86 matches
-
în sensul modern al termenului. La crearea sistemului monetar bizantin din anul 312, se punea în circulație moneda de aur- solidus , o monedă a cărei valoare nominală a fost egală cu valoarea sa intrinsecă, așa cum este dovedit de Codul teodosian . Solidus a devenit extrem de prețuit și au fost implementate mijloace stabile de stocare și de transferare a valoriilor . Greutatea și finețea monedelor au fost unite printr-un alt element: autenticitatea ștampilei, care a servit pentru a garanta autenticitatea celorlalte două. A
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
eredității dinastice. Constantin a continuat și a desăvârșit toate reformele inițiate de împăratul Dioclețian. Numărul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze și 4 prefecturi (Orient, Illyricum, Italia și Galia). Prin crearea unei noi monede de aur ("solidus"-ul) este abandonată politica economică a principatului - care era bazată pe argint-, în favoarea aurului, care devine baza sistemului monetar imperial roman. Armata se împarte acum definitiv în trupe de graniță ("limitanei") și trupe de campanie ("comitatenses"). Din inițiativa lui Constantin
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
urmă. [[File:John William Waterhouse - The Favorites of the Emperor Honorius - 1883.jpg|thumb|350 px|Favoriții împăratului [[Honorius]]]] [[File:ChristianPendantMaria398-407.JPG|thumb|left|Pandantiv creștin al Mariei, fiica lui [[Stilicon]]]] [[File:Julius Nepos Tremissis.jpg|thumb|left|[[Iulius Nepos]] - [[solidus]] (moneda) din [[secolul V]]]] Până în 410, Imperiul Român a rezistat atacurilor populațiilor migratoare având de partea sa superioritatea logistică, tactică și tehnică. Dar criza internă, lipsa de coeziune a politicii împăraților, succesul și pătrunderea în interior a goților și integrarea
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
4,55g și valora 24 siliquae. avea diametrul de 22 mm. Această monedă a cunoscut o excepțională stabilitate pe care a păstrat-o până în secolul al XI-lea, devenind baza sistemului monetar din Imperiul Roman târziu, apoi în Imperiul Bizantin "Solidus" este emis de Constantin cel Mare pentru a-și finanța armata și războaiele civile și înlocuiește moneda aureus bătută de Dioclețian, corespunzătoare a 1/60 dintr-o livră romană, adică 5,4 grame. Această monedă a fost bătută, pentru prima
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
din nou diminuată la 1/72 dintr-o livră romană, adică 4,55 grame, uneori având marcajul "LXXII", care precizează această greutate. În același timp, emisiunile de "aureus" de 5,4 grame încetează în 313. Constantin a putut menține greutatea "solidus"-ului la 1/72 dintr-o livră romană (327,45 gr.) recuperând, în anul 324, tezaurul de război al adversarului său Licinius, apoi, în 331, prin confiscarea metalelor prețioase păstrate în templele păgâne romane. Standardul de greutate stabilit la 1
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
stabilit la 1/72 dintr-o libră romană se poate vedea pe aversul monedei, în exergă, alături de prescurtarea monetăriei, prin literele OB care în grecește desemnează cifra 72 (a 72-a partte dintr-o libră romană). Prin urmare pe un solidus bătut în capitală se poate distinge în exergă legenda CONOB (CON - de la Constantinopol, OB - 72 - standardul de greutate). Totodată literele OB desemnează și prescurtarea de la obryziacum - purificat, ceea ce sublinia noua monedă față de vechiul aureus roman. În sfârșit, pentru realimentarea stocului
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
aureus roman. În sfârșit, pentru realimentarea stocului său de aur, într-un mod mai regulat, și pentru asigurarea cheltuielilor sale considerabile, "Constantin" a trebuit să creeze noi impozite, plătibile, în cea mai mare parte, în aur: În afară de emisiunile obișnuite de "solidus", au fost bătuți multipli de solidus: "un solidus și jumătate", "doi solidi", chiar mai mult, în număr limitat, pentru comemorarea unor evenimente cum sunt aniversările imperiale, numirea unor înalți demnitari, sau pentru cadouri. Unele monede bătute ajungeau la mai multe
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
stocului său de aur, într-un mod mai regulat, și pentru asigurarea cheltuielilor sale considerabile, "Constantin" a trebuit să creeze noi impozite, plătibile, în cea mai mare parte, în aur: În afară de emisiunile obișnuite de "solidus", au fost bătuți multipli de solidus: "un solidus și jumătate", "doi solidi", chiar mai mult, în număr limitat, pentru comemorarea unor evenimente cum sunt aniversările imperiale, numirea unor înalți demnitari, sau pentru cadouri. Unele monede bătute ajungeau la mai multe sute de grame de aur, dar
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
de aur, într-un mod mai regulat, și pentru asigurarea cheltuielilor sale considerabile, "Constantin" a trebuit să creeze noi impozite, plătibile, în cea mai mare parte, în aur: În afară de emisiunile obișnuite de "solidus", au fost bătuți multipli de solidus: "un solidus și jumătate", "doi solidi", chiar mai mult, în număr limitat, pentru comemorarea unor evenimente cum sunt aniversările imperiale, numirea unor înalți demnitari, sau pentru cadouri. Unele monede bătute ajungeau la mai multe sute de grame de aur, dar nu mai
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
care se tezaurizează. Producția de "solidi", încetinită după reciclarea tezaurelor lui Licinius, este reluată începând din anul 340, mulțumită unui nou aflux de aur provenind din zăcămintele caracterizate prin impuritățile lor de platină, exploatate până spre anul 390. Garanția greutății "solidus"-ului este economic necesară, dar ea este amenințată de uzura naturală a monedelor în cursul circulației lor, precum și prin fraudele prin "pilire" sau prin "ciuntire", constând în prelevarea unei mici cantități de aur din fiecare monedă. Împăratul Iulian, a instaurat
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
-lor și să arbitreze litigiile dintre cumpărătorii și vânzătorii de "solidi". Controlorii foloseau greutăți sau mici balanțe calibrate la 4,5 grame. Această măsură a fost menținută de succesorii săi, Valentinienii. În anul 368, Valentinian I și Valens întăresc valoarea "solidus"-ului impunând trecerea titlului în metal prețios de la 95% la peste 99%, garantat prin sigla "OB" (pentru "obryziacus", adică aur pur, de 24 k), pe reversul monedelor, exergă. Sub Teodosiu I, crearea monedei "semissis" (1/2 dintr-un solidus) și
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
valoarea "solidus"-ului impunând trecerea titlului în metal prețios de la 95% la peste 99%, garantat prin sigla "OB" (pentru "obryziacus", adică aur pur, de 24 k), pe reversul monedelor, exergă. Sub Teodosiu I, crearea monedei "semissis" (1/2 dintr-un solidus) și mai ales a "tremissis" (1/3 dintr-un solidus), acesta din urmă având greutatea de 1,5 g (de aur), emise din abundență, face aurul mult mai accesibil pentru persoanele pariculare și crește și mai mult difuzarea sa în
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
95% la peste 99%, garantat prin sigla "OB" (pentru "obryziacus", adică aur pur, de 24 k), pe reversul monedelor, exergă. Sub Teodosiu I, crearea monedei "semissis" (1/2 dintr-un solidus) și mai ales a "tremissis" (1/3 dintr-un solidus), acesta din urmă având greutatea de 1,5 g (de aur), emise din abundență, face aurul mult mai accesibil pentru persoanele pariculare și crește și mai mult difuzarea sa în circuitele economice. Singura monedă stabilă a unui sistem monetar în
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
persoanele pariculare și crește și mai mult difuzarea sa în circuitele economice. Singura monedă stabilă a unui sistem monetar în care greutățile monedelor de argint și de bronz fluctuau frecvent, în general în scădere, și difuzată în tot Imperiul Roman, "solidus"-ul este singurul mijloc de exprimare a datoriilor și a prețurilor protejându-se de deprecieri. Georges Depeyrot rezumă astfel: Aurul devine referință pentru sistemul fiscal și cheltuielile imperiale. Taxele se exprimă în "solidi", și uneori în fracțiune de "solidus". Amenzile
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
Roman, "solidus"-ul este singurul mijloc de exprimare a datoriilor și a prețurilor protejându-se de deprecieri. Georges Depeyrot rezumă astfel: Aurul devine referință pentru sistemul fiscal și cheltuielile imperiale. Taxele se exprimă în "solidi", și uneori în fracțiune de "solidus". Amenzile, cunoscute de "Codul Teodosian" / "Codex Theodosianus", nu se mai exprimă decât în aur, începând din anul 360. Cheltuielile militare, soldele regulate și gratificațiile excepționale, în , sunt reglementate în "solidi". Prin intermediul impozitului, "solidi" reveneau în casieriile statului, pentru a fi
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
bătuți Constantinopol circulă în Occident. În Imperiul Roman de Răsărit, numele grecesc al monedei este încă de la început nomisma, un nume care continuă, în timp ce utilizarea oficială a latinei dispare, însă numismații continuă să desemneze această monedă prin numele său latinesc, "solidus", pentru emisiunile sale, până în secolul al X-lea, epoca sa de devaluare. Situația este mai complexă în Imperiul Roman de Apus, după marile invazii: în fortificațiile romane, atelierele monetare imperiale de la Ravenna, de la Milano, de la Roma și uneori de la Arles
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
450, regatul vizigot de la Toulouse emite "solidi" cu greutate mai mică, efemerul regat sueb din Spania "treimi de soldi", apoi burgunzii fac același lucru. După sfârșitul politic a Imperiului Roman de Apus, marcat prin destituirea lui Romulus Augustulus, în 476, "solidus"-ul are totuși curs. El este imitat de regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși cel mai adesea sub forma unor "treimi de solidus" ("tremisses"). Este folosit drept unitate de cont pentru reparațiile Wergeld, din "dreptul germanic", care stabilea compensațiile financiare
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
lucru. După sfârșitul politic a Imperiului Roman de Apus, marcat prin destituirea lui Romulus Augustulus, în 476, "solidus"-ul are totuși curs. El este imitat de regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși cel mai adesea sub forma unor "treimi de solidus" ("tremisses"). Este folosit drept unitate de cont pentru reparațiile Wergeld, din "dreptul germanic", care stabilea compensațiile financiare pentru atingerile la persoană. Moneda este atât de populară încât este bătută inclusiv de regii ostrogoți chiar în perioada războaielor lor cu Iustinian
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
orient și occident) precum și în zone din afară - Iran, peninsula Scandinavă (ca urmare a plății mercenarilor vikingi care constituiau garda imperială de la Constantinopol) și chiar mai departe pe drumul mătăsii către China. Solidi emiși de împărații romani din Bizanț Primul solidus, emis în timpul domniei lui Constantin cel Mare, avea pe avers reprezentarea efigiei acestuia, iar pe revers o alegorie romană păgână. După legalizarea creștinismului în Imperiul Roman (313), pe reversul monedelor au fost reprezentate o cruce grecească sau un înger. Imaginea
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
cazul prezenței unui împărat asociat, la titulatura AVG se dubla litera G, legenda fiind AVGG (doi auguști). Legenda de pe revers diferă în funcție de emisiune. Greutatea și puritatea monedei se păstrează chiar în anumite perioade de criză (atacurile arabe sau persano-slavo-avare). Înlocuirea solidusului cu hyperperul s-a făcut ca urmare a reformei monetare a lui Alexie Comnenul, imperiul suferind pierderi teritoriale considerabile (întreaga Anatolie trecând în stăpânirea turcilor selgiukizi) precum și a cheltuielilor considerabile pricinuite de războaiele cu normanzii italieni și cu pecenegii - salvarea
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
dată de contemporani pentru unitatea de măsură a purității metalului - karatul. Denumirea vine de la cea de a doua monedă emisă de Constantin cel Mare, siliqua (latină) sau keratia (grecește). Moneda era de argint și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
unitatea de măsură a purității metalului - karatul. Denumirea vine de la cea de a doua monedă emisă de Constantin cel Mare, siliqua (latină) sau keratia (grecește). Moneda era de argint și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și a termenilor românești "soldă
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
latină) sau keratia (grecește). Moneda era de argint și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și a termenilor românești "soldă", "sold" și "soldat", din francezele "solde", "soldat", prin intermediar italian, "soldo", „monedă”, "soldato", care provine din cuvântul "soldare", „a plăti o
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
solde", "soldat", prin intermediar italian, "soldo", „monedă”, "soldato", care provine din cuvântul "soldare", „a plăti o soldă”, fie direct din italienele "soldo", "soldato", ori din germanul "Soldat". În Italia zilelor noastre, cuvântul din semnifică „bani”, echivalent cu termenul din . Termenul "solidus" îl regăsim, pentru a denumi monedele medievale de argint cunoscute sub numele de "Schilling" în anul 1580, în Polonia, iar în anul 1589, în Transilvania, precum și termenul din , în Anglia.
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
este o monedă romană de aur valorând 25 denari de argint, adică 100 de sesterți. Emiterea acestei monede a devenit regulată începând cu Iulius Caesar / Iuliu Cezar (secolul I î.Hr.) și se continuă sub Imperiul Roman, până la înlocuirea sa cu solidus. ul avea cam aceeași mărime cu denarul, dar era mai greu decât această monedă, întrucât densitatea aurului este mai mare decât cea a argintului. Termenul "aureus" provine din sintagma ,„monedă de aur”, „ban de aur”, prin schimbarea categoriei morfologice a
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]