55 matches
-
completivă directă: „La jugu-i el silește pe cei ce l-au urât.” (M. Eminescu), precedat de prepozițiile despre, la, pentru: completivă indirectă: „Nu poți vorbi oricum despre cel ce ți-a pus creionul în mână.”, precedat de prepoziția cu: completivă sociativă: „N-am fost niciodată de acord cu cei ce închid ochii în fața nedreptății.” La nominativ nu mai are rol de marcă specifică absolută; poate introduce deopotrivă subiective: „Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită Unor lucruri nexistente; carte tristă și-ncâlcită
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sint.: atribut complement iubirea copiilor a-și iubi copiii Regent: pronume adjectiv Funcția sint.: atribut complement acesta de aici util acestuia 1b. conținutul lexical al regentului Regent: verb cu sensul lexical ‘acțiune implicând coparticipare’ Funcția sint.: complement de reciprocitate, complement sociativ: a sta de vorbă unul cu altul / cu cineva Regent: verb cu sensul lexical ‘situațional’ Funcția sint.: circumstanțial spațial, Fântâna se află/este lângă pădure. 2. sensuri lexico-gramaticale (de gradul II: tranzitivitatea etc.) Regent: verb tranzitiv Funcție sint.: complement direct
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gramatical al verbului dat de situarea lui la diateza reciprocă: Se caută de ani unul pe altul. Dacă verbele cu sens reciproc prin conținutul lor (lexical sau gramatical sunt întrebuințate la singular, complementul lor semantic se realizează sintactic prin complementul sociativ: Mihai a stat de vorbă/s-a înțeles cu prietenul său. Complementul de reciprocitate determină: • verbe (locuțiuni verbale, forme verbal-nominale) cu tranzitivitate directă mai ales: „... Așa-s oamenii săraci: își cred unul altuia mai repede.” (E. Barbu, 10), „Doi oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe alții - „complement direct”ț • complement indirect: „Ne-am povestit unul altuia cum am nimerit în gară încercând împreună să găsim în toate un rost, o explicație, un sens.” (O. Paler, Viața..., 93) șunul - „subiect”, altuia - „complement indirect”ț • complement sociativ: S-au înțeles una cu alta în construirea minciunii. Observații: Realizarea sintactică a sensului de reciprocitate este în mod frecvent redundantă; complementul de reciprocitate reia, în mod analitic (unul cu altul) sau chiar sintetic (între ei/ele) sensul exprimat deja
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al acestei relații sintactice mediate: determină constituirea a patru subtipuri de complemente corelative înscrise toate de către G.A. (inclusiv, în noua ediție ,din 2005, care, însă , subliniază integrarea lor în „structuri ternare”; vol. II, p.464 ) între circumstanțiale: • complementul sociativ • complementul cumulativ • complementul de excepție • complementul de opoziție Complementele corelative sunt compliniri facultative ale câmpului sintactic al verbului regent, care amplifică planul semantic global al enunțului. În absența complementului corelativ, enunțul are autonomie sintactică, semantică și structurală deopotrivă: „A cumpărat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe Maria” șcu fetițaț. Numai când se află la diateza reciprocă, sau când planul său lexical implică ideea de reciprocitate sau numai asociere, verbul regent cere cu necesitate, când este întrebuințat la singular, realizarea concretă a funcției de complement corelativ (sociativ): „El s-a întâlnit ieri șcu mineț”, „El a stat de vorbă șcu eaț”. Observații: Adesea, raportarea complementului corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corelativ la regent se face prin intermediul predicatului analitic, din structura căruia acesta face parte ca regent: „Și în loc de a fi așa de ucigași și plini de păcate (...) nu puteau ei să fie nevinovați și blajini...?” (C. Hogaș) COMPLEMENTUL SOCIATIVTC "COMPLEMENTUL SOCIATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale), cu tranzitivitate directă, dacă rolul de mediator în dezvoltarea relației sintactice îl are un complement direct: Culege o poală de somnoroasă, pe care o fierbe la un loc cu o vadră de apă dulce și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului.” (E.Barbu, 76) • sau interjecții: „Dar lasă asta... hai în oraș cu mine.” (M. Eminescu, P.L., 74) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, în legătură cu poziția sintactică a termenului mediator, complementul sociativ exprimă: • asocierea (neasocierea) la subiect în desfășurarea activă a acțiunii verbale: „Am deplâns împreună cu bravul meu amic amăgirea vieții lui întregi.” (I.L. Caragiale, III, 203), A pregătit concertul fără ea. • asocierea (neasocierea) la complementul direct: „ -Da’te mătură Tazlău, domnișorule
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu tot, răspunse moșneagul...” (C. Hogaș, 274), L-a întâlnit fără ea la concert. Când planul semantic al verbului regent (prin conținutul său lexical sau prin situarea lui la diateza reciprocă) implică desfășurarea acțiunii în reciprocitate (sau asociere), realizarea complementului sociativ este cerută de necesitatea împlinirii semantice a câmpului sintactic deschis de verb: „N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede...” (I.L. Caragiale) În absența complementului sociativ, planul semantic al verbului rămâne în sfera generalului: „Multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciprocă) implică desfășurarea acțiunii în reciprocitate (sau asociere), realizarea complementului sociativ este cerută de necesitatea împlinirii semantice a câmpului sintactic deschis de verb: „N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede...” (I.L. Caragiale) În absența complementului sociativ, planul semantic al verbului rămâne în sfera generalului: „Multă vreme nu poate sta de vorbă o fată care are atâta treabă.” (I.L. Caragiale, IV, 242) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantiv (alte unități lexico-gramaticale substantivizate, sintagme
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbești cu ai tăi, chiar dacă n-ai pe nimeni...” (O. Paler, Viața..., 210), „Zadarnic se plimbase de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are dezvoltare infrapropozițională: cu, fără, împreună cu, dimpreună cu, la un loc cu, laolaltă cu, cu tot cu, cu... cu tot: „Dragii mei, o să mă joc odată Cu voi, de-a ceva ciudat.” (T. Arghezi) „Cum ședea spânul la ospăț împreună cu moșu-său, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O.Paler, Viața), „Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc stăpânitor de ape.” (M. Eminescu) • pronume relative, precedate de prepozițiile cu, fără și locuțiunile prepoziționale pe baza lui cu, când funcția de complement sociativ are dezvoltare propozițională: „Dar, firește, s-a știut îndată în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după ce-o înșeală cu care-i iese înainte!...” (I.L. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masă! față cu musafirii - după ce-o înșeală cu care-i iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când relația de dependență se exprimă prin prepozițiile cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a lucrat cu paltonul (cu ce avea pe el). Locuțiunile prepoziționale se constituie în mărci distinctive, în ele înseși, pentru complementul sociativ, la nivelul propoziției, precedând pronume relative, la nivelul frazei. COMPLEMENTUL CUMULATIVTC "COMPLEMENTUL CUMULATIV" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Pe lângă oase, un organism mai are și altele care te pot părăsi.” (M. Preda, 346), „Privirile mă săgetează; pe lângă cei de la mese, ies
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de bronz, temperament de erou; pe lângă acestea natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă.” (I.L. Caragiale, II, 160), „Sau poate se temea că era auzit și de altcineva în afară de mine.” (O. Paler, Viața..., 110) • complementul sociativ: „Era, în afară de doamna bătrână cu care lua masa de obicei, împreună cu trei domni, pe care îi cunoșteam, de altfel.” (C. Petrescu, Procust, 126), • însușirea căreia i se adaugă, în caracterizarea, prin predicat analitic, a subiectului, o altă însușire, printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complementului (direct, indirect, de agent): „Și afară de mine nu-i cunoșteam alt oaspe.” (M. Caragiale, 105), „Nimănui nu i-a fost menit așa ceva, în afară de Ali Kedri.” (B. Fox, 249), În afară de Ioana, cartea n-a mai fost citită de nimeni.” • complementului sociativ: N-a putut să intre în vorbă cu nimeni altcineva decât cu bătrânul. • circumstanțialului (temporal și spațial, mai ales): „Pot citi în pietre ce se va întâmpla diferitelor persoane din apropierea mea, dar în afară de cazuri de forță majoră, n-am destăinuit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O. Paler, Galilei, 113), „În fond, în loc de frică ar trebui să vorbesc despre iubire.” (O. Paler, Galilei, 21), „S-a întâmplat, însă, ca, în loc de poetici amanți, ciocârlia noastră să fie auzită numai de o gaiță flămândă...” (Al. Odobescu, 252) - complementului sociativ: „Dar, după cum vedeți, în loc să discut cu păsările cerului, eu discut cu d-stră.” (O. Paler, Viața..., 8) • circumstanța, aflată într-un raport de opoziție cu sfera semantică a unui circumstanțial rezultând din relația directă cu verbul predicat: „Adică, în loc să trecem peste
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin propoziția regentă: „Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moși-strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în general.” (M. Eminescu, Despre cultură, 225) Observații: Relația de opoziție în care sunt implicați subiectul, complementul, complementul sociativ sau circumstanțialul se desfășoară direct, între complementul corelativ și complementul primar (sau subiectul): „Aprinsei, în loc de lampă, fitilul cu benzină al unei mici chibritelnițe de buzunar.” (C. Hogaș, 198) sau se desfășoară prin intermediul verbului-predicat reluat în completiva de opoziție; aceasta din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un titular.” (I. Iordan, Memorii, II, 117), - a circumstanțialului: „Asemănarea la față, însă, era cu atât mai izbitoare, cu cât efortul de a se deosebi era mai vădit.” (C. Țoiu, 243), " Toate cer intrare-n lume" (Eminescu) - a complementului corelativ (sociativ): „Convorbirea cu el este tonică, fiindcă el nu se scuză, ci se pune în mijlocul unui principiu universal.” (G. Călinescu, C.O., 33), „Prezentul este simultaneitatea actului percepției cu obiectul percepției.” (T. Vianu, 72) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu: se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai de moarte.” (O. Paler, Galilei, 141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării copulative, dacă asigură realizarea funcției sintactice printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării copulative, dacă asigură realizarea funcției sintactice printr-un constituent sintactic multiplu. Când aceasta actualizează funcția de subiect, verbul-predicat se situează la plural; acordul în număr fixează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]