102 matches
-
atât, rămâne o formă de automarginalizare, ca o consecință firească a unui mod de a considera lucrurile și raporturile sociale. Situația se accentuează atunci când, astfel de raporturi, devin în special raporturi cu puterea politică. Accentuarea derivă din tensiunea manifestată de socialitate, atunci când ia forma experienței politice. Tensiunea devine și mai ridicată dacă nu implică doar într-o formă generică raporturile intersubiective în interiorul «cetății», ci se transformă și într-un raport direct cu cel ce deține puterea în «cetate». Suntem în fața unei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
pe de o parte există participarea la dinamismul constituirii puterii politice, pe de altă parte se intră într-un raport direct cu cine deține puterea deja constituită. Mai există însă, apoi, și un alt motiv care duce la accentuarea problemelor socialității când acestea sunt luate în considerare de către filosof și sunt văzute sub profilul experienței politice. Pura speculație, în forma ei absolută, nu presupune o teorie distinctă de practică, ci conferă teoriei o dinamică totalizantă, în virtutea căreia propoziția teoretică tinde să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la cele instituționale, taxonomia pe care o stabilește Searle e, evident, mult mai complicată - ea presupune șapte niveluri succesive; Searle elaborează o adevărată ontologie a instituțiilor sociale. Fundamental și parțial constitutiv în trecerea către instituțiile sociale e limbajul, precondiție a socialității prin caracterul său simbolic. "Rezumatul" acesta, mult prea "esențial", nu ratează doar idei fundamentale ale cărții, ci și savuroase exemple, de o deosebită plasticitate. Cititorul trebuie să le descopere. John R. Searle - Realitatea ca proiect social, trad. din engleză de
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
Între filosofii moderni, contemporani Revoluției franceze de la 1789, Immanuel Kant a construit cea mai riguroasă filosofie a Dreptului din toate timpurile. În lucrările Întemeierea metafizicii moravurilor și Critica Rațiunii practice gânditorul de la Königsberg Întemeia, cu adevărat, Metafizica vieții practice a socialității, Metafizica moravurilor, al cărei ax este, Îl reprezintă Teoria universală a Dreptului. Morala kantiană Își are fundamentele sale proprii, nefiind o derivare din filosofia teoretică. Este lesne de observat că, pe terenul moralei, pare să domine doctrina empirică, cu scepticismul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pozitiv”, În vreme ce, dimpotrivă, putem să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
contexte școlare și sociale în sens larg. Receptarea și definirea personalității se poate realiza în relație cu anumite opțiuni filosofice dar, după cum spune I. Radu (24, p. 314), . Conform acestei aserțiuni, omul este un sistem bio-psiho-social, subliniindu se, astfel, determinația socialității, deci omul este privit ca centru de intersecție într-un câmp de înrâuriri sociale. Copilul se include automat în acest sistem, deoarece el se încadrează unor realități deja constituite, formate din relații acceptate și active. Alături de elementul social, pentru definirea
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
litere, iar de cealaltă parte o să te Întâmpine iarăși, maternă, logica, soră geamănă, În gândire, a ceasornicelor lumii.ț Două aspecte ale viziunii humboldtiene asupra alterității Îmi par a fi revoluționare, și trebuie menționate aici: 1) pe de o parte, socialitatea, dialogul, reprezintă pentru Humboldt ingrediente indispensabile pentru activitatea spirituală. Nu există individ uman acolo unde nu există comunicare. Dar 2) comunicarea nu trebuie nicidecum Înțeleasă ca transmitere de informație, ci ea este act intersubiectiv de punere-În-comun a semnelor limbii și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
5 C (1 ∆, 4 O) 43: 17 A (8 ∆; 9 O); 3 B (1 ∆; 2 O); 7 C (4 ∆; 3 O) 43: 5 A (1 ∆, 4 O); 0 B; 0 C Ultimul dintre tabele se concentrează asupra unor aspecte de „socialitate” din viața sătenilor de la Tilișca, la nivelul relaționării de tip parental. Orientarea generală a localnicilor este și în această privință fluctuantă; inițial, majoritatea interlocutorilor (însă o majoritate predominant feminină și fără o mare susținere printre „tineri”) atribuie banilor o însemnătate
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
a-și controla destinul (6, 9, 36), de a avea inițiativă în raport cu divinitatea (38), de a-și „folosi” norocul (18, 22) etc. Un asemenea „ethos” (efectiv, nu doar proiectiv) al individualității pare să coincidă mai ales cu orientarea dominantă a socialității tilișcane la nivelul relațiilor de rudenie. Am văzut în cazul tipului local de relaționare cum respondenții chestionarului paremiologic preferă (12, 20) o conduită personală unui mod de viață socială controlat sau dependent de rude. Este de presupus că acest sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cooperând sau putând fi considerate chiar complementare, iar norma reprezintă chiar sinteza dintre formulare și interpretare 51. Aceste condiții antinomice derivă din caracterul de normativitate, prin care înțelegem caracterul abstract, general și prospectiv al regulii formulate, și din cel de socialitate a regulii, adică necesitatea ca regula să fie adecvată și aptă de a realiza dreptul în mod efectiv și concret. Aceste condiții sunt contradictorii: regula abstractă trebuie să se realizeze în concret, generală fiind trebuie să se aplice la un
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ci “l-a pus să acționeze ca o puternică individualitate.Bineînțeles că această individualitate,conform metodei realiste,nu vine în contradicție cu așa-numitul caracter tipic manifestat în împrejurări tipice”.Individualitatea lui Ion se compune din convergența a trei coordonate(socialitate,eros,moralitate) și se conturează din intersectarea experiențelor corespunzătoare:socială,erotică și morală. Scriitorul ne introduce în lumea fascinantă a satului,începându-și cartea cu descrierea a horei.Aparenta toropeală determinată de o tăcere bizară din pricina aerului greoi, „‟sufocant reînvie
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
vedere teritorial, ca depozitar al comunității politice care ne delimitează domeniul libertății și ne structurează identitatea.92 1.2. Teme constructiviste centrale în relațiile internaționale Constructiviștii au scos în evidență câteva teme, considerate centrale pentru această abordare, și anume: schimbarea, socialitatea/socializarea, procesele de interacțiune de tip agent-structură, legitimitatea, care punctează valoarea adăugată a constructivismului în domeniul relațiilor internaționale, spre deosebire de curentele principale care încercaseră să facă generalizări anistorice, să pună accentul pe factorii materiali sau pe modelul alegerii raționale. Spre exemplu
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
miopiile trebuie să fie studiate în ele însele, ca elemente ale unui discurs coerent, prima datorie a istoricului fiind să-l reconstituie în eficiența lui102. 1.2.2. Dimensiunea socială a relațiilor internaționale În al doilea rând, constructiviștii au accentuat socialitatea/dimensiunea socială a relațiilor internaționale și au demonstrat importanța normelor, regulilor și limbajului la acest nivel. S-au tematizat rolul "noii gândiri" a lui Gorbaciov pentru încheierea Războiului Rece, importanța crescândă a normelor intervenției umanitare, răspândirea valorilor democrat-liberale. Constructiviștii au
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
corespunzător, a justeței distribuției taxării. Desigur, din considerente de caritate sau de solidaritate socială, anumite categorii sociale suporta de bună voie anumite cheltuieli de la care nu așteaptă niciun beneficiu sau avantaj direct. A da și a primi este fundamentul oricărei socialități autentice, si sunt puțin oameni complet indiferenți sau chiar ostili bunăstării minime a concetățenilor lor. Mai mult, daca distribuția taxelor s-ar baza întotdeauna pe principiul consensului, multe activități care astăzi sunt mai mult sau mai putin întreprinse de indivizi
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
el numește "problema extazului"252. În acest punct, gânditorul încearcă să depășească viziunea gândirii determinate existențial, creditând posibilitatea utopiei individuale, care este asigurată de existența unui spațiu social democratic. Această ultimă imagine asupra utopiei îndreaptă atenția spre "(...) noi forme ale socialității, substanțial eliberate de restricțiile și prejudecățile conformismelor de grup și ale loialităților politice, bazate pe capacitatea proprie individului de a se distanța de aceste conformisme și loialități"253. Este vorba de un ideal asumat ca utopie a cărei principală cauză
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
păianjen, creier, și bineînțeles, orbitor. RESTAURAȚIA MAGIEI EPICE Dacă modernitatea se întemeia pe certitudinea unei ideologii a individului, a unei profesii, reședințe, clase sociale, în funcție de care acela conta ca o identitate, inclusiv etnică, religioasă, sexuală, eroii postmodernității dispun de o socialitate confuză, eterogenă, dinamică, pe măsura Babelului proliferant al diversității, diversiunii și subversiunii în care conviețuiesc, tinzând spre indiferență spirituală și ideologică (eclectism) și nomadism într-un spațiu devenit o formă de cristalizare a timpului. Pierzând audiența odată cu destrămarea viselor, idealurilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe ei înșiși reprezintă, în ultimă instanță, o formă a eului, o parte integrantă a personalității lor, fie ea manifestă sau latentă. Într-un studiu etnografic amplu asupra așezării online Second Life, Boellstorff concluzionează că "lumile virtuale reconfigurează sinele și socialitatea, dar acest fapt este posibil numai pentru că ele remodelează virtualitatea care caracterizează ființele umane în lumea propriu-zisă [reală, (n.t.) ]. [...] Tocmai existența virtuală este aceea în care suntem umani" (2008, p. 29). Modul în care indivizii asimilează identitățile lor alternative
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și Răului, într-un înțeles propriu abstracțiilor transcendentale, adică depășind obișnuința de a aprecia "binele și răul pornind de la ceea ce se numește
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
inspirată carte chei multiple pentru lectura propriei noastre lumi, dar nu ca un îndemn la lamentații de care suntem invadați tot timpul -, ci ca sursă de încredere și de căutare a unor armonii posibile după dezordinile actuale, prin redescoperirea, în socialitățile emergente, a virtuților înțelepciunii ancestrale, care își va croi, cu siguranță, drumul prin meandrele inextricabile ale binelui și răului. Cu o primă condiție: să nu le mai scriem și propovăduim cu majuscule, cu emfaza grandilocventă și histrionică a unuia sau
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
substanțialism și moralism. Ontologia care le este comună este întotdeauna în căutarea unei "cauze supreme", primă și ultimă. Or, așa cum ne arată observația, prezentarea fenomenologică a vieții cotidiene, totul este în mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea, aceea a "lumii vieții" (Lebenswelt), nu se reduce la un social care s-ar deduce prin simplu raționament. Ea se sprijină pe împărtășirea imaginilor. Reluând acest termen care, după M. Weber, caracteriza comunitatea, ceea ce este în joc este ordinea emoționalului
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de "rău". Care ar trebui să ne incite să constatăm modul în care fenomene care pot părea anomice, și care cu siguranță sunt așa în raport cu normele stabilite, pot fi considerate ca fiind indiciile (index) cele mai sigure ale unei noi socialități în gestație. Nu este prima dată când astfel de indicii au sens. Printre numeroasele exemple istorice, putem aminti că atunci când istoricii artei și filosofii vieții religioase analizează revolta călugărilor de la Cîteaux împotriva a ceea ce ei considerau îmblânzirea regulilor de către abația
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu sunt mai puțin fondatoare, dacă știm să le apreciem pentru ceea ce sunt, și nu pentru ceea ce ne-ar plăcea să fie. Dacă fac aici referire la un exemplu religios este pentru că este frapant să vezi că noi forme de socialitate sunt, pe de o parte, traversate de intensitatea specifică religiozității și, pe de altă parte, exprimă o intensitate debordantă în raportul cu celălalt, și asta grație imaginilor împărtășite. Intensitate și densitate care, prezenteismul obligă, fiind efemere nu sunt mai puțin
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
al altor expresii ale emoțiilor, individul să se contopească într-o entitate mai mare. Prin intermediul măștilor multiple el secretă partea de umbră, și făcând asta, se debarasează de ea. Etica particulară, legătura (liantul) grupală devine astfel un modus operandi al socialității. Ceea ce este propriu sensibilității baroce întâlnește, de facto, simțul comun. Expansiunea pe care o exprimă, efervescența care este consecința acesteia este o modalitate de a spune că nu ne putem face că detestăm viața, când de fapt ținem la ea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un mod de a țese vasta rețea simbolică permițând fiecăruia să existe în cadrul transcendent al unui grup imanent. Nu avem decât să ne uităm la o bandă de "bikeri" șerpuind pe rutele estivale pentru a ne da seama de soliditatea socialității lor mișcătoare. Toate "cifrurile" sunt acolo, într-o comunitate misterioasă. Înveșmântare specifică, mod de viață mimetic, tatuaje excesive, înfruntare colectivă a pericolelor în fiecare moment, viteză ca formă de provocare a legilor securității edictate. Și toate acestea susțin sentimentul de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de a reda culturii moderne istovite o vitalitate pierdută. Într-adevăr, socialitatea pe care o instaurează ele este consistentă. Ele participă la o creație comună. Din aproape în aproape, se elaborează o ambianță pe care o putem califica drept "spirituală". Mai ales prin aceea că ele unesc în spirit indivizi care pot
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]