306 matches
-
la bătaie? Discutarea unei cărți serioase presupune ori competență (măcar atâta cât lectura să nu se rezume la o sumă de mirări în fața noului) ori o eficace orientare logică (măcar atâta cât să separe la timp raționamentele curate de acelea sofistice). La cazul fericit al întâlnirii celor două, nici nu îndrăznesc să mă gândesc. Nu spun că asemenea latențe nu există în presa de la noi. Ci numai că, sub presiunea clișeelor populiste de ultimă oră, ele nu se prea manifestă. Cunosc
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
de punct și cînd anume în termeni de cîmp, ci realitatea își impune singură felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă a lui Feynman este onestitatea cu care refuză să se preteze la acrobații sofistice. În mecanica cuantică este foarte ușor să gîndești sofistic manipulînd fețele contradictorii ale fenomenelor observate. De pildă, e foarte ușor să aluneci de la felul cum gîndești teoretic o realitate la felul cum există ea cu adevărat, ajungînd să afirmi bunăoară
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ci realitatea își impune singură felul cum trebuie să fie percepută de ochii noștri. O altă trăsătură impresionantă a lui Feynman este onestitatea cu care refuză să se preteze la acrobații sofistice. În mecanica cuantică este foarte ușor să gîndești sofistic manipulînd fețele contradictorii ale fenomenelor observate. De pildă, e foarte ușor să aluneci de la felul cum gîndești teoretic o realitate la felul cum există ea cu adevărat, ajungînd să afirmi bunăoară că, dacă o realitate nu poate fi înțeleasă decît
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
dacă pomenim de spectrul funest al celor care au murit. E ca și cum am ține morțiș să le stricăm oamenilor ziua insinuîndu-le în suflete teama de moarte. Tocmai de aceea soluția dată de Epicur problemei morții rămîne cea mai ingenioasă formă sofistică prin care poți arăta că teama de moarte e o absurditate. Potrivit grecului nostru, nu-ți poate fi teamă decît de lucrurile cu care ajungi să dai ochii de-a dreptul, întîlnindu-te cu ele față în față. Din fericire, moartea
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
mai bun caz, este un tertip de care se folosesc teologii atunci cînd, vorbind de taină, caută să-i îmbrobodească pe ignoranți și pe naivi. Pe Langbein însă nu-l poate duce nimeni de nas. E uns cu toate alifiile sofistice și poate adulmeca dintr-o suflare vicleșugurile retorice de care fac uz teologii atunci cînd sunt siliți să-și apere obsesiile dogmatice. În consecință, neamțul știe să scape din capcana oricărui subterfugiu, depistînd cele mai fine subtilități ale cazuisticii popești
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
doar la intersecția obiectului cu ficțiunea, a realului cu imaginarul, a spațiului ferm cu proiecția utopică. Între sculptură și fotografie, în acest interval atît de ferm polarizat, el nu face doar o echilibristică riscantă și spectaculoasă, un fel de sistematizare sofistică a unei indecizii schizoide, ci și un enorm efort de conciliere interioară a unor limbaje care, printr-un exces de autonomie, tind să fragmenteze, după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
îndeaproape exemplul. Cum? Păi, nu tu îmi tot spuneai că sănătatea trupului nu valorează absolut nimic, când stai s-o pui în cumpănă cu fericirea deplină a sufletului?” El, Șerban, nu făcuse decât să aspire la deplinătatea fericirii sufletești! Sună sofistic și cinic. Victoria trece printr-un șoc, în vecinătatea morții și a nebuniei. Fiul este podidit de lacrimi, trăind în plin mysterium tremendum 1, ca întoarcere a „fiului risipitor” pregătit pentru căință, salvându-și, astfel, și mama, care l iartă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
după Kant, numai Într-o „stare federativă a statelor”, sigura compatibilă cu „libertatea acestora”. Instituirea unei astfel de Uniuni trebuie să fie baza de drept a oricărei politici, Împotriva oricărei cazuistici politice marcate de: probabilism, rezervă mentală și alte proceduri sofistice. Timpul nostru istoric a materializat, parțial, predicțiile lui Immanuel Kant. O organizație internațională apelând În esență la adevărurile general-umane, a făcut În zilele noastre din valoarea universalului finalitatea ei de prim rang, ale cărei eforturi uriașe se află la antipodul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a Înțelepciunii este Însă Într-o contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării voinței, de modul de a orienta voința, adică de faptul că voința care se manifestă În ele este determinată exclusiv de atenția
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
indiferenți. Una ți se pare, și alta iese... Franțuzul are aici o vorbă: Mefiez-vous de la premiere impression, elle est la bonne. Teme-te de prima impresie, este cea bună. Invers decât ne închipuim noi, păcăliții din născare. Această judecată paradoxală, sofistică, ne-ar șade bine nouă, românilor, mai fripți, mai amărâți, atât de mult exploatați... Din contră, noi suntem mai ușor de dus de nas, fiind totuși atât de pățiți... Ei, nu-i așa. Insul lucid, mai ferit de cele rele
Molto vivace... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9185_a_10510]
-
Păi, nu tu îmi tot spuneai că sănătatea trupului nu valorează absolut 10 Rareș Tiron nimic, când stai s-o pui în cumpănă cu fericirea deplină a sufletului?” El, Șerban, nu făcuse decât să aspire la deplinătatea fericirii sufletești! Sună sofistic și cinic. Victoria trece printr-un șoc, în vecinătatea morții și a nebuniei. Fiul este podidit de lacrimi, trăind în plin mysterium tremendum 1, ca întoarcere a „fiului risipitor” pregătit pentru căință, salvându-și, astfel, și mama, care l iartă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și altele din această carte, își au cota lor de adevăr". De pildă o remarcă asupra scriitorilor noștri de seamă contaminați de "morbul comunismului", începînd cu Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi: "Cel care îi depășește pe toți, (...) maestrul absolut al sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul care a reușit sinteza între un hedonism cînd neoclasic, cînd baroc, și poncifele marxiste". E adevărat că exegetul
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
de inadecvat. Iar când spun asta, mă refer, în bloc, la toate textele receptării, independent de judecata lor de valoare. Istoria a fost admirată cu argumente false, după cum a fost amendată conform principiilor unei logici în cel mai bun caz sofistice. Faptul mă îngrijorează nu atât prin prezența nefastă în discursul analitic a unor irizații umorale (foarte bine sesizată de C. Rogozanu într-un articol recent), cât prin falimentul iluziei că avem în domeniul beletristicii o piață funcțională de idei. Fiindcă
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
pe intuiție și spontaneitate, ca manifestare a unei interiorități personale, "răspunzînd unei exigențe intime de adevăr". Numai coroborarea inteligenței cu sensibilitatea ce contemplă, ferită de balastul conformist, duce la depășirea "tehnicilor" inteligenței în sine, a acelor uneori foarte abile speculații sofistice pe care le pune în mișcare. Căci numai pe această cale spiritul creator accede la climatul unei veritabile libertăți, în afara căreia productele lui apar dubioase, la acea libertate despre care Berdiaev afirma că nu e un drept, ci o obligație
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]
-
s-ar putea descoperi cauzalități necesare, atunci istoria omenirii ar putea fi prevăzută, caz în care istoricii ar putea anticipa viitorul formulînd preziceri de tip profetic. Călinescu respinge distincția xenopoliană pe motiv că ieșeanul se pretează la o facilă jonglerie sofistică. În optica criticului, faptele de repetiție sunt deopotrivă fapte de succesiune, căci dacă repetiția cere necesitate universală, iar succesiunea cere apariția ineditului individual, atunci înțelegerea trecutului cere cuplarea universalului cu particularul. Altminteri, dacă totul în istorie ar fi variabil, trecutul
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
ea s-a încheiat, legile își pierd valabilitatea. Scuza pe care i-o putem aduce lui Călinescu este că, atunci cînd spune istorie, subînțelege istorie literară, altminteri, criticul cade chiar în greșeala pe care i-o impută lui Xenopol: gîndirea sofistică. O „lege inefabilă“ e un oximoron încîntător care, pe cît place la lectură, pe atît n-are acoperire în realitate, Călinescu avînd arta de a crea paradoxuri fără avea aerul că le caută îndeosebi, cînd de fapt tactica lui stă
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
există o asimetrie fundamentală: ființa este și neființa nu este, și cu asta s-a spus tot. A continua să invoci neființa ca pe un ceva care totuși s-ar putea să aibă un pic de realitate este un tertip sofistic și o tentativă păguboasă. Acestei poziții îi aparțin Parmenide, Zenon din Elea, Melissos, Antisthenes, Platon în prima prima etapă a filosofiei sale, unii sofiști, precum Gorgias, unii megarici, precum Euclid din Megaara și Diodoros Cronos, și apoi Epicur. Pentru a
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
am altă credință decât această speranță nebună.” Formula prin care încearcă să sintetizeze negarea disperării pe care este evident că n-o poate evita dar pe care buna lui creștere nu-i permit s-o divulge este superbă. Superbă, dar sofistică: „Dacă aș crede în ceva, ar fi mai curând în Dumnezeu - dacă există. Există? Habar n-am. Aș vrea să cred că da. Adesea, mă îndoiesc. Mă îndoiesc de Dumnezeu pentru că cred că da. Cred în Dumnezeu pentru că mă îndoiesc
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
ca și necunoscută, cel puțin sub raportul aplicării și popularizării ei”. Fenomenul cultivării limbii a fost tratat în termenii mitologici ai progresului inevitabil, ai „drumului ascendent”. Contradicția dintre prețuirea limbii populare și normarea insistentă în spiritul limbii culte era rezolvată sofistic (ca și în paradoxul „centralismului democratic”): disciplinarea popularului apărea ca perfect justificată, pentru că norma era văzută o expresie și o emanație a limbii populare: identificându-se cu masele, elita era îndreptățită să le impună reguli. Din acest punct de vedere
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
greu să accepți că de fapt Kierkegaard, printr-o iscusită paradă de geniu, simulează o experiență pe care nu o are. "Căsătoria maturizează sufletul, dîndu-i deopotrivă sentimentul importanței, dar și greutatea unei responsabilități ce nu poate fi înlăturată prin argumente sofistice, din cauză că iubești. Căsătoria înnobilează omul prin roșeața sfielnică a femeii, care educă deopotrivă bărbatul, pentru că femeia e conștiința bărbatului. Căsătoria melodizează emoția excentrică a bărbatului, dîndu-i tăcutei vieți a femeii putere și însemnătate, dar numai în măsura în care caută toate acestea în
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
viziune, pe care preotul o domolește prin despicarea unghiului de vedere. Sub unghiul cogniției, lumea e manifestarea de sine a lui Dumnezeu, dar sub unghi moral lumea nu putea fi izbăvită decît prin coborîrea mielului. Soluția e oblică prin răsucirea sofistică, dar așa se netezesc aporiile... Keith Ward e savuros cînd își arată reticențele față de darwinism, afirmînd că „materialismul e îngrijorător de contra-intuitiv” (p. 37), de vreme ce conștiința și sentimentele nu pot fi derivate din fiziologia creierului, unde mai pui că, admițînd
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
ai gîndirii speculative se zbat aiurea într-un plan orizontal, mînați doar de amorul propriu și de dorința de a stîrni admirația semenilor. Mai mult, neavînd putința de a sesiza esențele lumii, ei fac figura unor eretici care, cu facondă sofistică, vor să-i uzurpe pe profeți. Niște agitatori conceptuali a căror larmă discursivă acoperă Calea, Adevărul și Viața, adică niște acrobați execrabili al căror exemplu rătăcește turma. Aceasta e starea de spirit cu care Stăniloae se apleacă asupra filozofiei lui
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
cumva un dogmatic, relația lui Mureșan cu lumea e intermediată de o întreagă gamă de armonii culturale având ca fundal spiritul Greciei Antice. Nu e vorba numaidecât de o școală: epicureismul și stoicismul stau, aici, cu lejeritate alături, pe când arta sofisticii îi este întotdeauna la îndemână. Abil disimulate, acestea predispun, însă, la o lectură înjumătățită. Despre ce e vorba exact, ne poate da o idee un scurt poem din această Carte de iarnă e edificator: „La granițele memoriei e atâta de
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
Morbidă sau nu). Din comunitate rămân, se pare, numai vecinii, adică numai adiacențele. Centrul, nucleul cu alte cuvinte, martorul e absent. Dar toate acestea numai la finalul unui joc cu două niveluri: cel intertextual, ușor recognoscibil și cel așa-zicând sofistic, mai greu de detectat, instituind ceea ce Eliot numea într-un eseu ceață a limbajului. În Cartea de iarnă, critica s-a mărginit îndeobște să investigheze primul strat, cu rezultate foarte interesante. (Semnalez numai, în trecere, două studii din „top”: unul
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
produs al autoreflexivității. Firește că Nicolae Stan se ambiționează să-și situeze eroii într-un punct zero al existenței, de unde filosofia istoriei are șanse de salvare prin estetica unui nou umanism. Însă tezismul unui autor ajunge în capcana celuilalt: fundătura sofistică. Chiar dacă se plusează cu o problematică a corporalității, de la un moment dat. La un nivel al lecturii, citim Ceață pe Tamisa ca o poveste a confruntării autorilor. Hans vrea să salveze, rescriind, secvențe pe care cenzura interioară a înaintașului le-
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]