36 matches
-
lumii mele“ (5.62). Că limitele limbajului sunt limitele lumii este ceva valabil, în egală măsură, pentru fiecare vorbitor al limbajului.68 Teoriile metafizicii tradiționale - teorii care pretind că spun ceva despre lume ca întreg - sunt nonsensuri, ca și tezele solipsiste. Lumea nu este decât totalitatea faptelor (vezi l.l). Numai despre fapte, și nu despre lume ca întreg, putem să ne facem „imagini“, putem spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
observă Schorske, ceva s-a schimbat cu această "divinitate" reflex alegoric de rang secund al zeiței înțelepciunii. Rațiunea nu mai constituie o valoare care reprezintă comunitatea în ansamblul ei, principiul politic și social coagulant. Ea cedează locul unei preocupări parohiale, solipsiste, a investigării propriei interiorități, investigație care în forma sa decadentă dobândește aspectul obsesional al narcisismului sau al urii de sine, sau al unei concentrări maladive în personalitatea instabilă a geniului. Klimt corporalizează alegoria, trecând-o din spațiul bidimensional în cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și autentică a copilului la unitatea în diversitate a misterelor naturii. Volumul Words for the Wind (vorbe pentru vânt), 1958, arată o depășire a spațiului poetic tipic creației timpurii, criticat de Kenneth Burke, prin sintagma de "radicalism vegetal", pentru incursiunea solipsistă în strania lume a serelor, în defavoarea explorării altor relații umane decât cele ale fiului pierdut (vezi Burke în Sullivan: 91). Noua, și tânăra, soție (Beatrice O'Connell) este the other în poezia cu același nume, în raport cu care încearcă să se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o unitate reprezentând unicitatea viului. René Descartes, prin cogito ergo sum, vede în om realitatea lumii obiective. Fiind purtător al unei conștiințe subiective, realitatea sa devine subiectivă. Arthur Schopenhauer consideră cartezianismul o încercare de negare a materiei, deci o tendință solipsistă care transformă natura într-o nesigură (idee foarte controversată dacă acceptăm că îndoiala hiperbolică ajută înțelegerea adevărului despre natură). Baruch Spinoza (1632-1677) se aliniază geniilor cu viață scurtă (trăiește 45 de ani). Descartes avea 36 de ani la nașterea lui
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Tocmai pe o asemenea cale poate fi împlinit un scop esențial pentru înțelegerea de sine și a "lumii": depășirea atitudinii naturale, potrivit căreia eul și lumea sunt două "ființări" transcendente reciproc, evitând, cum susține M. Merleau-Ponty, atât "analiza reflexivă", potențial solipsistă, cât și "dogmatismul științific" (și chiar cel al simțului comun), potențial obiectivist, ambele unilaterale și departe de adevăr, în scopul atingerii veritabilului "început" al tuturor celor care au ființă în orizont uman: lumea trăită (ca realitate originară). Ar fi acum
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-am auzit pe Titus, de unul singur, din cu totul altă parte, cântând „Jock din Hazeldean“. Era ceva absurd și mișcător în autoconcentrarea solipsistă și automulțumirea acestor cântăreți beți. Apoi, în cele din urmă, am auzit în depărtare vocea lui Lizzie cântând „La cinci stânjeni adâncime“. Am ascultat atent, dar nu mă puteam orienta asupra direcției de unde venea glasul, atât de puternic era acompaniamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este arta presupune o reinventare combinatorică a unui corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de fascinant.” Să nu uităm, totuși, că solipsismul provine de la Rousseau și că În discuție conceptul de autenticitate rămîne inconturnabil, la fel ca și influența unor anumite idei religioase În poezia franceză a sfîrșitului de secol XIX, poezie prin excelență solipsistă. Or, acesta este momentul În care Todorov se Întoarce În timp pentru a dezgropa originea acestor trei dimensiuni solidare ale viziunii despre literatură din ultimele decenii. Avem aici enumerate, pe scurt, clar dar fără o anume metodă elementele esteticii romantice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
estetic, din sutele de articole apărute în 1873, 1876-1877, 1880 și 1881. Dintre acestea, amintim " Visul unui om ridicol" (1877) -- povestea cu iz fantastic a unui tânăr, profund afectat de ideile materialiste și nihiliste, care, într-un moment de criză solipsistă începe să se îndoiască de existența universului și vrea să se sinucidă—sau "O femeie blândă" (1876) -- o anchetă psihologică a motivelor pentru care soția unui cămătar avar comite gestul disperat de a se arunca de la fereastră cu o icoană
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
se simte trădat de ambiția lui Max. Pe lângă acestea - sincron cu dorința lui Leone de a captura spiritul Americii - includerea referințelor istorice rezonează, în universul ficțional al filmului, că o astfel de istorie a Americii poate fi "într-adevăr" viziunea solipsistă a unui gangster opioman din anii 1930; astfel se poate subînțelege că istoria contemporană a Americii este, în cele din urmă, "la fel" cu viziunea indusă de opiu a unui gangster din anii '30. Muzica filmului a fost compusă de
A fost odată în America () [Corola-website/Science/307594_a_308923]
-
Un eseu despre orașul arhetip din care se trag toate așezările posibile în orice loc și timp. Povestirea prezintă lupta de supraviețuire a omenirii în fața unei mutații a ciupercii "penicillium", care amenință cu ocuparea tuturor arealelor de viață. O viziune solipsistă în care fiecare om reprezintă aspecte ale aceleiași persoane unice. Povestirea a apărut și în antologia "Alfa - O antologie a literaturii de anticipație românești" (1983). O repovestire a odiseei lui Ulise din perspectiva unei entități extraterestre oceanice, similare Solaris-ului lui
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]