52 matches
-
potrivite pentru o scriitoare". Interviu cu Sofi Oksanen, în "Observator cultural", nr. 619, aprilie 2012, p. 7. Raicu, Al., Basme din Finlanda, în "Săptămâna CFR", an IV, nr. 9, 1 aug. 1943, p. 8. Răsuceanu, Andreea, Un autor saturnian în solaritatea sa, în "Observator cultural", nr. 477, iunie 2009, p. 8. Răutu, Constantin, Poezia fineză, în "Școala Mehedințiului", an VII, nr. 7-8, mar-apr. 1937, p. 3. Răutu, Constantin, Ceva despre Kalevala, în "Luceafărul", an IV, nr. 17, 7 apr. 1940, p.
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Helsinki, Otava, 1984. 402 Cf. Irina Iliescu, Anna-Leena Härkönen, Ziua ușilor deschise, în "Observator cultural", nr. 72, iulie 2001, pp. 26-27. 403 Cf. Euphorion, în "Observator cultural", nr. 24, august 2000, p. 25. 404 Andreea Răsuceanu, Un autor saturnian în solaritatea sa, în "Observator cultural", nr. 477, iunie 2009, p. 8. 405 Probabil este vorba de provincia Carelia, în zilele noastre împărțită între Rusia și Finlanda. "Karelen" este varianta suedeză. 406 Kajsa Sundin, Soia, în "Observator cultural", nr. 442, septembrie 2008
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
etimologia substantivului propriu, Mântuleasa, din grecescul mantike, artă a divinației, mantică; în acest sens, "Fărâmă este cel care cunoaște semnele ascunse ale timpului, este hermeneutul semnelor vremii și al marelui text"487. În această geografie mitică, toponimul este sub semnul solarității 488: așa este cârciuma Floarea Soarelui de pe strada Popa Soare, unde cântă Leana. Strada Mântuleasa este un loc sacru, privilegiat, într-o geografie mitică din care face parte și Insula Șerpilor unde dispare Darvari, simbol al unei realități absolute, populată
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
feminin pentru prima dată prin 1920-22, și spune tuturor că "n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi..."588. Dublarea simbolului (cârciuma se află pe strada Popa Soare) care o așază sub semnul solarității, obiceiul ritualic dionisiac consacrat prin actul de a bea din paharul "vreunui tinerel", acompanierea cu o vioară din altă țară și din alt veac (cum i se pare lui Hrisanti) sunt semne de recunoaștere ale lui Orfeu, deopotrivă profet al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în lunga sa călătorie prin infern le primește ("Mi se fac semne"), dar, amnezic fiind, nu le poate decripta. Al doilea este la Platani unde în 1930, debutează cu În curte la Dionis, loc care stă sub semnul renunțării la solaritate, la orficul instrument, și la ritualul mistic dionisiac practicat la Floarea -soarelui. Melancolia de la Platani o prelungește pe cea de la Floarea-soarelui. În ultima vreme, când Leana cântă la alte cârciumi modeste ca Albatros, Trei ochi sub plapumă, Dorul Ancuții, Dor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și funcție reprezentativă, este un "element de continuitate textuală lineară" (fiind interpretat de Leana înainte de dispariție, după revenire și în timp ce-l caută pe Adrian)592. În curte la Dionis, cântat pentru prima oară la Platani, sub semnul umbrei, departe de solaritatea grădinii de vară de pe Popa Soare, are un mesaj orfic care devine limpede în finalul narațiunii: schimbarea omului, ieșirea sa din labirint sunt posibile prin verb și poezie (în Istoria religiilor se arată cum, în concepția tradițională, arta, poezia reprezintă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Dionis) am extins studiul și la alte proze: Vasile-Împărăteasa-Excelență (Ghicitor în pietre), Brânduș-Măria Ta (Fata căpitanului); Maria da Maria-Străina- Înger al Morții (Uniforme de general). Omonimia instituită între numele proprii ale străzilor (Popa Soare) și ale cârciumelor (Floarea-Soarelui) amplifică solaritatea geografiei mitice. În al doilea rând, relația de sinonimie la nivelul etimologic (Pe strada Mântuleasa) stabilește echivalențe între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative", lumi posibile pe care Eliade le definea "două lumi mitologice diferite, antagonice
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în adâncul ascunderii, se reflectă sus, în deschiderea formelor. Dacă, în lumea sublunară, asistăm la o geneză incendiară, spasmodică, "peste tot în trupuri, în roci fierbinți - orgie/ De ritmuri vii, de lavă, de freamăt infinit" (Panteism), în cea supralunară, a solarității ființei, ne întâmpină armonia legănată "în ritmuri largi și grave, de corul sferelor". Nuntire avem la ambele capete, atât cea depănată de "povestea fără nume a Nunții Subterane", cât și cea care se slăvește "din culmi nebănuite și limpezi de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
devine vizibilă (așa cum lumina trecută "prin poarta înserării" pătrunde apele mișcătoare precum niște flăcări); lumina aduce la vedere și altceva, o imagine care parcă urcă la suprafață din adâncul apelor, păsările lungi de foc, forme care, păstrând substanța igneică a solarității, deschid vederii o altă perspectivă. O imagine în mișcare, unde lumina nu doar luminează trecerea spre altceva, dar și face posibilă reflectarea inaparentului în privirea în care se revarsă. De la "în ochii mei și-a pus azurul slava" (Poezia), "și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să rămână, cu noblețe, demnitate și pasiune, o Cetate a cărții. Mă leagă de această venerabilă instituție în primul rând cei peste 25 de ani petrecuți în miezul evenimentelor ei, dar și clipele paradisului borgesian, un fel de metaforă a solarității și sublimului. Cum să nu fie așa, când am avut privilegiul să constat eu însumi că nimic nu poate fi mai presus decât cartea, această realitate specială în viața omului care își asumă toate dimensiunile posibile, doar ea, cartea, întemeiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noastre, cu toții suntem îngăduitori cu ignoranța cărăbușului simpatic. Fac apoi intervenții și Dan Mănucă, riguros dar stimulator, N. Turtureanu, poetul caracterizat prin a fi "între gravitate și ironie", Lucian Vasiliu, poetul dinamic, ludic, subtil. Se accentuează pe influența benefică a solarității asupra creației, cei doi poeți, Horia Zilieru și Emilian Marcu, fac parte din această stirpe a luminii, dar nimic nu-i împiedică să se folosească și de metode cu rezultate contrastante, oximoronic vorbind. Titlul unuia dintre volume Melancolie de vulcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
soare,/ Cam pe mare,/ Cam pe lângă cer,/ Zboară-un cârd de porumbei./ Și nu-i cârd de porumbei,/ Ci-i stobor de mari boieri.” Versurile conțin două elemente fundamentale pentru această apariție cu filiații arhaice: solarul și afinitatea cu apa. Solaritatea perechii mitice este susținută de indicii morfologice și stilistice, precum și de efectele concrete pe care atingerea calului le are asupra naturii. De fapt, toate detaliile ținutei eroizante aparțin armăsarului care este de cele mai multe ori galben, iar harnașamentul său orbește: „Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce precedă mutația materiei accentuează aura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drumul astrului pe boltă, ceea ce implică o ascensiune: „Pe la revărsat de soare/ A plecat la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei constituie și ea un indiciu de solaritate prin atributele pe care le presupune aleasa. Idealul feminin tradițional depășește, așadar, limitele esteticii și devine o marcă pentru eroul solar căruia îi este destinată. Colindele de fecior promit, prin cuvântul ritual, mireasa solară: „De frumoasă - e frumoasă,/ De-mbrăcatăe-mbrăcată,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se teme de nimic;/ Că vestmântu-i zugrăvit:/ Scrisă-i marea rotocoală/ Cam cu nouă vădurele;/ Iar în urmă de vădurele,/ Sînt nouă corăbele” (T. Vladimirescu - Tulcea). Simbolistica cifrei nouă este „a căutărilor fructuoase și a încununării eforturilor, desăvârșirea unei creații”. Solaritatea chipului este asociată aici dimensiunii acvatice, predestinate a eroului. El apare sub protecția mării, fapt ce îl va ajuta să depășească proba inițiatică. „Duhul de mare” surprins de tânărul arcaș vorbește dublului său uman și scapă oferindu-i sora drept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt proprii naturii selenare a fetei. Puterile ei se trag din registrul nocturn, al pământului, iar luna și stelele sunt exteriorizări simbolice, deci forme de consacrare a ființei inițiate. În balada Vidros I( 11) peștele mitic asigură locuința heliotropă, indiciul solarității lui aflând-se în solzii prețioși: „Să-mi dai și mie năvodarii/ Să prinz peștele ăl mare,/ Cu solzii de aur/ Să-mi fac o casă mare,/ Ce se învârte după soare” (Peceneaga - Tulcea). Legătura solară pare în acest context
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condiția personajului din Copacul Cosmic nu poate fi decât mitică. Pe linia holomorfică a întemeierii, fata de împărat se substituie eroului cosmocrator datorită puterilor sale de urzire. A doua preferință pentru cromatica leagănului, mai rară, nu implică atât de mult solaritatea, cât statutul nubil, cunoscută fiind semnificația culorii în „cântecele de basma galbenă”: „Dar în creanga mărului/ Este-un leagăn de fir galben” (SulinaTulcea). Dacă principiul masculin se înscrie dinamicului, vitejiei, femininul ține preponderent de magic; „fata mare prin convorbirea ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și satele cu fetele” (Albele-Bacău). În domeniul „țării de sus” ar putea fi întrezărit spațiul inițiatic din colinde, balade și basme, „pustiu”, cu vegetație abundentă, unde a avut loc inițierea. Faptul că țara este spre vest subliniază o dată în plus solaritatea protagonistului, căci acesta a urmat astrul în călătoria sa zilnică. Oprirea cailor și potcoavele care au căzut pot fi interpretate drept semn al drumului lung, al căutării prelungi a miresei, însă implică și o inițiere completă. Ca animal psihopomp și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
floricica/ Din pământ,/ S-o scoatem din rădăcină/ Și s-o sădim la împăratul/ În grădină,/ Ca acolo să rodească,/ Sănflorească,/ Locul sa-i priiască,/ Să nu se mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diluează dimensiunile universalului, supunându-le unei grile de autohtonizare. Poate o stradă din periferia Parisului să-l fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și a cânturilor divinatorii, astfel încât poetul, inspirat de muze, este comparat cu un profet inspirat de Apollo (la Pindar). Pentru relația dintre imagine și ceremonialul de consacrare de mai târziu (în Roma imperială, augustului, și sacerdot, îi era atribuit simbolul solarității), este semnificativ harul pe care poetul și profetul îl au, de a vedea dincolo de suprafața comună a lucrurilor. Cel care participă la un ritual de rememorare are el însuși o revelație, fapt care îi permite să înțeleagă mai bine timpul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
III î.Ch. de care țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v. fig. 21), el poate să reprezinte singur esența întrupată a imperiului. O relație similară a avut Constantin I, în peste 30 de ani de exercitare a funcțiilor înalte de conducător, și cu Roma
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un prim gest de reverență ce salută apariția unei noi iubiri, asumându-și, totodată, riscul de a o idolatriza prematur, primejdia de a-i postula prezența în sanctități de icoană. Asemeni fructelor împlinite întru pârg ale unui copac atins de solaritate crepuscular-ruginie a toamnei, cuvintele ce numeau universul se desprind de arborele acestuia și se prăbușesc, topindu-se în formularea gândului te iubesc. Tot astfel, ceea ce era numit prin cuvinte, nesfârșirea de componente ale universului împrejmuitor, își pierde suflul de ființare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vă croiți spre aspre culmi, spre soare.” Versurile din volumul În creștetul luminii adâncesc treptat nota elegiacă, ca și referința simbolică la un univers tradițional de mult părăsit, în vremuri de crâncenă istorie, și regăsit la vremea amurgului, într-o solaritate patetică, de dincolo de lume. Aici încărcătura biblică a poeziei atinge notele ei cele mai profunde: „Totul va fi o mistică nuntire, / și-n naos de cleștar, la mănăstire, / vom veșnici în geamănă tulpină, / de-a pururea-n stihare de lumină
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
mai consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene și nemodificând major imaginea unei poete exaltate de natură, aduc câteva elemente noi: melancolia în contemplarea trecerii timpului
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]