305 matches
-
epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia., reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos contra influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său. Apucătura sofistică a adversarilor noștri politici de-a substitui un mediu fals și de a ne numi reacționari în sensul apusean al cuvântului, adecă reprezentanți ai ordinei divine, e precât de cunoscută pre atât de lesne de invalidat. Reacțiunea în sensul apusean
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
această deplasare de accent nu constituie o noutate absolută 2, gândirea antică neexcluzând nici ea din sfera mimesis-ului polaritatea imitatio naturae/imitatio antiquorum; doctrinele neoclasice, la rândul lor, nu au făcut decât să perpetueze o atare ambiguitate, decretând - de asemenea sofistic - că, anticii fiind cei mai buni imitatori ai naturii, a imita scrierile lor nu reprezintă, în fond, altceva decât a imita natura. Un ajutor deloc neglijabil în elucidarea (măcar parțială) a acestei chestiuni delicate poate veni din zona teoriei artelor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de prisos. Și de fapt, ceea ce noi înțelegem prin credință, voi încercați să construiți prin judecăți. Și de multe ori voi nici nu puteți exprima ceea ce înțelegem noi. Deci mai bună și mai sigură e lucrarea credinței decât silogismele voastre sofistice”. (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, LXXVI, în PSB, vol. 16, p. 236) „... astfel este credința, căci ea mai mult convinge pe cineva decât raționamentele omenești; este cu mult mai clară decât dovezile ieșite din judecata noastră
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
despre formele ei moderne, practicate la nivelul european - să zicem - al comunicării, câtă vreme nu recunoaștem faptul că totalitarismul sud-est european a sugrumat orice evoluție, iar retorica a degenerat, a luat forma limbajului de lemn, o formă sui generis de sofistică. Logoree mecanică, fără idei, fără culoare stilistică, acesta era jargonul politic funcțional pe durata unei jumătăți de secol de propagandă comunistă. O perioadă în care muza oratoriei, înfloritoare în parlamentul nostru interbelic, a amuțit. Mai grav, acest jargon a contaminat
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
de punct și cînd anume în termeni de cîmp, ci realitatea își impune singură felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă a lui Feynman este onestitatea cu care refuză să se preteze la acrobații sofistice. În mecanica cuantică este foarte ușor să gîndești sofistic manipulînd fețele contradictorii ale fenomenelor observate. De pildă, e foarte ușor să aluneci de la felul cum gîndești teoretic o realitate la felul cum există ea cu adevărat, ajungînd să afirmi bunăoară
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ci realitatea își impune singură felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă a lui Feynman este onestitatea cu care refuză să se preteze la acrobații sofistice. În mecanica cuantică este foarte ușor să gîndești sofistic manipulînd fețele contradictorii ale fenomenelor observate. De pildă, e foarte ușor să aluneci de la felul cum gîndești teoretic o realitate la felul cum există ea cu adevărat, ajungînd să afirmi bunăoară că, dacă o realitate nu poate fi înțeleasă decît
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
o sofismă din cele mai comune. E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete încît mai nu merită ca cineva să releveze erorile, parte intenționate, parte neintenționate, câte obvin în ele. Un cod al șiretlicului gazetăresc, al apucăturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru înțelegerea fiecărui ar merita în adevăr acel nume pe care călugării 'l dădeau în evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis. În unul din numerele trecute vorbisem de schimbările din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
niciodată un argument ad rem, dedus din natura lucrurilor, dictat de iubirea de adevăr. Și de ce? Pentru că nu sunt capabili de a pricepe adevărul. Din articolele ziarului guvernamental ar putea estrage cineva un sistem întreg de falsificare a judecății, de sofistică. Și de ce sunt incapabili de a pricepe adevărul? Pentru că scopul lor nu a fost niciodată de a-l căuta. Jurnalistica în mînile roșilor a fost un mijloc de trai, un mijloc de a parveni, de a câștiga, nu de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nu spitalele sunt lucru de căpetenie, ci o descărcare a poporului de greutățile actuale, o îmbunătățire a stării lui materiale, a regimului lui alimentar, ei ne răspund că suntem cruzi și voim să lăsăm să moară femeile bolnave. Iată răspuns sofistic de grec. Noi dovedim că partidul dominant e compus din venetici (greco - bulgari ), ei ne răspund că amenințăm pe rege și că nu cunoaștem teoria lui Lamarck. Iată alt răspuns sofistic de grec. Noi zicem că țăranul nu se bucură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
voim să lăsăm să moară femeile bolnave. Iată răspuns sofistic de grec. Noi dovedim că partidul dominant e compus din venetici (greco - bulgari ), ei ne răspund că amenințăm pe rege și că nu cunoaștem teoria lui Lamarck. Iată alt răspuns sofistic de grec. Noi zicem că țăranul nu se bucură de binefacerile legii și trăiește sub un regim escepțional, ei ne răspund că Țarigradu 'i lângă Bosfor. Se potrivește ca nuca-n perete. Ar fi vreme pierdută a discuta cu asemenea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ascultă cu cunoscuta lui nepăsare tot ce i se povestește ș-apoi încheie: " Toate ca toate, dar toți cancelarii ăilalți au căzut de la putere, numai doi au mai rămas: Gorciacof și... Brătianu! " [ 28 martie 1880] ["CEA MAI SLABĂ DINTRE APUCĂTURILE SOFISTICE... "] Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sânt prea tari încît nu poți întîmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ce i se povestește ș-apoi încheie: " Toate ca toate, dar toți cancelarii ăilalți au căzut de la putere, numai doi au mai rămas: Gorciacof și... Brătianu! " [ 28 martie 1880] ["CEA MAI SLABĂ DINTRE APUCĂTURILE SOFISTICE... "] Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sânt prea tari încît nu poți întîmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, {EminescuOpXI 100} îl numește când
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și dispută puterea sânt irezistibil de comice pentru publicul mare și pentru omul dezinteresat. Mai grav este însă lucrul când statul e constituit din nou, instituțiile proaspete, legile încurcate și importate, deodată cu botinele, de peste graniță, principiile controversate și supuse sofisticei advocățești. Atunci comedia jucată de Gianii și Flevii respectivi determină însuși soarta statului și, fiindcă principiile ce le invocă asemenea mari personaje sânt în genere pretexte pentru a parveni, iar nicidecum credințe înrădăcinate, comedia începe a costa foarte scump. În
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
religie", amicul cauzei zice "pietate" sau "beatitudine dumnezeiască", adversarul zice "bigoterie", "superstiție". Nepărtinitorul zice "preot", d. Sihleanu zice "pochi". Astfel cei ce discută trădează, prin chiar alegerea termenilor, intenția pe care o au. E într-adevăr trist ca niște apucături sofistice, atât de vechi și atât de cunoscute fiecăruia încît de la întîia vedere sar în ochi, să poată avea o influență oarecare asupra convingerii oamenilor. Astfel însă stă și cu dreapta conservatoare. Cei nepărtinitori o vor numi "partid constituțional", adversarii de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trebuie să știe că Aristotel n-a trăit în zadar în mijlocul acelei mizerabile, mincinoase și fără de caracter demagogii din Atena, că nu în zadar s-a consumat pe pământ acea inteligență vastă care s-a ocupat cu discusutul tuturor cutelor sofistice în cari s-ascunde micimea omenească. O ultimă observare. Noi admitem în adevăr că prințul Dim. Ghica merge azi mînă-n mână cu onorabilele, învățatul și neprihănitul Serurie, precum și cu onorabilele Fleva, pentru că s-a convins că opoziția sistematică se face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se arate la Ischl că România are în Austro-Ungaria un amic vecin care nu o va părăsi în cazul când cazacii ar mai porni într-o cruciată peste Prut. Despicând firul de păr și înșirînd silabe pe ață în mod sofistic nu facem nici o treabă; nu este vorba dacă România va intra în alianța austro-germană sau va fi acceptată numai ca un apendice al ei. Lucrul principal este ca dânsa să se știe sigură nu numai față cu rușii, ci și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecere, pentru că târziu s-a inventat iarba de pușcă. Ei, nu era rău evul mediu! Căci curajul și tăria fizică sânt prin natura lor, generoase. Oamenii slabi au însă toate defectele slăbiciunii lor. Invidia, nestatornicia, clevetirea, dușmănia ascunsă, lingușirea, dicțiunea sofistică, toate acestea se găsesc în oamenii caii n-au un ton fundamental hotărât, cari nu sânt întregi sufletește și poate nici fizic. La existența multora din ei e de vină și perfecționarea artei medicale. Înainte mai dădea vărsatul în oameni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lumea adusă de scriitor în descendența celei interbelice, căreia însă îi perpetuează și alte trăsături. În felul acesta, nume ale unor personalități ale artei, ale filosofiei, discuții în care se fac referiri, de pildă, la metafizica neoscolastică ori la o sofistică a iubirii etc. trasează imaginea unei umanități pentru care contează substanțial și lăuntrul a individului, nu doar viața din afară, din societate. De aici derivă, organic, apoi, existența în roman a unor pagini sau pasaje eseistice, spre exemplu despre raportul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui intelectual în context ideologic, politic mai ales universalist a dus la o mică victorie pe care unii o speculează, și anume s-a creat impresia că intelectualul ar fi și înțelept. Iată cum specia a înghițit genul, tip de sofistică în care civilizația modernă a cuvintelor se complace. Încă în prima parte a secolului al XX-lea, la fixarea neologismului în limba română, Mircea Eliade voia să-i dirijeze sensul spre termenul greu, moștenit, propunând etimologia general romanică intus și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
măsura în care "gnoza de la Princeton" prefigurează eonul transmodern (tezele, intențiile și erorile acesteia), impostura feminismului reclamată de aceiași gnostici (cu vârful de lance în speculațiile "decodificării" operelor lui Leonardo da Vinci și în invocarea unor scrieri apocrife, cu substanță sofistică), conchizând că la temeliile transmodernității și ale transdisciplinarității stă filosofia neoraționalistă a lui Ștefan Lupașcu, umanitatea fiind destinată să treacă "prin trei eoni, trei paradigme, corespunzând, poate, celor trei materii lupasciene: tradiția, modernitatea și transmodernitatea." A treia parte a cărții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Carta din 1994 este terenul propice de decolare, invitând la un dialog generalizat. Marea rivalitate privește "sofistica în jurul postmodernității" (p. 9) și, desigur, fulminanta carieră a conceptului. Theodor Codreanu se războiește, cheltuind muniție (argumente) din belșug, cu suporterii acestui "termen sofistic", refuzând net "dieta compusă din postmodernismul cinic" (Camille Paglia). Dar "trece" prin Deleuze, Rorty, Foucautt, prin ceea ce numește "postmodernismul înalt" (în frunte cu Vattimo, Lyotard, cel care cerea "rescrierea modernității"), pentru a nota că problema-cheie este transcendența. Nu ignoră nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu părăsește tema transmodernistă, preconizată de Radu Enescu și Basarab Nicolescu. Numai H.-R. Patapievici, prin lucrarea sa Omul recent a rămas în zona simulacrelor filosofice. Considerațiile acestuia sunt în afara unei filosofări, remarcă Th. Codreanu -, altfel-zis navighează într-o zonă sofistică. Cultura de masă pe care și-a asumat-o socialismul a fost substituită de cultura de consum (alții o numesc cultură de coca-cola), marcată de spiritul ludic, prevalentă concretului, întoarcerea la real, conștiință textuala, biografism, ironie parodică etc. Nu întâmplător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și a lui Eugen Negrici (" Performanțele mistificatoare ating cote incredibile") etc., și mai presus de toate, modul în care este prezentat Mihai Eminescu ("curios că "demitizarea" canonicității eminesciene se face fără argumentele estetice ale canonului, împotmolindu-se într-o penibilă sofistică, fals aureolată cu o "mândrie" critică îmbrățișată, în ultimii ani de tot mai mulți resentimentari"). Exegeza lui Theodor Codreanu trebuie înțeleasă ca un act de conștiință națională lezată, ce se pronunță fără menajamente și mai ales fără complexe, în legătură cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști de la București și de aiurea, pe cei de azi, dar și pe părinții ori pe strămoșii lor de tristă amintire, inspiră respect. Dincolo de argumentarea strânsă, transdisciplinară, fără nici un fel de fisuri sofistice sau stridențe demagogice, în demersul său se impune un crez nestrămutat, o convingere. Rostul scrisului, crede cu neclintire Theodor Codreanu, nu ține de orgoliul narcisiac, nici de interesul de grup, meschin și părtinitor, și nici de vreo ideologie agresivă planetară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arhetipului" lui Eliade, "logicii lui Hermes" și "devenirii întru ființă" a lui Noica, "lumenului" Părintelui Stăniloae, "nivelurilor de realitate" cu "terțul ascuns" al lui Ștefan Lupașcu și a sintezei transdisciplinare a lui Basarab Nicolescu. Problema cheie care a declanșat marea sofistică în jurul postmodernității este transcendența". În jurul transcendenței se dau și bătăliile "incorectului" polemist cu "minoritarii minții". Numai raportarea la absolut poate să fie dreapta măsură a adevărului, la fel cum numai raportarea la absolut poate să mijlocească și să îndreptățească o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]