82 matches
-
și simbolică, prin „prestigiul” (sau poziția) unor persoane, Învăluie pe individ Într-o plasă lingvistică, expresie a unui anumit stil sociocognitiv. Limbajul, discursul, Într-un cuvânt contextul, Îl prinde apoi pe individ Într-o plasă psihosocială, expresie a unei orientări sociocognitive, și-i indică sensul schimbării. Am descris În câteva reprize metodele prin care regimul comunist reușea alinierea, supunerea, hipnotizarea omului mediu: școlarizarea precară, crearea unui climat de frică și suspiciune, formalizarea vieții publice și private, ritualizarea și birocratizarea personalității. totul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sunt inițiate În cultul secretului. Iar toate acestea, ca forme de apărare și de atac, acțiuni care le conservă identitatea, le conferă satisfacție și o stare de confort psihic, sentimentul de putere. Un complicat și subtil proces interacțional, un joc sociocognitiv al afirmării personale și disimulărilor. Fiecare personaj este Însoțit, Înfășurat, controlat de o putere obscură și dominatoare, uneori eterică, mângâietoare, alteori devoratoare, distrugătoare. Iar practica delațiunii se conjugă cu voluptatea purtării fantomei personale, semn al constrângerii și siguranței. Viața aceasta
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dar nici incorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Tratăm identitatea nu ca pe o realitate substanțială, stabilă, ontologică, ci ca pe o construcție reprezentațională, ca pe un spațiu simbolic producător de acțiune. Identitatea propune un cadraj sociocognitiv: loc al reprezentărilor și categorizărilor Împărtășite, reperabilă În discursul actorului social și În opiniile sale. Identitatea socială se construiește totdeauna prin raportare la un context, la un sistem de credințe și de ideologii, ea țâșnește dintr-un anumit tip de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
autoreflexie; perceperea autoeficacității; implementarea resurselor acesteia; procesarea cognitivă a informațiilor eficiente, reglarea conștientă a cogniției, motivației, a proceselor emoționale și de alegere. Motivația este reglată prin anticipări cognitive, prin formularea scopurilor, așteptări ale rezultatelor, perceperea succesului sau eșecului. Conform teoriei sociocognitive, personalitatea este o realitate multifațetată, bogat contextualizată și implicată în diverse tranzacții în viața de zi cu zi. Ea nu este o entitate abstractă și nu poate fi redusă la câteva teorii descriptive generale. Oamenii își exprimă individualitatea și dau
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
asupra activității mentale / 50 3.2. Aportul decisiv al teoriei RS / 52 Capitolul 2 Definiții și cîmp de studiu / 63 1. Ce este o reprezentare socială? / 63 1.1. Un corpus de definiții ale lumii / 63 1.2. Un sistem sociocognitiv / 68 2. Care sînt criteriile de recunoaștere? / 74 2.1. Consens, dispersie a informației și focalizare / 74 2.2. Obiecte polimorfe și mize de grup / 76 3. Diversitatea "obiectelor" explorate / 83 3.1. Științe, sănătate, cultură, educație / 83 3.2
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
extrapolat intuițiile lui Serge Moscovici și ale lui Emile Durkheim (ca și pe acelea ale istoricilor din Școala Analelor) asupra caracterului articulat și ierarhic al opiniilor și mentalităților colective. Ei își propun să clasifice opiniile și atitudinile în cadrul unui sistem sociocognitiv (reprezentările sociale), considerat o componentă a gîndirii sociale (ce include, de asemenea, ideologia, religiile, imaginarul, științele, sistemele simbolice, themata). Constatăm că cercetările asupra imaginarului și cele asupra gîndirii sociale au multe puncte comune, cel puțin în privința cîtorva teme: similaritățile dintre
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
instaurate cu adulții și cu grupurile de perechi (cf. cercetările lui Lawrence Kohlberg sau ale lui Lev Vygotski). Willem Doise și Gabriel Mugny reiau abordarea acestui autor în studiile lor asupra marcajului social și a influenței interacțiunii sau a conflictului sociocognitiv asupra inteligenței (Doise și Mugny, 1997). Să subliniem influența curentului de studiu experimental al reprezentării și, în special, a scrierilor lui Michel Denis (Image et cogniton, Paris, PUF, 1989) sau ale lui Jerry Fodor (La Modularité de l'esprit, trad
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
punerea în scenă a vieții cotidiene (1973). Nu este vorba aici decît de referințele cele mai cunoscute ale unei tradiții a antropologiei orașului și a societăților moderne, centrată mai ales pe dimensiunile pragmatice ale limbajului, efectele, scopurile și desfășurarea programărilor sociocognitive ale conduitelor. ,,Observarea atentă și analiza proceselor puse în mișcare în acțiuni ar permite ca procedurile prin care actorii interpretează în mod constant realitatea socială, inventează viața într-un bricolaj permanent să fie aduse la lumină." A. Coulon, L'ethnométhodologie
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în general un mijloc de comunicare între un producător și un utilizator, distincți unul de celălalt. O reprezentare mentală nu are, desigur, decît un singur utilizator. O reprezentare publică poate avea mai mulți." Ibid., p. 49 1.2. Un sistem sociocognitiv 1.2.1. Principii generatoare Încercînd să împace evaluarea complexității lor structurale, a inserției lor în contextele societale și ideologice plurale cu un scop metodologic de control al interacțiunii lor cu diferite variabile, Willem Doise vede în ele "[niște] principii
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
con-textualizarea lor discursivă, socio-economică și culturală. Le vede ca "organizări semnificante, dependente de factori contingenți [...] și de contextul social și ideologic [...], ca sisteme de interpretare a realității care reglementează relațiile dintre indivizi și mediul lor [...], ghiduri pentru acțiuni" sau "construcții sociocognitive, conduse de propriile lor legi", permițînd o precodare a realului (Abric, 1994, p. 14). Vom încerca să rezumăm direcțiile generale ale definițiilor de mai sus și ale discuțiilor despre atitudini și opinii (capitolul precedent) în schema următoare. Săgețile, de sus
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
internet, intranet, multimedia, telefonie mobilă, înmulțirea produselor audiovizuale) anunță oare sfîrșitul, reînnoirea sau intensificarea influenței reprezentărilor sociale? Legătura declarată cu un grup, așa cum este descrisă mai sus, poate pune probleme și nu explică diversitatea modurilor de formare a acestor sisteme sociocognitive. Predominanța modelului de opinie într-o astfel de lume în mișcare nu înseamnă că ideile care circulă aici nu formează un sistem și nu se stabilizează în structuri ierarhizate și după alte modalități decît cele ale unei aproprieri grupale clasice
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cercetări, după cele ale lui Georg Simmel, despre reprezentarea banilor, aparținîndu-i lui Martin Gorin (numărul special din Communications pe această temă, 1989). 3.1.2. Ideologii și prejudecăți Analiza relațiilor între religii, ideologii și RS, în măsura în care primele două sînt sisteme sociocognitive puternic formalizate și normative, aparține, în parte, acestui sector de studiu (Aebischer et al., 1991; Rouquette, in Deschamps și Beauvois, 1996). Din pricina derivelor și exceselor sale de sistematizare, abordarea discursului rasist poate fi clasată, într-un anumit fel, în domeniul
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
1963), feministele (Lortie-Lussier), persoanele cu handicap fizic (H. Paicheler) sau mintal (Giami), copiii (M.-J. Chombart de Lauwe, 1971), imigranții (Doraï) sau toxicomania (Echebarria Echabe et al.; Ferréol; Ravenna, 1997; Seca, 1999a) nu trebuie asimilate cu lucrările privitoare la procedurile sociocognitive de definire a săracului și a situației sale (Abric, 1996; Neculau și Ferréol, 1999; Galli și Fasanelli; Paugam, 1991; Seca, 1999b). Abordarea minorităților a fost întreprinsă din perspec-tiva impactului lor social și, mai rar, pe planul reprezentărilor devianței sau afirmării
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la cei implicați). Aceste rezultate sînt, după părerea noastră, semnificative pentru tendința, deseori evidențiată la observatori, spre o atribuire internă a unei injustiții sau suferințe (M.J. Lerner, The Belief in Just World. A fondamental Delusion, New York, Plenum, 1980). Acest automatism sociocognitiv sau ideal semnifică faptul că prima reacție a unui subiect care nu are nici un fel de legătură cu o situație problematică este aceea de a considera că persoana care este victima unei probleme sau suferințe se află la originea acesteia
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lor colaboratori (adresă: http://www.ehess.fr/centres/lps/home.htm). De reținut * Abundența de definiții nu strică. Chiar dacă trebuie să știm să folosim "briciul lui Occam" cu bună știință, diversitatea definițiilor RS-urilor face să apară noțiunile de sistem sociocognitiv ierarhizat și de principiu organizator al activităților simbolice și cognitive legate de inserția socială și practici. Vom reține și distincția dintre "proces" și "produs": o reprezentare are proprietatea de a fi ambele deodată. * Obiectele reprezentărilor sociale sînt în general generate
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Fenomenologie Capitolul 3 Procese, funcții și organizare Obiective * A înțelege formele și etapele construcției unei reprezentări și efectele sale (culturale, afective, cognitive). A răspunde la întrebarea: "La ce folosesc reprezentările sociale?" * A descrie organizarea și structura unui astfel de sistem sociocognitiv ierarhizat. 1. Două mecanisme esențiale 1.1. Obiectivarea Două sînt procesele fundamentale care guvernează apariția și organizarea unei reprezentări sociale: obiectivarea și ancorarea. O RS se constituie în elemente, rezumînd obiectul pe care aceasta îl cuprinde, într-o nouă judecată
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
obiectul RS vor fi filtrate, organizate, interpretate în elemente de sens. Abric, în teza sa de doctorat din 1976 și mai apoi în alte scrieri, va relua această noțiune și o va generaliza, privilegiind o definiție a "reprezentării" ca "sistem sociocognitiv". Un astfel de ansamblu este ierarhizat în elemente ale nucleului central (NC) și ale sistemului periferic (SP). "Analiza nucleului central și a elementelor care îl constituie poate deci revela tipul de implicare a subiectului în realitate. În sensul acesta reprezentarea
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
global. Prin aceste mecanisme, o reprezentare se poate adapta la evoluțiile contextului, ale actualității, fără să se schimbe fundamental. În al treilea rînd, SP este un adevărat "paratrăsnet" al reprezentărilor. El absoarbe indicibilul, injustificabilul, noul, fără a afecta centrul sistemului sociocognitiv. Favorizează astfel menținerea a ceea ce este nenegociabil sau necondițional pentru cutare sau cutare actor, în elementele NC. De fapt, elementele acestui sistem formează partea cea mai importantă cantitativ a enunțurilor discursive și a simbolurilor prin și în care se pot
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
special cu-noașterea, competența, comunicarea, schimbul, informația" (p. 24). La fel, scalele "maleabil-constrîngător" sau "ușor-greu" fac, din nou, distincția dintre cele două mari dimensiuni ale RS a pregătirii: comunicarea (sferă socio-afectivă) în sens larg, percepută ca mai flexibilă, și instruirea (sferă sociocognitivă), mai rigidă. Inspirat din J.-M. Monteil și L. Mailhot, "Éléments d'une représentation sociale de la formation: analyse d'une enquête auprès d'une population de formateurs", in Connexions, nr. 51, iunie, 1988/1, pp. 9-26 1.2.3. Tehnica
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
puternic conexe sau în relație de similitudine cu un număr mai important de itemi. Ca și în calculele evocate mai sus, ne bazăm pe principiul că elementele nucleului central sînt inferate ca atare, dar nu verificate în incidența asupra sistemului sociocognitiv și în proprietățile lor calitative. 2.1.2. Caracterul calitativ al elementelor NC Teoria nucleului central postulează, într-adevăr, că ele-mentele care fac parte din el, în afara puternicei lor proeminențe și a gradului lor de conexitate, sînt calitativ diferite de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
de bază (SCB) se sprijină pe principiul structuralist conform căruia o reprezentare poate fi caracterizată în termeni de elemente și de relații (Flament, in Abric, 1994, p. 37; Rouquette și Rateau, 1998, p. 57). Aceste elemente minimale ale unui sistem sociocognitiv, calificate drept "cogneme", sînt clase de idei, care implică un raport între un sistem cunoscător (subiect), un obiect reprezentat și informațiile care îl definesc. SCB formalizează procesele cognitive declarative, conducînd probabil la producerea discursurilor și sensului, anexate RS. Fundamentele lor
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
socială și colectivități umane. Care sînt legăturile RS cu sistemele de comunicare? Acestea din urmă sînt definite ca ansambluri articulate de publicuri, conținuturi, tehnologii, moduri de gîndire și credințe. Este vorba despre entități multideterminate, istoric și socio-economic, a căror orientare sociocognitivă depinde de relațiile afective, liberale sau autoritare, participative sau unilaterale, care există în interirorul instituției, grupului sau publicului. Așa cum sublinia Rouquette: Nu este vorba despre a spune "fiecărui public îi corespunde propriul său sistem", cel puțin nu atît timp cît
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
distribuția sa diferențiată în funcție de contexte și apartenențe, influența unei scheme de gen a cărei origine culturală este reafirmată. După F. Lorenzi-Cioldi, Les Androgynes, Paris, PUF, 1994 3.3. Analogie și compensație Două sînt principiile care ilustrează funcțioanrea ancorării acestor sisteme sociocognitive: analogia și compensația. Prima "multiplică puterile imaginarului", cealaltă "asigură in-fluența ordinii simbolice" (Moscovici, 1976, p. 278). 3.3.1. Economia informației Analogia se caracterizează printr-o tendință la "generalizarea unui răspuns sau a unui concept vechi" la cele ale unui
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la un obiect X, într-un moment t. Este o realitate statistică, fluctuantă, studiată prin sondaje, susceptibilă de a evolua în funcție de factorii de context și de influența socială și trimite la modul "difuzare" din ancorarea unei RS. Principiu organizator: "program sociocognitiv", actualizat în raporturile sociale simbolice, sau colecție de conduite potențiale de opinii, atitudini și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
critică a discursului (CDA) va asocia structurile discursive cu structurile de putere. Depășind definiția simplistă a conceptului de ideologie asociat unui set de idei, Teun A. van Dijk (1995b) oferă o structură internă a ideologiilor, cărora le atribuie un caracter sociocognitiv, grade variate de complexitate, manifestări variabile contextuale și care nu pot fi false sau adevărate. Puterea ideologică a enunțătorului (producătorului) trebuie în mod necesar corelata cu proprietățile de bază ale ideii de grup social (definit prin variabile ale apartenenței, acțiuni
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]