629 matches
-
și estul ei), K. e de părere că mai putem folosi încă termenul de antipolitică, propus de el însuși mai demult: "Anti- politica este critica morală a politicii. Moralitatea nu poate fi politică, dar poate fi demonul ei (în sens socratic), incubul, gîndul ei rău; poate fi iluzia politicii. Cinismul antipoliticii ne poate feri de naivitate". Studenților săi, Konrád György le recomandă cinci lucruri: să continuie să învețe; să regîndească în permanență lucrurile; să se ferească de abstracțiuni și de terminologii
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
sporirii unui lexic de profil și al comunicării către apropiați. Ca orice fișă, nu de dicționar, ci de orientare lucrativă și imediată, fiecare componentă a cărții urmează o structură standard. Cititorul este astfel pus în gardă și trebuie să urmeze socratic etapele înțelegerii despre și despre. Normal, științific, comentariul autorului s-a bazat pe o bibliografie de trimitere. Ea este ofertată la sfârșitul medalionului, cu toate cerințele academice de rigoare. Din păcate, nu se găsește în textul cursiv. A fost, sențelege
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
atît religia cît și filosofia cu literatura", și în cadrul căreia "izbăvirea urmează să fie dobîndită intrînd în contact cu limitele actuale ale imaginației umane". Multiculturalismul și pluriperspectivismul sînt astfel așezate printre cele mai importante trăsături ale acestei culturi: "în locul ideii socratice de auto-examinare și cunoaștere-de-sine, intelectualul literar pune ideea de amplificare a eului printr-o luare la cunoștință a cît mai multor moduri de a fi uman". în concordanță cu acest deziderat (parte dintr-o tradiție deja a definirilor societății postmoderne
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
în lipsa căreia, a cunoașterii de sine, ca om, nici nu ar fi cu putință înțelegerea vieții sau a Logosului și a activității Logosului în toate părțile, neapărat autocognitive... Câtă distanță, în cultură și totodată câtă apropiere, de esență, între cererea socratică imperativă și rigoarea și în același timp neliniștita explorare a Conștiinței noastre până în era modernă: Kierkegaard... Dostoievski... Fusese o idee de sclav. O răzbunare de sclav... Deși, încă neliber în cugetul său otrăvit de atâta umilință și de învinuiri îndreptate
Nemo judex in re suaNemo judex in re sua by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15731_a_17056]
-
fizică adresate publicului profan, meditații asupra vieții și realizărilor unor mari savanți, gânduri despre problemele fizicii teoretice și evoluția domeniului, despre problemele fundamentale ale momentului și ale omenirii. Cititorul va descoperi pagini magnifice de eseu, de filozofie, chiar un dialog socratic, alături de formule matematice și de dezvoltări ale legilor fizice. Celui neinițiat în științe exacte aceste ecuații și principii fizice nu-i vor rămâne străine. Există în felul în care scrie Einstein ceva care, fascinându-te, te obligă să-l citești
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
unui post din Medelin, Columbia); un eventual diferend de natură homosexuală, încheiat tragic. Pe lîngă toate acestea poate că nu ar fi disprețuit nici ipoteza unui asasinat gratuit, pur întîmplător, ŕ la André Gide. Știu că nu știu", poți rosti socratic, după ce ai trecut în revistă toate variantele. Nici unul dintre potențialele mobile ale crimei nu poate fi scos a priori din discuție, dar parcă nici unul nu este atît de tare încît să presupună o crimă. Să nu uităm că ne aflăm
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
pe care avem impresia că o exploata sub semnul unei inocente regii. Se înfățișa ca un om-spectacol. Cuvîntul oral i se îmbia în mai mare măsură decît cel scris. Aidoma unui Petre Țuțea, prefera a se manifesta într-o manieră socratică, precum o cale rapidă de contact cu receptorul și de verificare instantanee a efectului pe care-l avea rostirea sa ce electriza auditoriul și era, la rîndu-i, electrizată de acesta. "Aș putea să afirm, mărturisește Ovidiu Cotruș, cuvîntul vorbit spune
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
IAR PALO?UL ÎN STĂPÂNIRE”. ...Da, EUGEN EVU dezvoltă, astfel, Mistica Femeii. Prin Femeie ne-a venit Moartea, tot prin Femeie (FEMEIA COSMICO-MARIANICĂ!) ne vine ÎNVIE REA/”verticala punere-n cruce”! Tot “scenariul” erotic, preamărirea FEMEII este “jertfă plăcută DAIMONULUI” socratic, Logos-ului Întrupat (dacă folosim limbajul creștin). ... De la volum la volum, așteptăm, de la EUGEN EVU, noi revelații existențiale și, mai cu seamă, revelații resacralizante. Continuu în viziune, mereu și mereu (“interminabil”!), el nu ne dezamăgește, nici măcar o dată, nici măcar o clipă
Dainaua soteriologică şi„orgasmul iniţiatic”:„poeme interminabile”, de Eugen Evu. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
multe ori, dincolo de cuvinte. Sau în locul lor. O dimensiune a morții, un lamento răvășitor. Ca discursul acestui regizor. Ca voluptatea ideilor cu care naște pe scenă o energie incredibilă. O imaginație inepuizabilă, susținută și argumentată cu acel tip de filosofie socratică. Primară și suculentă. Neputința lui Hamlet: ideea pe care merge Nekrosius. Prezență absentă și Absență prezentă. De la început Tatăl este socotit instanța supremă. Pe scenă, deasupra capetelor tuturor, tot din nimic, din două elemente, regizorul definește puterea. Dintr-un joagăr
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
ridicol. De pe o estradă, invitați din țări străine, ca și autori de pe la noi, spuneau una și alta despre importanța lui Coșbuc. Cum să nu-ți vină în minte arta poetică înfocat patriotică din "Poetul" - retorică, armonioasă și autentică. După sugestia socratică a sorții care întinde paharul de otravă, aluzia cristică ("pironul aceleiași cruci") se învecinează cu păgânul lar, revenind la altar (cunoscut ca masă de sacrificii aduse zeilor și de civilizații de dinaintea revelației creștine) - aici, altar al speranței. Sunt suflet din
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
un crepitement de flammes,... un troznet, un pârâit de flăcări... Super-morbidețea lui NIETZSCHE. Tragedii nu va produce decât pesimismul ultra,... decât,... paradoxal,... marea înflorire și exuberanță, vitalitatea, grecii din antichitate, Shakespeare, secolul elisabetan, ca al lui Pericle. Epocile de împăcare socratică sunt un semn al decadenței, inteligenței decadente, - iar Epicur, cu a lui serenitate morală, nu sunt prielnice tragediei. Numai dionisiacul o face posibilă. Dacă morala cade, lumea nu mai poate fi justificată decât estetic. Morala ar fi, așadar, o voință
Lecturi de altădată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8656_a_9981]
-
și a teoriei cunoașterii strict în mediile academice: este un drept al fiecăruia să înțeleagă și să se facă înțeles, independent de unde provine și unde se află: și cu atât mai mult în Agora, asumându-și în deplină virtute funcția socratică a dialogului neîntrerupt.
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
confesiuni expresive și deosebit de plastice, acide și vibrante, ce compun o fereastră interioară prin care se întrevede un portret din portrete. Andrei Pleșu execută piruete descriptive de neuitat: „mărunt și ațos, mobil, rapid, Alexandru Dragomir avea agilitatea imprevizibilă a tăunului socratic; hărțuitor, stringent, penetrant, o combinație tonică de duh volatil și dinamică angulară”, Țuțea e „un țăran imperial, fără frică și fără finețuri psihanalitice”, discursul lui Andrei Scrima „e imens răsplătitor, dar, simultan, născător de frustrare”, Ion Frunzetti „era prodigios prezent
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
nimic de exprimat. Există și alții care n-au aflat că dreptul la opinie implică dreptul la critica opiniei și chiar la refuzul ei, considerându-și sacrosanctă opinia proprie. Autocenzura nu garantează neapărat corectitudinea opiniei, dar sporește acuratețea exprimării ei. Socraticul știu că nu știu e rodul cel mai concis și pur al autocenzurii. Din păcate, astăzi, la noi, cei mai mulți își imaginează că știu. Totul despre toate. Și nu cenzura trebuie blamată, ci folosirea ei în scopuri opresive. Cenzura ca atare
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
făcut totuși până acum un asemenea examen. Profesorul Nae Ionescu a răspuns anticipat oricăror bănuieli, publicând stenograma cursurilor sale. Dar continuă să refuze publicarea lor în volum.“ În continuare, discipolul explică rostul restrângerii la această publicare de uz intern: „Tip socratic, Nae Ionescu nu crede într-o filozofie făcută de departe, prin cărți. Cursurile sale sunt litografiate numai pentru folosul acelora care l-au auzit, care au stat de vorbă cu el: sunt scheme mnemonice pentru orientarea într-o lungă conversație
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să fie doar sugerate, lăsând loc unor meditații și căutări personale. Conversația Metoda conversației este una dintre cele mai vechi și mai frecvent utilizate în activitatea didactică. Filosoful Socrate a utilizat dialogul pentru scoaterea la lumină a ideilor (maieutică). Metoda socratică cunoștea două faze: prima, negativă, în care din alternanța întrebărilor și a răspunsurilor era relevată ignoranța discipolului, dar era stârnită, de asemenea, curiozitatea acestuia; a doua fază, pozitivă, în care discipolul era ghidat tot prin alternanța întrebărilor către înțelegerea corectă
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
mulțimea: audiența (am putea vorbi de o trecere de la popor la audiență). Să adăugăm la acest tablou ziariști ca judecători. Vedem astfel cum judecata de apoi are loc în fiecare zi. De unde ne vin ideile? Uneori simt că "cineva" (daimonul socratic?) ni le transmite. Într-o teorie a conștiinței ce este acest cineva? Răspunsul la această întrebare ar putea aduce o mai mare transparență a noastră pentru noi. Ceea ce scriem (asemenea existenței personale) va fi întâmpinat de diverse nivele de lectură
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
genetice și structurale. De aceea, am ales să evocăm o definiție a culturii care ni se pare acoperitoare și care îi apaține lui Edgar Schein, unul dintre cei mai proeminenți reprezentanți ai domeniului. Schein problematizează cultura organizațională de o manieră socratică. Cultura pare ceva abstract, greu de atins, afirmă Schein, dar forțele care derivă din cultură în diverse situații sociale și organizaționale sunt extrem de puternice 131. Pentru a ilustra impactul acestor forțe, Schein utilizează câteva exemple ilustrative. De pildă, evocă un
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Redford a încercat ca la șah un simultan într-o "variantă" cinematografică, corelînd cele trei episoade, o tehnică pe care o stăpînește magistral Alejandro Gonzalez Inarritu și care aici pare schematică și tezistă făcînd vizibilă demonstrația. În plan personal, dialogul "socratic" între profesorul Malley și studentul său, îmbracă forma unei somații radicale privind destinul tînărului. Cronometrul invizibil din mîna profesorului a pornit, într-o oră cei doi se duelează, un duel între scepticismul inteligent și ironic al tînărului și "experiența" și
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
devine pentru Constantin }oiu o surprinzătoare probă de meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți cei care îl inoportunaseră în vreun fel nu are nimic din sensul socratic al ironiei. Ea devine o expresie a resentimentului pur, semn al ofilirii sufletului, cu totul neașteptată la un om ajuns într-o asemenea demnitate și care - circumstanță agravantă - este de formație jurist: "Citind criticile în legătură cu acest tic de a ironiza
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
trecut degeaba pe pământ. Mai important este să nu faci decât asta, pentru ca, într-un final, să realizezi câtă dreptate ai avut și cât ai câștigat neocolind nici o capcană căreia i-ai căzut în brațe. Numai astfel poți pătrunde naivitatea socratică și promisiunile bătrâneții. Neființa este un concept inventat de omul fără vise, de omul naturii, care consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
însuși, venindu-și în sine, să devină părinte, educator în „școala vieții”. Educația nu apelează doar la „a ști”; pe om ea nu doar îl face meșteșugește ori inginerește ca pe orice mașină, robot după algoritmul repetiției, clonării. Conform maieuticii socratice, educația practică verbul „a înțelege”, îl naște pe om în/prin placenta transferului (cunoștințele, deprinderile devenindu-i capacități), ca ființă cu loc, orizont lăuntric propriu, fără a-l incita la instinctul supracivilizat de a-și dobândi loc prin consum, devorând
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
din matca balcanilor. Câtă diversitate, atâta pândă centrifugă. Câtă complexitate, atâta efort, de data aceasta onorat, din partea interpreților. * Nimic nu poate fi mai lămuritor, atunci când e vorba despre un fenomen ca, bunăoară, traiectul unui ansamblu instrumental, decât instituirea unui dialog socratic, scormonirea într-o ladă cu amintiri ori supunerea la interogații a celor mai colbuite senzații și sentimente, a majorității reușitelor și eșecurilor. Și pentru că a dorit să-și lămurească destinul său de interpret și pedagog într-ale percuției, un destin
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
de ea știute, reflectând brusc asupra propriei condiții umane. Trezirea „conștiinței de sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
democratic tramvai", cum a declarat critica. Tano sare cu labele pe ea. Apăi află matali, cucoană dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]