67 matches
-
și agresivitate), e foarte probabil să existe la om și una - determinată genetic - înspre altruism și sacrificiu; cu cât suntem mai apropiați genetic de semenii noștri, cu atât această tendință e mai pronunțată (vezi relația părinți - copii); chiar și mulți sociobiologi admit că intensitățile și modalitățile altruismului sunt condiționate sociocultural, ei insistând însă că natura lui este genetico-biologică (Wilson, 1978); este neîndoielnic faptul că, indiferent dacă funcționează un mecanism genetic direct și specific pentru a-i ajuta pe alții, există disponibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
comportamentele prosociale sunt încurajate de societate și induse membrilor săi în așa fel încât să devină vectori motivaționali cu mare valoare autonomă, acționând și atunci când nu sunt prezente determinații directe (recompense și pedepse) exterioare? D. Campbell (1975), în replică față de sociobiologie, susține că explicația este dată de evoluția și selecția socială. Colectivitățile umane, prin selecția producțiilor proprii sau prin împrumutul uneia de la alta (difuziune culturală), rețin în evoluția lor acele elemente socioculturale care au valoare mare de adaptivitate și reproducție. Comportamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
reveni în secvențele următoare. 1.3. Paradigma costuri-beneficiitc "1.3. Paradigma costuri‑beneficii" Într-o accepțiune mai largă, problema costurilor și a beneficiilor este implicată în toate orientările ce încearcă să explice comportamentul uman și, în special, pe cel prosocial. Sociobiologia se referă la beneficiile de reproducere genetică, în centrul socializării și învățării sociale stând principiul recompensei, iar normele sociale fac trimitere la avantaje și dezavantaje atât direct, prin conținut (norma reciprocității și a echității), cât și indirect, prin costurile și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
subiecții au dorit să audă și mesaje emoționale, în timp ce în varianta costului ridicat au optat mai mult pentru informații factuale (Shaw et al., 1994). La întrebarea „De unde vin empatia și conținutul ei altruist?”, răspunsul se găsește în considerabilă măsură în sociobiologie, în mecanismele de selecție naturală a ființelor ce trăiesc în colectivitate, în supraviețuirea prin solidaritate de grup (vezi în acest sens prima secțiune a prezentului capitol), dar și în teoria socializării. Ca și în cazul altor tipuri de conduite însă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
ori mai mare decât al bărbaților (Anderson, 1993). Deosebirea de gen social în altruism și, simetric, în agresivitate are explicații în socializare și în așteptările de rol, dar se pare că genele joacă și în acest caz un rol important, sociobiologii invocând ca factor decisiv faptul că femeile, datorită numărului limitat de progenituri pe care le pot avea (ovulația lunară), sunt concentrate asupra calității copiilor și a păstrării partenerului conjugal. De aici nevoia de a citi rapid emoțiile (suferințele) umane și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mecanisme care să controleze agresivitatea. Iată de ce, o dată cu inventarea armelor - și mai ales a acelora ce au capacitatea de a omorî la distanță, când adversarul nu poate induce milă și reținere -, la oameni a crescut violența conspecifică. Desigur, etologii și sociobiologii recunosc că există factori sociali și culturali care îngrădesc instinctul agresivității, dar ei subliniază că la om lipsește condiția inhibativă înnăscută în a-l tempera. O altă abordare de natură biologistă mizează pe importanța factorului înnăscut și în dezvoltarea filogenetică
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
infrastructurale: prietenia și dragosteatc "3.2.1. Relații de afiliere infrastructurale\: prietenia și dragostea" Una dintre certitudinile majore despre ființa umană este aceea că are nevoie de afiliere. Sociabilitatea este un dat genetic (omul este un animal social, în termenii sociobiologiei), întreținut și amplificat de organizarea vieții sociale (de la hoardele primitive, până la grupurile și instituțiile moderne) și operaționalizat pe plan spiritual-simbolic în valorile sociale. Ca entitate umană autentică, individul nu poate fi conceput în afara relațiilor cu ceilalți. După cum am mai menționat
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
groups development revisited”, Group and Organizational Studies, 2. Zamfirescu, V.D. (1982), Etică și etiologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Williams, R. (1968), „Values”, în B. Sills (ed.), International Encyclopedia of the Social Science, MacMillan, New York. Wilson, E.O. ș1975ț (2003), Sociobiologia, Editura Trei, București. Wilson, E.O. (1979), On Human Nature, A Bantam Book, New York. Wilson T.D.; Lindzey, S.; Schooler, S.; Tonya, Y. (2000), „A model of dual attitudes”, Psychological Review, vol. 107, 1. Winstead, B.; Derlega, V.; Montgomery, M.; Pilkington
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Fără îndoială, ierarhia este, prin excelență, refularea modernității. Dar nu este exclus ca individualizarea să fie refularea centrală a societăților holiste. 5.4.3. Subiect colectiv sau unu multiplu În ciuda legăturilor strînse pe care le întrețin cu economistul Gary Becker, sociobiologii atribuie subiectivitatea egoistă și calculată nu indivizilor, ci genelor. Este posibil, deci, să situăm, să considerăm individul la intersecția mai multor sisteme de acțiune raționale, dar care nu se unifică, nu se sintetizează în mod rațional. Dincolo de individ, este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
unică metodă, caracterizat printr-o dinamica neliniară, în care importante sunt relațiile intrași intersistemice și nu starea de echilibru sau dezechilibru, propune o perspectivă integratoare, holistică. Fundamentele acestei perspective nu sunt găsite nici în descriptivismul istoric și nici în naturalismul sociobiologiei, ci în teoria sistemelor și științele cognitive. "Unui sistem economic complex scrie autorul îi surprinzi cu greu esența. Structura sa conține o doză importantă de necunoscut și imprevizibil. De aceea o singură teorie sau informațiile provenite dintr-o singură sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
discipline care sunt în stadiu de dezvoltare; științe cum sunt chimia, fizica, ingineria, puse în slujba omului, au devenit biochimie, biofizică, bioinginerie. Iar științe cum sunt fizica, biologia, astronomia sau sociologia s-au modificat rapid și au generat noi discipline sociobiologia, astrofizica. Componentele tehnologiei medicale În relația cu știința, tehnologia medicală își conturează două dimensiuni, tangibil și intangibil (Rogers, 1983). Tangibil include elementele fizice asociate tehnologiei reprezentate de echipamente, materiale, produse tehnologice. Elementele intangibile sunt reprezentate de cunoaștere, competențe, proceduri, principii
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
o afecțiune care distruge principala structură antigenică a sistemului nervos mielina. Este o boală a creierului și a măduvei spinării, care apare de obicei la adolescenți și la adulții tineri. 56. sfigmomanometru: dispozitiv medical utilizat pentru măsurarea presiunii sanguine. 57. sociobiologie: ramură a biologiei care studiază originea biologică a comportamentului social uman. Se referă în principal la etiologie, ecologie și genetica populației. 58. stetoscop: instrument utilizat în examenul clinic la pacient pentru ascultație pulmonară, cardiacă sau alte zgomote ale corpului. T
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
de animale, etologia umană și știintele evoluționiste în general. Alina S. Rusu a obținut titlul de doctor în Stiințe Naturale în 2004, la Universitatea din Zürich. A participat la numeroase conferințe internationale și stagii de cercetare în etologie, biochimie comportamentală, sociobiologie și evoluționism. În perioada 2003-2005, a participat la seminariile științifice organizate la Universitatea din Zürich de către doi dintre cei mai celebri biologi evoluționiști în viață și continuatori ai cercetărilor lui Charles Darwin în Galapagos, Rosemary și Peter Grant (Universitatea Princeton
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
implica cu necesitate teoria evoluționistă. Rezumând, atât psihologia evoluționistă, cât și psihologia cognitivă sunt interesate de identificarea structurilor cognitive care generează răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă asumă însă faptul că aceste structuri cognitive sunt rezultatul unui proces de evoluție. Spre deosebire de sociobiologie (Wilson, 1975), psihologia evoluționistă studiază structurile cognitive care mediază și determină răspunsurile subiectului uman, fără să asume că aceste răspunsuri sunt rezultatul direct al unor factori genetici. Acest lucru nu duce doar la evitarea criticilor aduse sociobiologiei (de exemplu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de evoluție. Spre deosebire de sociobiologie (Wilson, 1975), psihologia evoluționistă studiază structurile cognitive care mediază și determină răspunsurile subiectului uman, fără să asume că aceste răspunsuri sunt rezultatul direct al unor factori genetici. Acest lucru nu duce doar la evitarea criticilor aduse sociobiologiei (de exemplu, cu referire la determinismul genetic al comportamentelor sociale), ci este o perspectivă interdisciplinară fecundă, care reunește discipline diverse (psihologie cognitivă, neuroștiințe, genetică). GRAFIC Figura 2.1. Modelul ABC în conceptualizare evoluționistă. (II). Originea evolutivă a structurilor cognitive: Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
141): - aflarea unui mijloc de a evita agresivitatea; - autorizarea unei plăceri de substituție; - satisfacerea tendințelor masochiste. După lucrarea Annei Freud, altruismul a dispărut din vocabularele și dicționarele de psihanaliză. În prezent, în studierea comportamentelor altruiste, ștafeta a fost preluată de sociobiologi. În aparentă contradicție cu legile evoluției (întrucât faptul de a se sacrifica pentru alții presupune riscuri pentru individ), aceste comportamente favorizează propagarea de gene comune la speciile animale sau la oameni. Altruismul de rudenie ar fi genetic programat pentru ca speciile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
preferați celor mai scunzi, slabi și cu fese plate; femeile cu sâni mari și cu buze cărnoase vor părea mai atrăgătoare decât cele slabe, cu buze subțiri. Într-un cuvânt, în spatele unui sistem conceptual uneori complex și impregnat cu o sociobiologie de doi bani se ascund adesea platitudini năucitoare, dar „științifice”. Scopul nostru nu este să afirmăm aici că toate aceste aspecte sunt false, ci doar să subliniem faptul că, între a afirma aceste lucruri sau a nu zice nimic, deosebirea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
din uz. Supraviețuiește cel mai bine adaptat. Bunăoară scurtimea unei expresii poate să-i ofere un avantaj în competiție cu altele. Mai târziu, înțelegerea principiului selecției naturale în termenii competiției dintre gene pentru transmitere și răspândire a făcut posibilă dezvoltarea sociobiologiei. Odată cu aceasta s-au deschis larg porțile pentru interpretări evoluționiste ale culturii și ale eticii. Asemenea tentative de extindere a științei darwiniene sunt comentate aprobativ de Dennett. El le consideră drept consecințe dintre cele mai firești ale însușirii unei „definiții
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
culturale - idei, tradiții, moravuri - sunt și ele supuse selecției. Dawkins, la rândul său, afirmă că principiul selecției naturale se aplică nu numai genelor, ci și „memelor“ (produselor culturale). Dennett se distanțează, ce-i drept, de punctul de vedere al inițiatorului sociobiologiei - entomologul Edward O. Wilson - care caracterizează moralitatea drept o simplă adaptare ce susține scopurile reproductive ale speciei. Mobilurile acțiunilor oamenilor nu pot fi reduse la cele ale propagării genelor proprii sau ale grupului, subliniază Dennett: „În timp ce animalele sunt controlate în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
culturale între mari grupuri de oameni, ar putea fi explicate direct prin particularități biologice. Lewontin nu a ezitat să afirme că „unica trăsătură a naturii biologice a omului este aceea că el nu este constrâns de ea“. Aversiunea lui față de sociobiologie, care a culminat într-o polemică cu Edward Wilson, exprimă în mod clar temerea că abordări de acest gen sunt susceptibile să întrețină și să susțină conservatorismul politic, rasial și sexual, furnizându-i respectabilitate prin argumente „darwiniene“. Reacția dominantă în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
grațioasa în mișcări, în special varietatea americană (Felis pugnans) este omnivora și poate fi dresata să nu vorbească". Pentru a echilibra selecția, citam (domnilor, zîmbiți!) și din jumătatea de pagina a lui Ion Manolescu: "Noi, bărbații, oricum ne vom conformă. Sociobiologii, experții în gender și experiența practică demonstrează că, dacă brusc femeile și-ar dori bărbați cu capul în jos și cu picioarele în sus, jumătate din rasa ar merge instantaneu în mîini (Steven R. Van Hook, Men's Manifesto, 1994
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
atribut, o însușire umană. Se schimbă, evoluează în timp și spațiu, nu se manifestă doar la nivel individual, ci și la nivel macrosocial." De la abordările androcentrice ale unui Auguste Comte, Emile Durkheim sau Max Weber, până la scientismul sexist al adepților sociobiologiei, de la viziunea funcționalistă, având în prim-plan teoria rolurilor de gen (gender roles), până la teoriile conflictualiste (critice) de extracție marxistă și weberiană, cartea trece în revistă diferitele avataruri ale categoriei de gen în discursul sociologic. Subcapitolul dedicat tehnicilor de excludere
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
deciși să o adopte. Alternativa sau varianta complementară la această explicație este pornirea structurală spre divorț (ce ține de caracteristici ferme de personalitate, ca încăpățânarea, inabilitățile de comunicare, o sensibilitate emoțională prea accentuată, „neseriozitatea” și, mai grav, tendințele psihopatice). În sociobiologia vulgară se vorbește chiar despre o genă a divorțului, ceea ce este neîndoielnic exagerat, dar anumite resorturi biopsihologice pot să contribuie, direct sau indirect, prin atitudini și comportamente specifice la o predispoziție mai mare a unora înspre despărțirea de un partener
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nopți cu una dintre consoarte, celelalte se revoltă și se pot chiar solidariza în nemulțumirea lor. Dar inclusiv în căsătoriile monogamice femeile au motive să fie geloase. Aceasta deoarece bărbații sunt înclinați mai mult spre adulter. Explicația devenită comună în sociobiologie (vezi și Iluț, 2000) este că masculii, datorită numărului mare de spermatozoizi, sunt interesați să aibă cât mai mulți copii, în cantitatea lor, și nu în calitate. Contrar, femeile, producând un ovul o dată pe lună și alăptând copiii, pot procrea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
arab pretinde un contact mai direct, incluzînd factori olfactivi și un ton ceva mai ridicat decît al unui european; codul american exclude olfactivul în relațiile oficiale, cel chinez nu admite contactul ochi-în-ochi). Spațiul ca teritoriu și-a făcut apariția în sociobiologie de multă vreme (această noțiune este comună multor grupe de nevertebrate și celor mai importante vertebrate); este vorba de spațiul limitat printr-o serie de semnale: cîntece, strigăte, mirosuri, manifestări vizuale etc. Păsările, mamiferele nu numai că au anumite teritorii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]