21,114 matches
-
merită oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că a susținut în fapt dl Borbély? Nu că foiletonismul și-ar fi trăit traiul, ci că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
răspuns să i se dea Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Într-o interpretare demnă de un Dănilă Prepeleac, cu iz de Vasile Dîncu și de acad. Răzvan Theodorescu, PSD-ul o fi socotit că poate folosi răspunsul Lui pentru a folosi fața iconițelor în scopuri pioase, iar dosul, pentru partid. În felul ăsta însă, PSD-ul i-a provocat insomnii bietului stareț, căci prin sfințirea iconițelor pe care pelerinii săraci le-au primit
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
gîndit la lucrul acesta și îl regret sincer. De aceea, acum un ceas m-am dus să-l caut pe tata, să-l rog să anunțe mai repede căsătoria mea cu bărbatul care mi-a ars mîna, iar tata a socotit că, după vorbele care-au umblat prin oraș, și fiind logodiți mai de mult, acest anunț ar fi binevenit. Ușa mea îți rămîne închisă pe veci. Nu ne vom revedea niciodată. Nanni." Capitolul VI Peste cîteva zile, într-o dimineață
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
un alt aspect al dubitațiilor de presă, rudimentar ca formulă de gîndire și dizgrațios ca modalitate de expresie, acela de a echivala o anumită investiție cu o deturnare de fonduri din zonele defavorizate ale inepuizabilei noastre tranziții, adică de a socoti aceste sume în cantități de zahăr, de ulei, de pîine și de medicamente care nu mai ajung niciodată la nevoiașii cronici ai societății românești, atunci se naște încă o întrebare: aceea dacă nu cumva statuia lui Lenin a lăsat în
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
conștiință și al reperelor morale ea a rămas captiva aceluiași set de reprezentări magice și de aspirații simbolice. Față de trogloditul neolotic, cel care aducea bizonul sau cerbul în interiorul peșterii prin conturarea imaginii sale, apoi îl săgeta acolo în efigie și socotea vînătoarea din pădure doar o simplă formalitate în consecința actului definitiv al identificării și al uciderii magice, omul contemporan nu se deosebește aproape deloc sau, în cel mai bun caz, se deosebește doar prin iconografie și prin recuzită. Locul peșterii
Răzbunarea lui Lenin monumentul public după 1989 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14884_a_16209]
-
sexul și celelalte nu contează. Lipsa de parti pris ideologic nu exclude spiritul critic: nu vreau să fim partizani, nu publicăm doar postmoderni sau clasici, n-avem idei preconcepute privitoare la modalitățile artistice. Dar ținem la spiritul critic. Publicăm ce socotim noi că are valoare. Indiferent de... culoarea politică sau estetică. Presimțirile lui Ioan Rus Premiera unei triste inventivități. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu publică în locul comentariului zilei o scrisoare deschisă pe care un anume Răducan Ion o adresează ministrului de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
Ceea ce trebuie, însă, amintit, dincolo de aceste aspecte oarecum tehnice, este felul în care autorul îl receptează pe Octav Grigorescu, atît în mărturisirea directă, cît și în lectura pe care o face imaginilor. Dacă în scurta sa prezentare, artistul român este socotit fără echivoc "un om excepțional", care poate fi alăturat "artiștilor care domină acest secol", în ceea ce privește selectarea și ordonarea lucrărilor este evidentă intenția de a demonstra aceste afirmații. Acuarelele și pictura lui Octav Grigorescu sînt valorificate insistent în două perspective: pe
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii se întorc nu doar cu mîinile goale, "îmbătrîniți și gîrbovi", ci și cu "opțiunile politice schimbate", exploratorii care, "înaintînd vitejește ziua și noaptea", ajung la locul unde socotesc că vor întîlni "mesajul strămoșilor", găsesc doar "o pălărie roasă de molii", mesagerii "veștilor bune" nu se mai pot recunoaște după risipirea negurii, întrucât "eram cu toții/ democrați surdo-muți". În felul acesta parodierea poeticii consacrate, "distinse" cu care a debutat autorul
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
funcția. Și nu e vorba aici de subiectivisme, de preferințele mele, de diferența, inevitabilă, de păreri. Nu. Este vorba de coerența cu sine, de scoaterea în față a unor producții. Premiile sînt risipite astfel. Dacă Hamlet, de pildă, a fost socotit "cel mai bun spectacol", ce altă categorie îl mai susține? Unchiul Vanea a avut șase nominalizări și, în final, un singur premiu, cel de regie. E puțin bizar. Nu există două premii care să se întîlnească și să certifice valoarea
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
atac la persoană, cîteva precizări se cuvin însă făcute și le voi face, deși recunosc că senzația pe care am avut-o citind articolul a fost una de dezgust și că am luat cu greu pixul în mînă. Dl Popescu socotește o "mîrșăvie" (nu e problema mea dacă dl Popescu nu știe să-și cîntărească vorbele) din partea mea faptul de a fi cules exemplele așa-zicînd culturale din pagina de divertisment a ziarului. Dar oare nu d-sa a scris negru pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
a propus scoaterea de sub urmărire penală a colegului său de la Oradea, Alexandru Lele. Acesta din urmă (chiar dacă o fi făcut alte greșeli) a avut curajul să-l aresteze pe Adrian Tarău, fiul fostului prefect PSD de Bihor. Adrian Tarău e socotit capul mafiei petroliere din Bihor. Ilie Picioruș, șeful lui Cristian Panait (fost și el - Picioruș, n. Cr. - șef de cadre la Palatul Victoria pe vremea lui Nicolae Văcăroiu) a infirmat scoaterea de sub urmărire penală a lui Alexandru Lele. Lele trebuia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
avut parte figuri mai ilustre ale trecutului românesc". Semnificativă e nota în josul aceleiași pagini, unde Gherea e pus în cumpănă cu... colaboraționistul Petru Groza: "Mai multe persoane au dat jos, în 1990, cu elan "revoluționar", bustul din strada Maria Rosetti, socotindu-l pe Gherea o figură caracteristică fostului regim comunist. Protestul energic al unui gherist fidel ziarului comunist "Scânteia", Z. Ornea, în "Adevărul", a determinat autoritățile municipale să reașeze pe soclu bustul maltratat! Cea ce nu s-a întîmplat cu alte
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al instituției birocratic-hrăpărețe numită Biserica Ortodoxă Română. Dar nu știu de ce trebuie tras încă un rând de piele de pe săracii țării doar pentru că dl. Teoctist Arăpașu a socotit c-a venit vremea să îndrepte răul comis pe vremea când nu cârtea în fața Anticristului Ceaușescu, dărâmătorul-de-biserici. însă când acești substituți de activiști politici au acaparat locuri-cheie în societatea românească, comportându-se cu o inimaginabilă lipsă de decență, parcă-mi
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
banca lor pentru că... - Eu n-am stat în banca mea! ... pentru că n-au avut de ales. Dv. ați avut "meciuri" cu Securitatea, n-ați fost membru de partid și totuși ați făcut o carieră extraordinară. Cum ați reușit? Din cauză că mă socoteau nebun. La corul Radio întrebam: Dacă aici e așa de bine și dincolo așa de rău, cum se face că acolo e așa de bine și aici așa de rău?" Asta îi înnebunea pe cei de la cadre, care mă chemau
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
voluptatea cu care tot dl Iliescu îl lua peste picior pe fostul suveran, numindu-l cetățeanul de Hohenzollern, întocmai cum Robespierre pe nefericitul Capet! Și alte, vai, nu puține episoade de tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum spun niște subțiri intelectuali), și o alta pentru neprieteni, ce altceva reprezintă decât extremism? Ca unul care mă cunosc destul de bine știu că prima mea pornire este totdeauna instinctivă, cea de
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
Momentelor este unul "de divertisment, de consum" și să se mire cum de au putut fi luate în serios și generalizate "criticile minore și particulare ale unui scriitor de mărunțișuri." Dar cînd dl Popa face un pas mai departe și socotește "o porcărie" ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei române", începem să ciulim urechile. Ca să auzim că, o singură dată contestat, între războaie (ceea ce e
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că adevăratul corp al omului se situează dincolo de corpul său propriu-zis... Creația psihologică, prin urmare, (și estetică!) socotită un fel de franj al creației organice... Histeresis. Memoria comparată cu proprietatea pe care o are o bucată de fier magnetizată de a răspunde ușor unei a doua magnetizări, datorită urmelor lăsate în molecule de prima magnetizare... De unde, continuitatea impresiunilor
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
Gabriela Ursachi Mircea Eliade se naște la 9 martie 1907, la București. E ușor de socotit că dacă ar fi avut șansa unei longevități mai puțin comune, anul acesta ar fi împlinit 95 de ani. Din păcate, marea trecere spre Shambala doctorului Honigberger se făptuiește mult mai devreme, la 22 aprilie 1986. Revenind la începuturi, merită
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
inevitabilul se apropie. Totul e să faci față, să salvezi aparențele. Imprevizibil nu este decât momentul fatal și identitatea victimei. Până să se arunce zarurile, autoarea se întreabă îngrijorat-vinovată: "Care dintre părinți va fi câștigător? Care dintre ei va fi socotit mai apt să rămână în viață, să facă mai puține necazuri, să creeze cât mai puține griji, să "deranjeze" cât mai puțin? Pe care să-l abandonezi, pe care să-l păstrezi?" În cazul de față, alegerea pare cea firească
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
evident și anume că Observatorul încearcă să monopolizeze gîndirea realmente democratică din Romînia. Nota din Timpul îl citează pe dl. C. Stănescu din Adevărul literar Și artistic în legătură cu monopolul cu pricina. De unde se vede că lucrurile sînt mai complicate decît socoate dl. Cornea. În fine, dl. Șerban Papacostea denunță un plagiat: capitolul despre Ștefan cel Mare din volumul 4 al Istoriei românilor, scos sub egida Academiei, Univers Enciclopedic în 2001, este copiat în mare parte după un studiu al d-sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
bună, abia odată cu "Dacia literară", precedată de o cauză de "alfabetizare", marginală, "plagiată", sclerozată și care ne sortea unei eterne înapoieri. Primii care simt că ceva nu e în regulă sînt junimiștii: dar vorbind de formele fără fond, "fondul" este socotit, cu puține excepții, "cultura populară", într-o deplină consonanță cu pașoptiștii. Abia după 1900 situația devine periculoasă. Pe de o parte, așa cum bine arată Nicolae Manolescu, G. Călinescu stabilește în Istoria literaturii... canonul modernității în literatura noastră (scoțând la iveală
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
complexe pentru folosul viitorilor conducători de state. Primul lucru care trebuie menționat este faptul că Neagoe nu suferă de nici un fel de complex de inferioritate față de cei pe care-i consideră egalii săi, adică domnii și împărații creștini - el se socoate un urmaș al Bizanțului, are atitudini și mentalități imperiale sprijinite pe o viziune politică bine structurată, este un ctitor în tot sud-estul continentului, cu înțelegere și aplicație pentru cultură. De notat că aceleași mentalități pot fi detectate din acțiunile și
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
acceptată. Misiunea domnului este deci una etică și ordonatoare, și el o îndeplinește în umilință, fiind un exemplu și un îndrumător spiritual pentru poporul său, aidoma unui bun părinte: "m-ai pus să fiu păstoriul și învățătoriul turmei tale". Putem socoti că persoana umană, individul este ignorat, "pulverizat", în viziunea lui Neagoe? Cu siguranță, dacă am pune în funcție canonul "modernității". Dar pentru o lume în care "sufletul și nu trupul" are importanță, individul are o altă accepțiune: el este un
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
modernă și occidentalizată. Așa să fie? Oare nu puține din mentalitățile noastre de azi - lipsa de entuziasm pentru "capitalism", scepticismul, demonizarea averii, "egalitarismul", fatalismul, evitarea confruntării directe, speranța în personalitățile providențiale și paternaliste, fidelitatea față de biserică etc. - pe care le socotim "păcate, handicapuri congenitale" ale nației ar fi mult mai ușor de înțeles și de făcut profitabile dacă am încerca să zăbovim puțin asupra ghidului medievalității românești pe care Neagoe ni l-a pus la dispoziție? Fiindcă aici avem exact opusul
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării, pe sonoritatea materiei, pe muzica ritmurilor și pe majestuozitatea arhitecturii. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură, creatori de volume în sine, dincolo de orice epică a formei, nici suprafața nu este scăpată de sub control sau tratată ca o realitate secundă. Ea este
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]