92 matches
-
română a aceleiași universități și ca redactor la revista „Nistru”. După 1990 deține funcții oficiale în cadrul președinției și al guvernului, devenind și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. În lucrările sale M. cultivă o formulă critică de tip universitar, preeminent sociologizantă, aplicând adesea criterii ideologice oficiale. Cronicile de întâmpinare sunt subiective și dominate de reacții critice dure. SCRIERI: Cu scut și fără, Chișinău, 1983; Valori și aparențe, Chișinău, 1985; Reabilitarea calității artistice, Chișinău, 1989; Lecturi eminesciene, Chișinău, 1990; Nimeni nu-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288073_a_289402]
-
puse în evidență anomaliile rezultate din introducerea „formelor” occidentale peste un „fond” autohton cu totul nepregătit pentru înnoiri. „Neajunsurile” semnalate de critic în comediile lui Caragiale (lipsa adâncimii psihologice, a unui ideal social înalt, amoralismul) sunt, de fapt, neajunsurile interpretării sociologizante. Analize amănunțite, vădind finețe și spirit de observație în revelarea psihologiei eroilor, cuprind articolele despre O făclie de Paște și, îndeosebi, despre Năpasta, privită ca o dramă psihologică, cu eroi verosimili. Valabilitatea interpretărilor realizate de D.-G., îndeosebi aceea asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
și dv. E.M.: Ce alți profesori ați mai audiat? Pe dl Ciopraga l-ați avut profesor? E.S.: Pe profesorul Ciopraga l-am audiat, eram deja în anul al III-lea, era o perioadă în care eram încă îngroziți de limbajul sociologizant al cursului de la anul al II-lea (să nu amintim, totuși, numele titularului...), iar în acest an al III-lea am fost încântați de limbajul foarte elevat al profesorului Ciopraga, plin de neologisme.... Unele nici nu le înțelegeam și, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
temă agreată în epocă - relațiile scriitorilor cu mișcarea muncitorească -, M. realizează în monografia Alexandru Sahia un studiu amplu despre un autor comunist mort prematur, după abia un deceniu de publicistică literară. Remarcabil este efortul criticului de a scăpa de tarele sociologizante ale vremii printr-o cercetare riguroasă a izvoarelor biografice și prin analiza mijloacelor artistice ale textului. Astfel, se observă coexistența unor formulări de sorginte ideologică („esența școlii burgheze” - „caracterul de clasă”, religia creștină - „dimensiune otrăvitoare” ș.a.) cu investigarea surselor, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
N. este și autorul unei controversate periodizări a literaturii române moderne în șase intervale (1779-1821, 1821-1863, 1863-1886, 1886-1919, 1919-1944, de la 1944 încoace), mult prea mecanic condiționată de anumite evenimente istorice, culturale și literare, toate văzute exclusiv prin prisma unei concepții sociologizante asupra literaturii. SCRIERI: Ideologia literară poporanistă, București, 1937; Subiectivismul în cercetarea literară, București, 1939; Nicolae Bălcescu, București, 1945; Mihail Kogălniceanu, București, 1946; Paternitatea „Cântării României”, București, 1955; Viața lui Vasile Alecsandri, București, 1962; Curentul literar de la „Contemporanul”, București, 1966; Studii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
lui Ștefan Nedelciu, funcționar. Urmează liceul la Brănești. Este absolvent al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1973) cu o teză de sociologie literară,Valoarea de schimb și valoarea de întrebuințare în opera literară, care anticipează glosele sociologizante ale romancierului. În perioada studenției și după absolvire este membru activ al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de poeți și prozatori care editează revista manuscris „Noii” (1970-1973), unde se afirmă forme incipiente ale spiritului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
captivează, că fenomenul colectiv-generaționist e ceva cu totul apus și lipsit de orice relevanță, că romanul Travesti (1994, Premiul ASPRO) este un „semieșec” ș.a.m.d. Adevărul e că poetul a fost poate excedat de uriașa paraliteratură și de excrescențele sociologizante, politico-teoretice prin care creația sa a ajuns manifest social ori pretext de supralicitare, de ironie bagatelizantă etc. C. nu se mai vrea de mult „liderul generației”, „stegarul”, „reprezentantul-tipic” ș.a.m.d., ci se vede pur și simplu ca o mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Florentin, N. Nasta, cu proza - Horia Iancu, Teodor Mazilu, Eusebiu Cămilar, Elisabeta Luca. Articolele revendică, dintr-o perspectivă maniheista, figuri culturale importante. Semnează studii și articole Ștefan Voicu (Dobrogeanu-Gherea, critic literar, o actualizare a figurii criticului, pe temeiurile doctrinei gheriste sociologizante), Mircea Florentin (Misiunea socială a scriitorului, o teoretizare a literaturii de factură realist-socialistă, si Walt Whitman, un poet al muncii și al libertății), I. Șerbeanu (G.B. Shaw și H.G. Wells, de asemenea un act de revendicare ideologică, în virtutea categoriilor estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
nu are posibilitatea înțelegerii genezei, sensurilor și duratei crizei conștiinței, tocmai pentru că rămâne descumpănit atunci când piesele arhivistice (în ultimele decenii ale secolului) nu mai oferă prilej interpretărilor de istorie economică. Ce ne rămâne de făcut în acest caz? O istorie sociologizantă, una a ideilor? Probabil că și una, și alta. Kisfaludy Katalin, Mathias Rex, Gondolat, Budapesta, 1983, pp. 109-142; vezi și Carl Nehring, „Matyiăs külpolitikăja”, în Történelmi Szemle, nr. 3-4, 1978,; Horvăt IĂnos, Az irodalmi müveltség megoszlăsa. A magyar humanizmus, Budapesta
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cu realitatea - din care facem parte noi înșine, societatea noastră și moștenirea noastră culturală 27. Macdonald a pus în discuție, cu vehemență, „supremația structurii bazate pe discipline” în constituirea curriculumului. Dar critica sa nu a ocolit nici orientările psihologizante și sociologizante, considerându-le extremiste, și a propus o a treia poziție, care s-ar putea obține prin sinteza lor. În ce mod s-ar putea realiza o atare sinteză? După Macdonald, ar fi vorba despre „raționalizarea” unui curriculum în care fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
adecvarea la real a dramaturgiei, impactul asupra publicului și receptarea în mentalitatea epocii respective, rolul ei educativ, meșteșugul artistic al dramaturgului. Textele lui B. sunt preponderent analize de conținut, parafrazări și rezumări explicative valide, marcate însă de o optică excesiv sociologizantă (păstrată uneori, inerțial, și după încheierea perioadei de obligativitate oficial impusă). O amplă lucrare de sinteză este Istoria literaturii dramatice românești și a artei spectacolului, în trei volume (1966-1982), la origine, fără îndoială, un curs universitar. De aici decurge - probabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285851_a_287180]
-
Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
într-un ospiciu de boli mintale. Interesantă și bine nuanțată mi se pare a fi tratată competiția, cum pare la o primă vedere în epocă, dintre Eminescu și Alecsandri, precum și studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea, pe care, dincolo de îngustimea unui comentariu sociologizant, a stilului "greoi" și "rudimentar", îl află "de-a dreptul modern" prin "afirmațiile referitoare la influențele suferite de poezia eminesciană", precumpănitor din literatura germană. Mult mai mult decât alți cercetători, doamna Ioana Vasiloiu, stăruie asupra formulelor de apreciere a personalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu Haeckel. Oamenii de știință se transformă în heralzi ai apocalipsei vizând deformările succesive la care corpul social este supus, devenind în urma unor mutații degenerative un corp monstruos. „Simț enorm și văz monstruos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o lucrare având ca temei aceeași informație exhaustivă. Totuși, „opiniile noastre critice nu sunt ultimul cuvânt”, scrie C., conștient că este prea mult supus constrângerilor epocii în care și-a redactat și publicat cartea. De aici pedalarea pe o interpretare sociologizantă a lumii romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu. Volumele de versuri, publicate postum, Fiul lunii (1969) și Haina de brumă (1984), sunt alcătuite din cicluri legate între ele, astfel încât întregul să se articuleze unitar. Lirica lui C. l-a entuziasmat pe Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
în Obsesia (1946), componenta erotică este văzută ca una din trăsăturile esențiale ale răului uman, făcând mai pregnantă viziunea întunecată asupra lumii ca ființare anarhică, absurdă, tragică. Oameni de lut (1947) absolutizează această perspectivă. Ultimul roman, Document (1964), aparținând scrisului sociologizant, este o demonstrație tendențioasă a modului cum erau oprimați țăranii în trecut. Și în literatura de călătorie, se manifestă două maniere de a consemna realitatea. În căutarea mea (1933) cuprinde însemnările dintr-o croazieră pe Marea Mediterană. Călătorind, vizitând vestigiile unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
1951-1953) și redactor responsabil adjunct la „Limbă și literatură”. A debutat în anul 1928, la „Bilete de papagal”, iar editorial în 1948, cu monografia Alecu Russo. Omul, opera. Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut unui concept sociologizant de literatură, B. a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare” a clasicilor, la „valorificarea științifică a moștenirii literare”, prin sublinierea laturilor „progresiste”, ca și a „erorilor ideologice” ale diferiților scriitori. În Prezentare succintă a literaturii române din revista „Limbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
și pedagogie. În volumul Introducere în psihologie, autorul utilizează cu precizie termenul de pedagogie, definind educația într-un mod cu totul modern: ,,modelarea naturii umane sub imperiul valorilor.” Todoran rămâne unul dintre precursorii viziunii axiologice românești în pedagogie, opțiune prezentată sociologizant: ,, Formarea în vederea integrării în societate - prin adaptare personală - e semnificația ce atribuim conceptului educativ.” Perspectiva psihologică-individualistă nu va fi părăsită în totalitate nici în lucrările de maturitate: ,,Comunitatea nu anulează prin integrare specificul personal, ci îi fixează numai locul și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cel care a inițiat pedagogia creativității și care era convins că educația este rezultatul evoluției unui elan creator, fapt care asimilează creația idealului paideutic - prin care este stimulată adaptarea personalității umane la cerințele existenței naturale și sociale. Într-o viziune sociologizantă E. Dürkheim, sociolog care a contribuit decisiv la ,,existențializarea pedagogiei esenței” printr-o redirecționare a pedagogiei sociale căuta o pedagogie a existenței, ,,exact cum se întâmplase și cu pedagogia întemeiată pe noțiunea de natură.” Cealaltă manieră de abordare, pedagogia modernă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
spun că o astfel de discuție ar fi curată pierdere de vreme. O parte din pseudotezele susținute atunci se mai bucură de atenție. în 1963, un articol judicios al lui L. Rusu [...] a declanșat un explicabil val de proteste din partea sociologizanților recenți. Dar «reabilitarea» criticului nu a mai putut fi oprită nici chiar de inoportuna (ori, dimpotrivă) nedumerire a lui G. Călinescu: T. Maiorescu socialist?” (p. 295). în 1970 sunt editate amintirile lui Iacob Negruzzi despre „Junimea”, în anul următor cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
legătură cu clasificările din Concepts of Criticism, Wellek și Warren nu par a cunoaște critica marxistă în toată diversitatea ei. Ei se cantonează, pentru exemplificări, numai La unele studii critice din anii '30 și '40, citind astfel o afirmație evident sociologizantă făcută de A. A. Smirnov în 1936, care vedea în Shakespeare "ideologul umanist al burgheziei, care a expus programul elaborat de ea atunci când, în numele umanității, a înfruntat prima dată orânduirea feudală" (p. 14). 17 Dar Smirnov însuși a evoluat în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și ale realismului socialist. Și în următoarele volume - Articole și studii literare (1969), Proza sovietică moldovenească. 1924-1941 (1979), Creația lui Andrei Lupan în școală (1982), Mesajul ideologico-estetic al literaturii contemporane (1983) - R. practică o critică sociologizantă. SCRIERI: Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică, Chișinău, 1967; Articole și studii literare, Chișinău, 1969; Literatura și viața poporului, Chișinău, 1973; Proza sovietică moldovenească. 1924-1941, Chișinău, 1979; Creația lui Andrei Lupan în școală, Chișinău, 1982; Mesajul ideologico-estetic al literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
academică a "grupului 63" italian (opus "generației lui Vulcan", tip Marinettti), eșuată în nihilism și sterilitate, din care făceau parte Edoardo Sanguineti, Alfredo Giuliani, Antonio Porta, Nanni Balestrini, Cesare Vivaldi, Elio Pagiarini etc. Reamintim nu numai dezacordul monografului față de abordarea sociologizantă dogmatică, inspirată de Georg Lukacs sau Antonio Gramsci, vizibilă în manifestele respectivului grup, dar și conținutul novator al experimentelor. Remarcabilă este altitudinea stilistică și conceptuală a hermeneutului post-heideggerian în vârstă de 35 de ani, drept care vom spicui termenii de structurare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
profesorul Bardasare pretindea picturii cît mai multă narațiune. Nemulțumit profund de acest peisaj artistico-academic, Ressu se transferă la atelierul de sculptură al profesorului Gh. Popovici. Întoarcerea lui Octav Băncilă de la München mai înviorează puțin atmosfera și redeșteaptă, cu subiectele sale sociologizante și militante, nostalgiile socialiste ale lui V.G. Morțun, trecut acum la liberali. O dată isprăvite studiile la Iași, Ressu își pregătește plecarea la München pentru că, după pilda junimistă și după tradiția de la Școala de Belle Arte, era inacceptabilă desăvîrșirea instrucției în
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
morala implicită a operei. De altfel, există la el o permanentă oscilație între un anumit tip de pictură suficientă sieși, fără contextualizări acuzate și fără ideologizări subtextuale, și o pictură voluntaristă, denotativă și eroizantă, a cărei miză este artistică și sociologizantă în aceeași măsură.
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]