86 matches
-
450, regatul vizigot de la Toulouse emite "solidi" cu greutate mai mică, efemerul regat sueb din Spania "treimi de soldi", apoi burgunzii fac același lucru. După sfârșitul politic a Imperiului Roman de Apus, marcat prin destituirea lui Romulus Augustulus, în 476, "solidus"-ul are totuși curs. El este imitat de regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși cel mai adesea sub forma unor "treimi de solidus" ("tremisses"). Este folosit drept unitate de cont pentru reparațiile Wergeld, din "dreptul germanic", care stabilea compensațiile financiare
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
lucru. După sfârșitul politic a Imperiului Roman de Apus, marcat prin destituirea lui Romulus Augustulus, în 476, "solidus"-ul are totuși curs. El este imitat de regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși cel mai adesea sub forma unor "treimi de solidus" ("tremisses"). Este folosit drept unitate de cont pentru reparațiile Wergeld, din "dreptul germanic", care stabilea compensațiile financiare pentru atingerile la persoană. Moneda este atât de populară încât este bătută inclusiv de regii ostrogoți chiar în perioada războaielor lor cu Iustinian
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
orient și occident) precum și în zone din afară - Iran, peninsula Scandinavă (ca urmare a plății mercenarilor vikingi care constituiau garda imperială de la Constantinopol) și chiar mai departe pe drumul mătăsii către China. Solidi emiși de împărații romani din Bizanț Primul solidus, emis în timpul domniei lui Constantin cel Mare, avea pe avers reprezentarea efigiei acestuia, iar pe revers o alegorie romană păgână. După legalizarea creștinismului în Imperiul Roman (313), pe reversul monedelor au fost reprezentate o cruce grecească sau un înger. Imaginea
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
cazul prezenței unui împărat asociat, la titulatura AVG se dubla litera G, legenda fiind AVGG (doi auguști). Legenda de pe revers diferă în funcție de emisiune. Greutatea și puritatea monedei se păstrează chiar în anumite perioade de criză (atacurile arabe sau persano-slavo-avare). Înlocuirea solidusului cu hyperperul s-a făcut ca urmare a reformei monetare a lui Alexie Comnenul, imperiul suferind pierderi teritoriale considerabile (întreaga Anatolie trecând în stăpânirea turcilor selgiukizi) precum și a cheltuielilor considerabile pricinuite de războaiele cu normanzii italieni și cu pecenegii - salvarea
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
dată de contemporani pentru unitatea de măsură a purității metalului - karatul. Denumirea vine de la cea de a doua monedă emisă de Constantin cel Mare, siliqua (latină) sau keratia (grecește). Moneda era de argint și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
unitatea de măsură a purității metalului - karatul. Denumirea vine de la cea de a doua monedă emisă de Constantin cel Mare, siliqua (latină) sau keratia (grecește). Moneda era de argint și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și a termenilor românești "soldă
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
latină) sau keratia (grecește). Moneda era de argint și valora a 24 parte dintr-un solidus. Prin urmare un solidus = 24 keratia (24 karate = aur pur, 1000/1000) Sub Teodosiu I, au fost emise și monede cu valori fracționare: Numele "solidus"-ului este la originea denumirii monedei franceze medievale "sol" și, mai aproape de noi, "sou", precum și a termenilor românești "soldă", "sold" și "soldat", din francezele "solde", "soldat", prin intermediar italian, "soldo", „monedă”, "soldato", care provine din cuvântul "soldare", „a plăti o
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
solde", "soldat", prin intermediar italian, "soldo", „monedă”, "soldato", care provine din cuvântul "soldare", „a plăti o soldă”, fie direct din italienele "soldo", "soldato", ori din germanul "Soldat". În Italia zilelor noastre, cuvântul din semnifică „bani”, echivalent cu termenul din . Termenul "solidus" îl regăsim, pentru a denumi monedele medievale de argint cunoscute sub numele de "Schilling" în anul 1580, în Polonia, iar în anul 1589, în Transilvania, precum și termenul din , în Anglia.
Solidus () [Corola-website/Science/313343_a_314672]
-
gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni, reptile, păsări și mamifere, inclusiv la om . Speciile mai importante sunt: "Diphyllobothrium latum" (botriocefal), "Ligula intestinalis", "Caryophyllaeus mutabilis", "Schistocephalus solidus", "Spirometra erinacea euopaei", "Bothriocephalus" sp., "Eubothrium" sp., "Triaenophorus" sp. Sistematica ordinului este controversată. Tradițional se recunosc 6 familii în cadrul acestui ordin ("Bothriocephalidae", "Philobythiidae", "Echinophallidae", "Triaenophoridae", "Diphyllobothriidae" și "Cephalochlamydidae"), cu circa 60 genuri și 280 speciei. După ITIS există 9 familii
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
(pronunțat: [su]), la plural: "sous", este o veche monedă franceză, urmașă a monedei romane solidus și al cărui nume a supraviețuit în limbaj decimalizării din 1795, pentru a desemna piesa de 5 centime, până la începutul secolului al XX-lea. Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul francez "sou
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Longevitatea acestei denumiri explică prezența sa în numeroase expresii franceze relative la bani. Cuvântul francez "sou" provine din cuvântul vechi francez "sol", variantă a unui cuvânt și mai vechi, "solt", care, la rândul său, provine din , prin intermediarul "soldus". Termenul solidus este denumirea unei monede de aur introdusă de împăratul Constantin cel Mare, în 309 / 310 și folosită și în timpul succesorilor săi. Istoria monedei "sou" începe cu "aureus"-ul roman care valora, pe vremea lui Caesar, 25 de denari de argint
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
astfel că Dioclețian, apoi Constantin cel Mare au fost nevoiți să-i stabilizeze valoarea la 1/60, apoi la 1/72 dintr-o livră romană, adică să ajungă la o greutate de 4,5 grame de aur, sub numele de solidus. Onorându-și numele, noua monedă își va câștiga reputația de inalterabilitate, traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile invazii și crearea primelor regate germanice de pe cuprinsul Europei; nu numai că a fost bătut, în Imperiul
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
traversând aproape neschimbată declinul și apoi prăbușirea Imperiului Roman de Apus, marile invazii și crearea primelor regate germanice de pe cuprinsul Europei; nu numai că a fost bătut, în Imperiul Bizantin, până în secolul al XI-lea, sub numele de nomisma, dar solidus va fi imitat de către regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși, cel mai adesea, sub forma de «treime de sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
fi imitat de către regii barbari, îndeosebi de Merovingieni, deși, cel mai adesea, sub forma de «treime de sol[idus]» ("tremissis"). Având în vedere penuria de aur, o nouă "stabilizare" (așa sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
sunt numite adesea devalorizările) va veni de la Carol cel Mare: solidus-ul nu va mai fi, de acum încolo, a șaptezeci și doua parte dintr-o livră romană de aur, ci a douăzecea parte dintr-o livră "carolingiană" de argint. Solidus-ul va fi împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată în Franța până la Revoluția Franceză, iar în Regatul Unit, până în 1971. Prin evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI-lea), "sol", din secolul al XII-lea până în secolul al XVIII-lea, apoi "sou". La o mie de ani după reforma monetară carolingiană, în 1795, când livra tournois cedează locul francului
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
este o monedă romană de aur valorând 25 denari de argint, adică 100 de sesterți. Emiterea acestei monede a devenit regulată începând cu Iulius Caesar / Iuliu Cezar (secolul I î.Hr.) și se continuă sub Imperiul Roman, până la înlocuirea sa cu solidus. ul avea cam aceeași mărime cu denarul, dar era mai greu decât această monedă, întrucât densitatea aurului este mai mare decât cea a argintului. Termenul "aureus" provine din sintagma ,„monedă de aur”, „ban de aur”, prin schimbarea categoriei morfologice a
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
Emite un "aureus" de 6,45 grame și creează un antoninianus sau aurelianus, de 3,80 grame. Sub domnia lui Diocletian, moneda "aureus" cântărește cam 1/60 dintr-o livră romană.. Constantin cel Mare introduce moneda cunoscută sub numele de solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
solidus, în anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus. Moneda solidus are diametrul mai mare și este mai puțin groasă decât moneda "aureus", care se asemăna, în fabricarea ei cu denarul de argint. Începând de la această dată, moneda "aureus" nu va mai fi emisă decât pentru ocazii deosebite și
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
anul 309 (sau în 311) având greutatea de 1/72 dintr-o livră romană, pentru a înlocui moneda "aureus" ca unitate monetară standard în aur, a Imperiului Roman. "Aureul" atinsese o greutate similară cu cea a succesorului său, solidus. Moneda solidus are diametrul mai mare și este mai puțin groasă decât moneda "aureus", care se asemăna, în fabricarea ei cu denarul de argint. Începând de la această dată, moneda "aureus" nu va mai fi emisă decât pentru ocazii deosebite și în foarte
Aureus () [Corola-website/Science/321778_a_323107]
-
Moneda bizantină utilizată în Imperiul Roman de Răsărit, după căderea celui de Apus, consta îndeosebi în două tipuri de piese: solidus sau nomisma și o varietate de piese de bronz clar evaluate. Primele piese bizantine se înscriu în convențiile romane târzii: pe avers, împăratul este reprezentat mai degrabă din față decât din profil, iar pe revers, în general un simbol creștin
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
modelului bizantin, cu portretul lor din față. Începutul a ceea ce se numește „monedă bizantină” este reforma monetară a lui Anastasiu I în 498, care a pus capăt sistemului monetar al Imperiului Roman târziu, și care consta în piese de aur - solidus - și de bronz "nummi". "Nummus"-ul era o piesă foarte mică de 8 până la 10 mm puțin practică, întrucât trebuiau foarte multe, chiar pentru tranzacții de mică importanță. Noile piese de bronz au fost stabilite ca multipli de "nummus": 40
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
mai obișnuit de la mijlocul secolului al VII-lea până în secolul al IX-lea din era creștină. În timpul acestei perioade, micile tranzacții erau făcute cu piese de bronz. La începutul secolului al IX-lea, "tetarteron"-ul, cântărind trei sferturi dintr-un solidus, a fost bătut în paralel cu "solidus", cele două păstrând titlul standard, pentru a fi acceptată de piață valoarea lor egală, permițându-se astfel o economie de aur. "Tetarteron"-ul a devenit impopular încă de la punerea sa în circulație și
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
-lea până în secolul al IX-lea din era creștină. În timpul acestei perioade, micile tranzacții erau făcute cu piese de bronz. La începutul secolului al IX-lea, "tetarteron"-ul, cântărind trei sferturi dintr-un solidus, a fost bătut în paralel cu "solidus", cele două păstrând titlul standard, pentru a fi acceptată de piață valoarea lor egală, permițându-se astfel o economie de aur. "Tetarteron"-ul a devenit impopular încă de la punerea sa în circulație și nu a fost reemis decât sporadic în
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]
-
pentru a fi acceptată de piață valoarea lor egală, permițându-se astfel o economie de aur. "Tetarteron"-ul a devenit impopular încă de la punerea sa în circulație și nu a fost reemis decât sporadic în cursul secolului al X-lea. "Solidus" neschimbat, cunoscut și sub numele de nomisma, a fost denumit "histamenon". "Solidus" a rămas un standard al comerțului internațional cu un titlu care varia între 955‰ și 980‰ până în secolul al XI-lea, când a fost depreciat sub mai mulți
Monedă bizantină () [Corola-website/Science/337662_a_338991]