase de bivoli. Lui Jim Îi era din nou foame, iar continua hurducare a roților peste liniile de tramvai nefolosite să amețea. Ar fi vrut să se Întoarcă la Nantao, la sobița pe cărbuni și tigaia de orez. O oră mai tîrziu, Jim se trezi și văzu că ajunseseră În suburbiile de vest ale Shanghai-ului. Ultimele raze de soare atingeau acoperișurile caselor de pe Columbia Road. În timp ce trecură pe lîngă mașini Opel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi fost păcat ca domnul Maxted să moară tocmai acum, cînd Studebacker-ul venise să-l ducă Înapoi la cluburile de noapte din Shanghai. Totuși, soldații japonezi stăteau pe băncile de ciment de lîngă tunelul de la intrare, sorbind ceai lîngă o sobiță de cărbuni. Fumul se risipea Între camioanele sanitare. Doi soldați tineri Îi dădeau găleți cu apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la Lunghua, care ocupau terenul de fotbal, decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orașului. Nimic nu mișca pe cîmpurile din jur, dar la vreo trei sute de metri mai departe, un pluton de soldați chinezi ai regimului marionetă ședea În tranșeele antitanc, lîngă șosea. Purtînd Încă uniformele spălăcite verde-portocaliu, stăteau pe vine, lîngă o sobiță de cărbuni, ținîndu-și puștile Între genunchi. Un ofițer ieși din tranșee și așteptă, cu mîinile În șold, uitîndu-se la Jim cînd acesta păși pe șosea. Dacă o să se apropie de ei, or să-l omoare pentru pantofii lui. Jim știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre ceainic. Era o zi sufocantă și se întrebă dacă-i vor oferi și ei o cană de ceai. Din fericire, servitoarea mai în vârstă îi surprinse privirea și o servi. — Și vă mai spun ceva, zise tânăra în timp ce aprindea sobița cu parafină pentru ceainic. I-aș scrie o scrisoare soției și i-aș povesti despre cealaltă femeie dacă nu mi-ar fi teamă că-mi pierd slujba. — Ne-a amenințat, adăugă cealaltă, că ne dă afară imediat dacă-i spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai sunt. Căldura e puțină, drămuită, mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de pereți cu cele două radiatoare mici care mai dezmorțesc aerul. Ca să ne ajute, Fodorii și Kety ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a fost depozitat la vechituri încă din prima zi după ce ne-am mutat în această casă, unde avem gaze; deci primusul nu mai folosește la nimic. Dar chiar nu mai folosește? Unii spun că primusul este mă rog, a fost sobița săracului. Dar eu unul nu accept o asemenea afirmație. Amundsen s-a echipat cu un primus când a plecat în expediție la Polul Sud. Asta o știu din colecția mea de Jurnalul științelor și călătoriilor. Și Amundsen n-a fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]