143 matches
-
este evident că există cunoaștere pe care o avem înaintea oricărei experiențe senzoriale (ex: cercul este rotund, pentru că cercul știu că este rotund fără să fi văzut alte cercuri mai înainte). Deasemenea, argumentul lui Kant poate fi utilizat și împotriva solipsismului, pentru că am observat că există cunoaștere a lucrurilor care sunt independente de propria mea individualitate, și că realitatea este o fuziune între intelect și sensibilitate, între mintea mea și realitatea exterioară. Și chiar dacă aș accepta că nu există nimic în afară de
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
că ajung la concluzia că sunt o ființă eternă, atunci de ce nu sunt conștient de asta, de ce ideea de absolut este canalizata spre ceva exterior mie, precum Dumnezeu, și în definitiv de ce m-aș autosabota? Pe de altă parte, teoria solipsismului nu are susținere din punct de vedere moral, pentru că dacă ajung să consider toată realitatea, incluzând toate ființele, ca făcând parte din mintea mea, atunci totul este permis. Deasemenea, ceea ce percepem senzorial nu este în mod imediat adevărul separat de
METAFIZICA (1) – „CUNOAŞTEREA” 60X80 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341975_a_343304]
-
situat la linia universului, despărțind conuri ale istoriei mitice, umane sau personale. „Spațiul dintre mine și timpul meu” e o spațio-temporalitate care conduce, pe de o parte, la originea mitică a Cuvântului Genezei, iar, pe de altă parte, la solipsismul absolut al conștiinței speculare: „fereastra prin care/ o să privesc depărtarea, -/ ea însăși o fereastră/ a sunetelor spre nesfârșit.// poate e doar o iluzie ce se termină aici/ ca respirația în camera cu multe oglinzi”... Maximele lui Teodor Dume trezesc uneori
MARIA-ANA TUPAN (ÎN CONTEMPORANUL NR.1 IANUARIE 2017) DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT, (AFORISME) DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373442_a_374771]
-
Tharmas spune: "sînt ca un atom,/ Un Nimic, lăsat în întuneric; și totuși sînt o identitate:/ Doresc și simt și plîng și gem".185 Tharmas are conștiința substanței ființiale infinite percepute că vacuitate. El trăiește într-un anume sens dramă solipsismului romantic raportîndu-se la Enion, propria lui emanație din infinitul-vacuitate al conștiinței lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști, în speță de la Filon Evreul, care, prin ipoteza emanației excludea posibilitatea unui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în creație în sens panteist). În acest infinit-vacuum al conștiinței se revelează identitatea, în sens creștin intersecția celor două (în interfinitudine) însemnînd nașterea persoanei înzestrata cu libertate infinită. Tharmas este rădăcina tuturor lucrurilor, ca "putere Părinte", si totusi trăiește dramă solipsismului. Emanațiile lui cad din infinitul spiritului în finitate, devin "desfrînate" prin cunoașterea 186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea (nemișcarea din concepția lui Böhme), din sufletul tainic al celui iubit, din adîncurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deductiv ea este dovedită din postulatul uniformității naturii"281. Ambele ipoteze întâlnesc obstacole pe care nu le pot trece, devenind insuficiente în raport cu ceea ce ele trebuie să explice: unitatea lumii (a fenomenelor fizice și a celor sufletești). Ipoteza idealistă ajunge la solipsism. Neputând să explice existența mai multor conștiințe omenești ca "realități de sine stătătoare", din ea se obține, dacă îi urmăm logica până la capăt, ideea că singura realitate este aceea a fiecărui om. Pentru a evita solipsismul este afirmată o conștiință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ipoteza idealistă ajunge la solipsism. Neputând să explice existența mai multor conștiințe omenești ca "realități de sine stătătoare", din ea se obține, dacă îi urmăm logica până la capăt, ideea că singura realitate este aceea a fiecărui om. Pentru a evita solipsismul este afirmată o conștiință în genere. Prin aceasta însă este atinsă logica internă a ipotezei. Și ipoteza energetistă are inconveniente, socotește Rădulescu-Motru: ea acceptă valabilitatea postulatului uniformității fenomenelor naturii pentru "lumea reală", nu și pentru rațiunea omenească; de asemenea, inconvenient
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unui alt vector valoric, În conformitate cu care să ne mișcăm mai departe. Reperajul valorilor transcendente ne asigură un alt nivel de percepere a lucrurilor, de Înțelegere a unor sensuri, de poziționare În raport cu esența ființei noastre. „Închiderea” de tip isihastic nu Înseamnă solipsism, izolare de semeni și de lume, ci o așezare „deasupra” unor circumstanțe și accidente, o accedere spre o „vedere” de un alt nivel, prin concentrarea minții și purificarea sa de „deșeurile” lumești. Încercăm astfel să inspirăm un alt aer, să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cotidiene banale, dar atipice pentru acele vremuri. Pârghiile autoconstruite de supraviețuire veneau din interior, nicidecum din acțiunile din afară ale sistemului social. De acolo venea răul, tortura psihologică, grijile; trebuia să te protejezi, să te retragi În palierele singurătății și solipsismului autoasumat. Dacă am rămas Încă umani și normali, acest lucru s-a făcut oarecum ilicit, prin supralicitarea existenței noastre intime, private și emoționale. Prilejurile de bucurie erau puține, dar gustate intens. N-aș putea spune că totul a mers bine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
H. Sokel 178. În primele capitole perspectiva personală a lui Josef K. se suprapune de cîteva ori celei a unui narator auctorial care se disociază de protagonist. După cum arată Kudszus, scăderea numărului acestor intruziuni auctoriale corespunde creșterii frecvenței momentelor de "solipsism perspectival" ale eroului. O inversare temporară a acestei tendințe are loc în capitolul VI, în care apare o extindere auctorială a punctului de vedere. În cea de-a doua jumătate a romanului, totuși, intruziunile auctoriale capătă o nouă funcție (Kudszus
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
consecințelor acestei opțiuni metafizice: o ființă într-o lume mai mult amorală decât imorală - al cărei comportament, gândire și acțiune funcționează dincolo de bine și de rău. Jan din Brno - odinioară Brünn, un oraș din Cehia de azi - pune bazele unui solipsism ontologic, ale unui nihilism integral și ale unei temporalități scrise sub semnul absolut al inocenței care se va extinde până la Sade sau Stirner, radicalii gândirii hedoniste... 2. Tradiția Spiritului Liber. Cum trebuie să procedăm pentru a trăi în Spiritul Liber
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un altul. Vorbind o limbă străină, incapabil să comunice cu semenii săi, lipsit de avantajele unei limbi vehiculare, aflându-se în imposibilitatea de a schimba niște replici, de a comunica cu copiii de vârsta lui, cu contemporanii lui el experimentează solipsismul la modul fizic, concret. însingurat în colegiu, el pierde din obișnuința exprimării în limba latină, nu dobândește noi cunoștințe, se plictisește, e incapabil să lege relații afective cu vreun coleg de vârsta lui și devine protejatul unui profesor al școlii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
acestea -, în care percepțiile noastre sunt falsificate de stările noastre de spirit, iar stările noastre de spirit fiind schimbătoare ca argintul viu, pe ce să ne bazăm atunci când vrem să construim ceva? Cum să faci să nu trăiești închis în solipsismul mental, în autism intelectual? Cum să procedezi pentru a-ți lua locul tău în lume? Răspuns: ca ființă a limbajului. Ca individ care crede în puterea verbului. Montaigne nominalist știe că, cuvântul nu reprezintă altceva decât un mijloc, o tehnică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nobil, și prietenia, primar, și procreația, și pulsiunea morții, rămășițele lui pământești, și realitatea, și redactarea Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate, și sofiștii, și solipsismul, stima de sine, stoic, studiile sale, sublimarea, și sufletul, și tatăl său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
așteptând din partea acestuia un răspuns. Împărat al imaginației productive, artistul rostește, În sensul puternic, un monolog; el nu are de dat socoteală despre nimic și nimănui - În orice caz, nu realității și nu celor care măsoară totul după ea; un solipsism originar guvernează relația Între un ego (solus ipse), actul său și lumea desfășurată de acest act. Dumnezeiește de liber 1, subiectul nu are a Îndeplini un fapt de cogniție, ci unul de constituire. Cititorul Își va da seama fără efort
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
panicată, reacție motivată de „interogatoriul” referitor la conținutul lecției predate, sau de apelul făcut de cadrul didactic de a-și exprima propria opinie după o secvență a lecției. De-a lungul carierei didactice, am avut elevi care au suferit de solipsism, adică trăiau într-o lume a lor, lume care era ruptă de realitate. I-am putut reduce acestui sindrom efectele numai cu ajutorul psihiatrului și după multe ore de terapie specială. Un alt sindrom destul de des întâlnit la elevi, este negativismul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
mare în postmodernism decât în modernism. Modernismul privilegia cultura individului; postmodernismul promovează relațiile culturale ale individului cu ceilalți membri ai ecosistemului cultural și cu ecosistemul însuși; d) Rigor protejează transformarea curriculară de prăbușirea în relativism exagerat (rampant relativism) și/sau solipsism sentimental (sentimental solipsism). Acesta este „postulatul” prin care Doll jr. a încercat să confere viziunii sale despre imaginative realm (un curriculum „născut din ecoul batjocorii divine”) o anumită consistență științifică și practică. Rigoarea este redefinită în curriculumul postmodern ca nedeterminare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
decât în modernism. Modernismul privilegia cultura individului; postmodernismul promovează relațiile culturale ale individului cu ceilalți membri ai ecosistemului cultural și cu ecosistemul însuși; d) Rigor protejează transformarea curriculară de prăbușirea în relativism exagerat (rampant relativism) și/sau solipsism sentimental (sentimental solipsism). Acesta este „postulatul” prin care Doll jr. a încercat să confere viziunii sale despre imaginative realm (un curriculum „născut din ecoul batjocorii divine”) o anumită consistență științifică și practică. Rigoarea este redefinită în curriculumul postmodern ca nedeterminare combinată (mixing indeterminacy
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
prin povestire (ca Mircișor al lui Cărtărescu, din Orbitor). Se cuvine observat și că P. e, într-o oarecare măsură, un prozator neooniric de factură personală, care operează cu material așa-zis rural. În fond, apelul la visare, combinat cu solipsismul postmodern, constituie, chiar și în chip explicit, motorul literaturii pe care o practică. Realitatea pare inițial evanescentă, inconsistentă, opacă, ternă, inertă, muribundă. Apariția unui bătrân „povestaș” (Moș Mitu, înconjurat de umbre ușoare, siluete omenești diafane care zburătăcesc în jurul lui) trezește
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
caracterologic, oriental-balcanic, dar și de experiența vieții lor anterioare, le compromit dorința de comunicare și șansele de îngemănare. E acum, în evoluția romancierului, o perioadă când acesta intuiește marile teme ale existențialismului francez (incomunicarea, singurătatea paradoxală a insului în lume, solipsismul), care pătrund în proza europeană. Ele animă romanele scrise și publicate de P. în ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial: Carlton (1944), Adăpostul Sobolia (1945). Astfel, personajele din Carlton trăiesc în „alveolele” unui bloc modern din centrul
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
adiționarea sau compilarea particularităților pregnante ale diferitelor p. În ce privește literatura, și în special proza literară, se admite că ar fi caracteristice trăsături și practici precum deconstrucția, intermitența vieții ficționale, descentrarea, eclectismul, scepticismul generalizat, absența oricărei pretenții de obiectivitate și adevăr, solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului, a registrului stilistic, a timpului ori locului narațiunii, destructurarea până la aneantizare
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa pierdută „în valea delicatului Prier” (Clipei), „timpul mierlei” (Preistorie), tinerețea (Doamna Seara, Către Fantazio). Dar resuscitarea trecutului pregătește, totodată, accesul la sublimul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
la lumină o formă a inteligenței colective, concretizată în producții intelectuale, paradigme ideatice, rezonanțe interpretative altfel plămădite decât prin formele educaționale tradiționale. Ea este un rezultat al unei mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (§ 5.62). Wittgenstein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
intenții. Care este însă această diferită și neașteptată accepțiune? În prealabil, pune la lucru distincția între ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Un fragment, în această privință, se referă la viziunea solipsistă. „Ceea ce are în vedere de fapt solipsismul este întru totul corect, doar că nu se poate spune, ci se arată. Că lumea este lumea mea se arată în faptul că limitele limbajului (ale limbajului pe care doar eu îl înțeleg) semnifică limitele lumii mele“ (§ 5.62). Wittgenstein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]