92 matches
-
aprecieri tranșante, chiar brutale. Lăudând ceea ce crede că e de lăudat, C. nu menajează nonvaloarea. Răzleț, se ivesc aici unele caracterizări inspirate, și tot așa în cartea de Evocări (1980), care însumează portrete de scriitori, deformate de o abuzivă tușă sociologizantă. Plin de rele umori, șarjând gros și într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieții de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorință de răfuială. Înveninări, răutăți, ricanări și ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Sadoveanu (1966) și Hortensia Papadat-Bengescu (1973) sunt „studii monografice” construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de claritate didactică. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficiale a timpului. Exegezele lui C. din această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este
CIOPRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
unei legitimări de ordin științific a deciziilor arbitrare ale politicului sau economicului, de necesitatea reducerii incertitudinii subiective sau chiar pentru a distribui cât mai ambiguu responsabilitățile în cazul unor decizii discutabile. Poziția sociologului în cadrul sistemului de roluri - ca să folosim metafore sociologizante - este nu doar neclară, ci permanent contestată. Deținătorii unor competențe discutate și discutabile în termeni sociologici - politicieni, pedagogi, economiști, psihologi, artiști și alții - își reifică propriile sfere de activitate, le consideră realități aparte, cu consistență ontologică, și reacționează vehement la
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
temă agreată în epocă - relațiile scriitorilor cu mișcarea muncitorească -, M. realizează în monografia Alexandru Sahia un studiu amplu despre un autor comunist mort prematur, după abia un deceniu de publicistică literară. Remarcabil este efortul criticului de a scăpa de tarele sociologizante ale vremii printr-o cercetare riguroasă a izvoarelor biografice și prin analiza mijloacelor artistice ale textului. Astfel, se observă coexistența unor formulări de sorginte ideologică („esența școlii burgheze” - „caracterul de clasă”, religia creștină - „dimensiune otrăvitoare” ș.a.) cu investigarea surselor, ceea ce
MARCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288002_a_289331]
-
română a aceleiași universități și ca redactor la revista „Nistru”. După 1990 deține funcții oficiale în cadrul președinției și al guvernului, devenind și deputat în primul Parlament al Republicii Moldova. În lucrările sale M. cultivă o formulă critică de tip universitar, preeminent sociologizantă, aplicând adesea criterii ideologice oficiale. Cronicile de întâmpinare sunt subiective și dominate de reacții critice dure. SCRIERI: Cu scut și fără, Chișinău, 1983; Valori și aparențe, Chișinău, 1985; Reabilitarea calității artistice, Chișinău, 1989; Lecturi eminesciene, Chișinău, 1990; Nimeni nu-i
MAZILU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288073_a_289402]
-
al morții. La Ioan Alexandru, în Vina, efortul de întoarcere la primordial se izbește de rezistența materiei informe și a cuvântului incapabil să traducă adevărul, toată poezia nefiind decât transcrierea acestei formidabile înfruntări. Criticul, care părăsește frecvent tipul de interpretare sociologizantă cerută în epocă, încearcă să descifreze structurile interioare și sensurile fundamentale ale unor creații epice, relevând, bunăoară, conștiința primordialității iubirii, derivată din simbolistica originară a cuplului adamic, în nuvelele și romanele lui Laurențiu Fulga sau capacitatea enormă de transfigurare la
MARTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
și atitudini nihiliste și în sterilitate, îi este contrapus experimentalismul „generației lui Neptun”. Urmărind ideile grupului din perspective complementare - estetică, lingvistică, sociologică, ideologică -, I. pune în lumină atât conținutul novator, cât și punctele slabe ale manifestelor neoavangardiste, datorate unor abordări sociologizante dogmatice, tributare esteticilor marxiste ale lui Georg Lukács și Antonio Gramsci, ca și caracterului vag și efemer al teoriei „angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
Istoria... - care nu a mai continuat - cuprinde un bogat material iconografic, înțeles călinescian, ca parte integrantă a textului. Micromonografiile Titu Maiorescu (1972), Dobrogeanu-Gherea (1972) și Nicolae Filimon (1977) sunt lucrări de inițiere, scrise clar, accesibil, uneori într-o apăsată notă sociologizantă. G. Ivașcu nu este un istoric literar de formulă clasică, ci mai degrabă un comentator de subiecte de istorie literară la un mod jurnalistic distins, cu pasiune pentru întreținerea unui cadru de cultură prin presa de specialitate. Istoria literară este
IVASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
o amprentă oarecum personală sunt axate pe o paralelă între ,,moartea căprioarei” și mitul Meșterului Manole. Întoarcerea parțială la valorile tradiționale se face treptat, începând cu studiul Grigore Alexandrescu, poet satiric, din volumul colectiv Literatura noastră clasică (1971). Dincolo de exagerările sociologizante, ținând într-un fel de o ideologie, se vede, greu de depășit, în Mihail Sadoveanu sau Elogiul rațiunii (1972) atitudinea critică valabilă ar consta în corecta considerare a procedeelor ce aparțin „artei tăcerii”, precum și în analiza manierei de echilibrare între
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
puse în evidență anomaliile rezultate din introducerea „formelor” occidentale peste un „fond” autohton cu totul nepregătit pentru înnoiri. „Neajunsurile” semnalate de critic în comediile lui Caragiale (lipsa adâncimii psihologice, a unui ideal social înalt, amoralismul) sunt, de fapt, neajunsurile interpretării sociologizante. Analize amănunțite, vădind finețe și spirit de observație în revelarea psihologiei eroilor, cuprind articolele despre O făclie de Paște și, îndeosebi, despre Năpasta, privită ca o dramă psihologică, cu eroi verosimili. Valabilitatea interpretărilor realizate de D.-G., îndeosebi aceea asupra
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
Florentin, N. Nasta, cu proza - Horia Iancu, Teodor Mazilu, Eusebiu Cămilar, Elisabeta Luca. Articolele revendică, dintr-o perspectivă maniheista, figuri culturale importante. Semnează studii și articole Ștefan Voicu (Dobrogeanu-Gherea, critic literar, o actualizare a figurii criticului, pe temeiurile doctrinei gheriste sociologizante), Mircea Florentin (Misiunea socială a scriitorului, o teoretizare a literaturii de factură realist-socialistă, si Walt Whitman, un poet al muncii și al libertății), I. Șerbeanu (G.B. Shaw și H.G. Wells, de asemenea un act de revendicare ideologică, în virtutea categoriilor estetice
REVISTA MUNCII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
două volume, Rădăcini (1983) și Arhitecturi epice (1991) - eseista analizează avatarurile speciei și îndeosebi metamorfozele suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză antică, Metamorfozele lui
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
a Editurii pentru Literatură. A făcut parte din redacțiile periodicelor „România viitoare” (1944-1945), „Tribuna nouă” (1945-1946), „Adevărul Ardealului”, „Făclia” ș.a. În volumul de debut, Itinerar critic (1965), reunește articole și cronici publicate îndeosebi în „Tribuna”, în care analizează din perspectivă sociologizantă cărți contemporane de proză și reportaj sau tratează în conformitate cu ideologia epocii probleme ale raportului dintre conștiința artistică și exigențele vieții. În 1976 a obținut titlul de doctor în istorie cu o teză privitoare la Școala Ardeleană, reluată în lucrarea Școala
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
care relației cu viața socială i se dă o importanță excesivă; se insistă pe așa-zisa poziție de clasă a cronicarilor, se acordă credit nelimitat rolului maselor populare etc. În pofida acestor elemente specifice epocii în care au fost elaborate, nota sociologizantă face mai mereu loc informației istorice relevante în sine, portretului realizat în tușe sigure, evocării pline de căldură. O altă serie de contribuții este aceea a lucrărilor didactice scoase în editura Universității ieșene: Grigore Ureche (1969), Studii și articole despre
LAUDAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
la viața teatrală i-au apărut în „Nistru”, unde debutează în 1955, „Limba și literatura moldovenească” ș.a., precum și în volume colective. S. consacră micromonografia Miracolul cotidianului, apărută în 1968, vieții și activității scriitorului Spiridon Vangheli. Nu lipsit de unele accente sociologizante și de note didacticiste, studiul reușește totuși să pună în evidență o formulă narativă specifică literaturii pentru copii. SCRIERI: Miracolul cotidianului, Chișinău, 1968. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 82-93; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 272; Femei din Moldova
SUVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290026_a_291355]
-
cu realitatea - din care facem parte noi înșine, societatea noastră și moștenirea noastră culturală 27. Macdonald a pus în discuție, cu vehemență, „supremația structurii bazate pe discipline” în constituirea curriculumului. Dar critica sa nu a ocolit nici orientările psihologizante și sociologizante, considerându-le extremiste, și a propus o a treia poziție, care s-ar putea obține prin sinteza lor. În ce mod s-ar putea realiza o atare sinteză? După Macdonald, ar fi vorba despre „raționalizarea” unui curriculum în care fiecare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și deturnează ceea ce e viabil în teoriile lui Francisc Rainer înspre un materialism abuziv (1948), în Gherea identifică un exponent al ideilor lui Cernâșevski, Belinski, Herțen și Dobroliubov. Deși cultivat și bine informat, el profesează acum - cu un zelos tendenționism sociologizant - idei aberante, ce au avut o influență dezastruoasă: ca să teoretizeze „imaginea omului nou, a tânărului revoluționar de tip stalinist”, va face istoria „decadenței literare occidentale”. Bunăoară, Alfred de Vigny și Alfred de Musset ar marca începutul expresiei decadentismului burgheziei, pe când
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
textele dovedesc prezența încă vie a genului în Oltenia, culegerea fiind una dintre cele mai bogate publicate până la acea dată. Studiul Ideea de dreptate și libertate în cântecul popular (1988), consacrat haiducului și haiduciei, este în bună măsură didactic și sociologizant. Având o memorie prodigioasă, fostul deținut politic P. și-a notat și a inclus în antologia Poezia în cătușe (1995) versuri scrise în temniță de Radu Gyr, Ion Omescu, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Eugen Luca, Vasile Pânzaru, Dumitru Arvat ș.a.
POPESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288923_a_290252]
-
referențial cultural. Frecvent polemice, uneori colorate de umor, intervențiile radiofonice au mai ales valoare documentară, vorbind despre climatul unei perioade și despre perspectiva configurată de „baricada” din Occident. Monografia George Coșbuc, publicată de P. în tinerețe (1951), ilustra o percepție sociologizantă în exces, înscrisă de fapt într-o comandă ideologică. La senectute, și-a rescris studiul de pe altă poziție, deplasând accentele în Celălalt Coșbuc (1995), care este practic o carte nouă. SCRIERI: Iliuță în Țara Soarelui, București, 1951; Taina albă, București
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o categorie care a suferit deformări începând cu gherismul, continuând cu poporanismul și sămănătorismul și terminând cu așa-zisa „estetică marxist-leninistă”. Riscul abordării unui asemenea subiect, practic devalorizat prin supralicitare sociologizantă, este asumat și evitat. P. vrea să se pronunțe exact, în scopul reabilitării ideii în cauză, și de aceea partea teoretică are în vedere definirea „semnificațiilor estetice ale specificului național”, iar partea a doua exemplifică susținerile teoretice prin figuri ale
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
scrisă în conformitate cu dogmele ideologiei comuniste și ale realismului socialist. Și în următoarele volume - Articole și studii literare (1969), Proza sovietică moldovenească. 1924-1941 (1979), Creația lui Andrei Lupan în școală (1982), Mesajul ideologico-estetic al literaturii contemporane (1983) - R. practică o critică sociologizantă. SCRIERI: Chipuri de comuniști în proza moldovenească postbelică, Chișinău, 1967; Articole și studii literare, Chișinău, 1969; Literatura și viața poporului, Chișinău, 1973; Proza sovietică moldovenească. 1924-1941, Chișinău, 1979; Creația lui Andrei Lupan în școală, Chișinău, 1982; Mesajul ideologico-estetic al literaturii
RACUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289084_a_290413]
-
Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut pe alt plan. Aspirația lui P. este să întemeieze teoretic și aplicativ o sinteză care, depășind ruptura consacrată, să tindă la etajele superioare
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
N. este și autorul unei controversate periodizări a literaturii române moderne în șase intervale (1779-1821, 1821-1863, 1863-1886, 1886-1919, 1919-1944, de la 1944 încoace), mult prea mecanic condiționată de anumite evenimente istorice, culturale și literare, toate văzute exclusiv prin prisma unei concepții sociologizante asupra literaturii. SCRIERI: Ideologia literară poporanistă, București, 1937; Subiectivismul în cercetarea literară, București, 1939; Nicolae Bălcescu, București, 1945; Mihail Kogălniceanu, București, 1946; Paternitatea „Cântării României”, București, 1955; Viața lui Vasile Alecsandri, București, 1962; Curentul literar de la „Contemporanul”, București, 1966; Studii
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
lui Ștefan Nedelciu, funcționar. Urmează liceul la Brănești. Este absolvent al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1973) cu o teză de sociologie literară,Valoarea de schimb și valoarea de întrebuințare în opera literară, care anticipează glosele sociologizante ale romancierului. În perioada studenției și după absolvire este membru activ al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de poeți și prozatori care editează revista manuscris „Noii” (1970-1973), unde se afirmă forme incipiente ale spiritului
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]