334 matches
-
suntem ocupați, mai mult de-o oră... XVIII. CANĂ DE GER, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015. muzică, voce și chitară- Dan Pantiș https://www.youtube.com/watch?v=xzP QZdgjBA&feature=youtu.be Din soioasele căni nu beau vin, beau trecut, toată iarnă din târg, toată viața de chin, tot ce-am fost când erai, toată noaptea de lut, tot ce n-am, si nu sunt,ce-am pierdut. Și nu sunt privitori să mă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
bodegi fumurii să-ți așezi mâna blând pe-o ruină de om Mă îmbăt ca să uit că sunt frunză sub pom ... Citește mai mult muzică, voce și chitară- Dan Pantiș https://www.youtube.com/watch?v=xzP QZdgjBA&feature=youtu.beDin soioasele căni nu beau vin, beau trecut,toata iarnă din târg, toată viața de chin,tot ce-am fost când erai, toată noaptea de lut,tot ce n-am, si nu sunt,ce-am pierdut.Și nu sunt privitori să mă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
spală parbrizul cu de-a sila, mai oferea un serviciu, o binecuvântare izolată între două înjurături discrete. Criză mare, înainte îți cereau un bănuț, acum cer un leu. Din când în când câte un întreprinzător privat vine cu un carnet soios cu semnături și-ți cere încă și mai mult, ba pentru o biserică, ba pentru un bolnav. Un astfel de manager venea zilnic odată cu mine la serviciu. Ajunserăm să discutăm ca între colegi, ba chiar mă privea puțin de sus
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93646_a_94938]
-
în sala de așteptare. Nu era nimeni. Știam că dimineața va fi plină de navetiști. Am scos câteva manifeste din geantă, scrise la mașina de scris împrumutată de la colegul Calistru, și le-am pus cu grijă pe scaunele și băncile soioase. Pe afișe scrisesem: «Oameni buni! Partidul Muncitoresc Român, în frunte cu Dej, ne-a furat pământul, ne minte! Ne exploatează pentru a trăi ei bine și ucid oameni. Jos Dej! Jos Partidul comuniștilor criminali!»”. Pagini interesante sunt consacrate întâlnirilor cu
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
se îngroașă pînă la caricatură. Cel mai bogat bucureștean de la 1800, Băltărețu, un soi de Gobseck dîmbovițean, chemat de boierii care priveau cu speranță spre Napoleon, avea aerul unui fel de "boier cu ceacșiri și cizme roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafé și în cap cu un ișlic în patru colțuri; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smarald și de diamant. Era așteptat la sfatul boieresc, și de la dînsul depindea realizarea cugetărilor patriotice ale boierilor" (Băltărețu
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
suflet și nu spurcă, decît aparte, pe ciocoi. Generic și neasumat, deci nepericulos, așa se răcoresc toți lașii. Și răul cel mai mare, după ce toate s-au așezat, e să nu mai bei cafea cu caimac. Să piardă din bacșișuri soiosul cafegiu. Na, la ce-i servește decorația?
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
din primele rânduri ale cărții este descrisă "închisoarea" în care își duc viața cei doi tineri, fapt ce sugerează o primă posibilă explicație a neverosimilei - cel puțin într-o primă fază - pentru partenerul ei, evadări a femeii: "Era o lumină soioasă și întregul imobil mirosea a cartofi prăjiți. Un miros intrat în tencuială, care încă de la intrare te învelea, domestic, într-o aureolă olfactivă ca într-un scămoșat halat de casă. Locuiam acolo împreună cu Marga de un an și jumătate și
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
de aproape unul de altul, și ea nu-și dădea seama. Tom, băiatul mamei! șopti ca și cum l-ar fi simțit lângă ea. Pe noră și pe Invalid îi uită, ca și cum ar fi dispărut din cameră, și camera întreagă cu mesele soioase și respingătoare, dispăru și ea, înlocuită de gândul acum clar și luminos în mintea ei că Tom e undeva pe aproape și-o caută, sau o așteaptă, ceea ce era totuna. Aveau să se-ntâlnească negreșit, foarte repede. Asta era presimțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să aibă ce mânca. Așa a fost și după primul război: se-ntindea lumea ca râma după o fărâmă de pâine. Ocoliră piața cu statuia Eroului Necunoscut. În urma lor apăru o familie de târgoveți, un bărbat slab, cu-o șapcă soioasă, și-o sacoșă în mână, o femeie corpolentă, într-o rochie decolorată, cu pantofi vechi în picioare, cu o altă sacoșă, și-o fată urâtă, bondoacă și târtoșă, în rochie bălțată de mătase, fluturând o sacoșă goală și ea. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
masă nu sunt curate. Sunt cu pete maronii ori galbene țdacă ai noroc). Maronii, când sunt pe față, galbene, când se întorc pe dos fețele de masă. Curate, așa cum vezi prin filme, ori chiar în restaurantul de vizavi prin geamul soios, nu. E clar. Într-un restaurant de mâna a doua există pe undeva, nu pentru a fi înțelese de muritorii de rând, niște reguli nescrise și, ca orice reguli nescrise, născute odată cu noțiunea însăși de restaurant de mâna a doua
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care îi mai drese starea: de Manole râsese tot liceul când se îndrăgostise de Ana Dumitru și se făcuseră bancuri crâncene pe tema ctitorului de mânăstiri. Între două halbe de bere care acum se goleau, acum se umpleau, peste masa soioasă și cu o culoare nu tocmai ușor de definit, cei doi își petrecură toată după-amiaza povestind. — Ți-aduci aminte de profa de fizică? Aia cu pantofi de vinilin și cu față de broască râioasă? — Hm..., rânji Gigi Pătrunjel gândindu-se că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a acestei noi asumări. Să ne amintim scurtul și percutantul poem intitulat " Ei?!"(titlu, el însuși de un laconism cât se poate de elocvent): " Dați-mi pe mână un ziar de provincie / și o baracă de scânduri cu o firmă soioasă / și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie și a porturi deschise". Cititorii din epocă ai acestui poem înțelegeau prea bine că vanilia nu era un simbol al exoticului, ci o emblemă a libertății. În 1983, când citeam aceste
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
că despre pictură se poate scrie nu doar neconvențional și colocvial, dar chiar în accente comune amintind de trivialitatea străzii, dacă trecem așadar peste tonul șugubăț cu care comentează Adorația magilor a lui Bruegel cel Bătrîn: "Cu părul lor lung, soios, neglijent, arată mai degrabă ca niște bătrîni hipioți ofiliți, ca niște babaci știrbi, vrînd să fie cool." (p. 48) sau tabloul Bunavestire a lui Francesco del Cossa: "S-o spunem p-aia dreaptă: savanta din Journal of... a descoperit ceea ce
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
râzând: "Așa-i că vine moartă de beată, mă-ta?" Fetița zâmbește îngerește și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi de hârtie, cu fire de nisip. I se face rău. Vrea să se ridice. "Te duci? Până astară mai e mult, nu zâsăi că aștepți pe cineva?" Se uită la bătrână și nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
slujbă... Mâhnirea m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul se trezi dintr-o dată Înaintea impozantei clădiri cu foarte multe ferestre. Salută cu o Înclinare a capului portarul care moțăia În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aer prietenesc și răspund cu promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi existat. Nu trebuia să afle nimeni. Cu jurăminte și blesteme ( Libelula se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
micul dejun creier virgin de cloșard în sos remoulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga?". Seria apelativelor "murdare" cu care îl gratulează e ingenioasă și inepuizabilă: "ciupercă otrăvitoare", "gîndac de alimente", "uscătură soioasă", "broască rîioasă", "coropișniță bătrînă", "samurai bubos" ș.a. Kawabata nu se supără, e incult, sărac cu duhul, însă ascultă răbdător poveștile inventate de Antoniu sau lectura din cartea Psalmilor (cadou de Crăciun de la o prostituată). Disperarea și singurătatea îi legase pe
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
recomandîndu-i ca Între timp să facă o baie, iar eu m-am Întors să caut vreun chioșc de țigări deschis. Se făcuse tîrziu, majoritatea magazinelor erau Închise, așa că am intrat În cel mai apropiat bar, de fapt un internet-café destul de soios, amenajat undeva la parterul unui bloc din apropiere. Localul, la ora aceea aproape gol, avea toate datele unei afaceri de spălat bani. De-a lungul unui perete zăceau nefolosite cîteva calculatoare, În partea opusă se Înșirau, Într o lumină chioară
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu bună-știință. Ca să-ți poți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simtă stomacul întors pe dos, înaintînd spre capătul holului, trecînd prin dreptul cuierului plin de tot felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din întîmplare privirea afară prin geamul soios, la lumina chioară pe care o împrăștia becul instalat în colțul coșmeliei, îi văzu oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol? Trezește-te nesimțit ce ești! Ciupercă otrăvitoare, gândac de alimente, uscătură soioasă. Din șandramaua lui Ben se aude lătratul câinelui, lung, insistent. -Javra lui Ben o să aibă parte numai de bunătăți, de vaccinuri și de lesă cu cristale Swarowski...va avea carte de identitate cu fotografie...Hăinuțe călduroase...Va coresponda cu Brigite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rea, și sfidătoare. Mâinile monstruoase, enorme, cu degete deformate, par lucrate În lemn de sculptorul Aurel Vlad. E Îmbrăcat Într-un trening bleumarin și poartă pe-un umăr o geantă de voiaj jerpelită, din care iese gâtul unei sticle. Adidașii soioși, complectează ținuta. Trenul Își anunță trecerea pe calea ferată din apropiere, cu un șuierat lung și puternic și arătării Îi tresar mușchii fețeii și ai abdomenului, ca unei jucării mecanice. -Nu poți dormi cu mine. Nu e loc. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fie ales democratic președinte. Singurătatea Americiitc "Singur\tatea Americii" Interior sordid, de birou de magaziner sau președinte de scară... Omul, o brută de mahala, scund și vânos, se spală pe mâini... Lungana șatenă își dă ciorapii jos, își dă halatul soios la o parte și se așază cu fundul pe masă... Scundacul de Ghencea își desface cureaua, își deschide fermoarul și se apucă s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]