2,985 matches
-
naște din genuni străpunge timpul până-n vremea lui ulise când homer a fost orbit de un pescăruș și s-a revărsat peste memoria noastră ca un blid de argint găsit ca relicvă în argos pescărușul încă mai spintecă întinderea pe-nserat solitar ca un navigator al cerului și tu lorelai plângi scurgerea timpului prin clepsidră nu-ți vezi corpul de gazelă pe linia orizontului fragil din care picură arama pielii prin ochii pofticioșilor de penelope lorelai lorelai mergi din obstacol în obstacol
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 by http://confluente.ro/Lorelai_si_marea_ion_ionescu_bucovu_1373883882.html [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
Aveam un destin.... XXVI. STATUIE ÎN AMURG, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014. Statuie în amurg Și iată-mă la capătul zilei încremenit în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
în lutul meu păzind ritualuri profane la picioarele mele, alte statui solitare cu brațe descarnate implora un cer pustiu și cu lacrimi de piatră povestesc un timp de jale Statuile se clatină. Statuile cad. Se fac iarăși lut. Alte statui solitare se ridică de aici sau de nicăieri nimeni nu le mai vede nimeni nu le mai vrea nu-i nimeni să le ierte sufletele ferecate în lut când chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul când din lutul veșniciei
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
amurgSi iată-mă la capătul zileiincremenit în lutul meupăzind ritualuri profanela picioarele mele, alte statui solitarecu brațe descarnate implora un cer pustiuși cu lacrimi de piatrăpovestesc un timp de jaleStatuile se clatină. Statuile cad.Se fac iarăși lut.Alte statui solitare se ridicăde aici sau de nicăierinimeni nu le mai vedenimeni nu le mai vreanu-i nimeni să le iertesufletele ferecate în lutcând chiar lutul lor mirosind a timp incriminează anotimpul cânddin lutul veșnicieis-au făcut lucrurilecu strigat de piatră, strig azidespre lutul
MARIUS HORVATH by http://confluente.ro/articole/marius_horvath/canal [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
neales c-un zâmbet...sau așa ceva. din ne-nviați vreau să-nviez să-ți fur o pleapă și un ochi, se te dizolv, să te creez, în lume să nu te deochi. să ne vedem curând venind pe o potecă solitară, să ne iubim așa cu jind, cum ne iubeam întâia oară. iubirea ta să fie rit, sub cerul toamnei ce ne leagă, cu sufletul întinerit, să bucurăm o lume-ntreagă. duminică, 9 septembrie 2012 Referință Bibliografică: deși e toamnă... / Ion
DEŞI E TOAMNĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Desi_e_toamna_ion_ionescu_bucovu_1347195948.html [Corola-blog/BlogPost/343725_a_345054]
-
pluta. În amplul capitol final - intitulat Din pivniță lui Kafka în mansarda lui Cioran - al unui superb volum de Ion Vartic - Cioran naiv și sentimental, apărut la Editură Bibliotecă Apostrof în anul 2000 -, autorul marchează subtile apropieri dintre cei doi solitari hiperlucizi, dornici să se retragă din lume în ei înșiși și în visul involuției. Vartic scria: „Kafka, locuitorul îndrăgostit al pivniței și al vizuinii, gândește complementar cu locuitorul mansardei”. Cioran transcrie în Caiete meditația kafkiana despre refuzul și șovăiala dinaintea
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ by http://uzp.org.ro/norman-manea-al-doilea-exil-s-a-petrecut-cand-aveam-50-de-ani-sub-forma-iesirii-de-sub-dictatura-comunista/ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
în voluptate pașnică și anonimă”. Aș putea extinde citatele pentru a evita o confesiune clară. Rezumând ce spuneam anterior: deși extrem de diferiți, Cioran și Kafka au surprins, cu acuitate și în formulări memorabile, impasul existenței - efemera rătăcire terestră, deruta a solitarului în câmpul mereu limitat și adesea absurd al viețuirii și al speranțelor iluzorii... În România, mai mulți oameni de cultură și scriitori se opun predării religiei în școli. Dvs. ce părere aveți despre decizia BOR de a introduce această materie
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ by http://uzp.org.ro/norman-manea-al-doilea-exil-s-a-petrecut-cand-aveam-50-de-ani-sub-forma-iesirii-de-sub-dictatura-comunista/ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
dezmorțind speranța supusă salvării prin iubire totul se pierde în așteptarea sfârșitului, de care literatul are o cunoaștere însă nu temei: Și frunzele cad ca un sinistru semn, totul purtându-ne în străfunzimi coborâtoare în răbdarea păcatului existențial. El este: ... solitarul pustiilor piețe / Cu jocuri de umbră ce dau nebunie ... (Pălind) cel ce încă bântuie teluricul și asistă neputincios la jocul macabru al umbrelor misterioase care au început să pună stăpânire pe Pământul aflat în agonie. Damnat să privească: pălind în
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/Previziune_cataclismica_in_poezia_simb_stefan_lucian_muresanu_1331306677.html [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
tainicelor mele gânduri. Doamne, cât iubesc florile, în special trandafirii! Sunt captivată de aceste minunății ce-mi sărută inima cu petale de dragoste și nostalgie. Parcă, trandafirii îmi simt bătăile inimii, dorul de tine, lacrimile ce-mi scaldă așternutul clipelor solitare în fiecare noapte. Această mărturisire am mai făcut-o și în alte scrieri de ale mele... Nu mă satur să vorbesc despre ei. Încerc să inventez cuvinte care să exprime dragostea și bucuria ce o simt când sunt în preajma florilor
VARA-I ACOLO UNDE SIMŢI CĂ TRĂIEŞTI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 by http://confluente.ro/Vara_i_acolo_unde_simti_ca_traiesti_elena_lavinia_niculicea_1343310144.html [Corola-blog/BlogPost/350177_a_351506]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > O! TEMPORA! Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului O, Tempora!... Pecetluita e în ceară Epistola-n exilul foilor veline Tăcerea albă, solitara Cuvinte scrise-n discul lunii pline. Încarcerat în matele uitări Vapor pierdut în orizontul fad Pe punte-s eu privind în zări Din vele anii mi se scad. Pe așternut de clipe martelate Aștept însingurate viduri Abis de file albe
O! TEMPORA! de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/O_tempora_mihai_condur_1374878871.html [Corola-blog/BlogPost/364289_a_365618]
-
rază în locul nopții și al lunii... XVII. O CLIPĂ DE REBUT, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013. Din stări criptate mult prea des, mi se dilată universul Și țipatul cândva empatic se zvârcolește solitar Din embrionul de ființă mi se arătă doar reversul Iar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipatul cel
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului priviți în zare priviți în zare, toamna vine, cad frunze moarte de aramă și picură din cer rubine, un peisaj pictat în ramă. privesc la geamul solitar și-ascult prelungile suspine de foi de plop ce cad arar, priviți în zare, toamna vine. vine încet ca o mireasă, adusă pe aripi de vânt, are un văl de frunză deasă, cu rochia până-n pământ. priviți în zare, toamna
PRIVIŢI ÎN ZARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1439707984.html [Corola-blog/BlogPost/374783_a_376112]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU OULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU OULUI ELOGIU OULUI Lui Constantin Br âncuși Solitar...că pictorul...,ca arhitectul... doar sufletul să-mi fie măreț...că o epocă - și moral...că al leului...că al bufnitei... iar opera...,operă...că a albinei de ...regală - solitar...că heruvimul...că Sfanțul Andrei... iar sufletul...ah, cât să
ELOGIU OULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_oului.html [Corola-blog/BlogPost/354177_a_355506]
-
Articolele Autorului ELOGIU OULUI ELOGIU OULUI Lui Constantin Br âncuși Solitar...că pictorul...,ca arhitectul... doar sufletul să-mi fie măreț...că o epocă - și moral...că al leului...că al bufnitei... iar opera...,operă...că a albinei de ...regală - solitar...că heruvimul...că Sfanțul Andrei... iar sufletul...ah, cât să-l țină poporul în palmă - și moral...că al șarpelui de sub temelie... iar opera...,operă, poate, un ou albastru...albastru. Referință Bibliografica: elogiu oului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ELOGIU OULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_oului.html [Corola-blog/BlogPost/354177_a_355506]
-
norii șoaptele lichide. Neliniști vin spre mine amalgam Și-n jocul vag al pânzelor fluide Himeric pare că te văd la geam. Dar tu mă vezi din lumea ta solară? Dezleg din ape cursul efemer. Frământ tăceri pe-o umbră solitara Și le arunc, să plângă sus, pe cer. Zâmbești și taci... Tăcere e sau ruga? Lumini din soare-aduni pentru-amândoi, Le strângi la piept, la mine să ajungă Și-apoi ascunzi o lacrimă-ntre ploi. Referință Bibliografica: O lacrimă-ntre ploi
O LACRIMĂ-NTRE PLOI de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/laura_hubati_1438515198.html [Corola-blog/BlogPost/372056_a_373385]
-
pe an este plin de compasiune. - Se urăște de fiecare dată când mă rănește. Habar n-ai prin ce suferință trece. Și apoi îi spun că dacă el nu se poate ierta, încerc să-l iert eu... - Pare o activitate solitară. Nu te-ai săturat să fii bătută și mințita, apoi să ierți? - Suntem o familie de nobili, deci mințim cum respirăm și facem totul ca să ne ascundem cât mai bine problemele, recunoscu ea. - Dar tu n-ai probleme Tora, el
CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1487880231.html [Corola-blog/BlogPost/380401_a_381730]
-
instinctul moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
de cearceaf, scriind cu sânge dezvelit, un epigraf, pe ale străzii lespezi dulci, de cretă, iluzii prinse-n fum de eprubetă. Ploua cu toamne peste ochii goi, udând amaru-ntins prin glod de foi, el, doar privea și îmbrăca stafii! un solitar cinstit cerșind iluzii vii. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CERȘETORUL / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CERȘETORUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1471163554.html [Corola-blog/BlogPost/365207_a_366536]
-
anastomoză, adică contactul între două capete ale tubului digestiv, fie de acelaș fel fie diferite. Evident, nu am mai spus nimic. Mi-a dispărut toată starea de grație, predispoziția poetică și tendința filozofică... Abia peste câteva zile, rătăcind visător și solitar pe malul mării, l-am zărit pe bunul meu amic îmbrățișând o tinerică pe care nu o cunoșteam, în plin proces de anastomoză. Mult deasupra lor, un bolovan imens reflecta impasibil niște raze inerte, în timp ce o soluție salină își etala
SCHIŢE UMORISTICE (41) – ANASTOMOZA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1475886480.html [Corola-blog/BlogPost/340449_a_341778]
-
Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu inimii-i răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână Precum e Timpul cu ale sale anotimpuri." Mi-e sufletul pribeag Și năzuiește spre neștiute depărtări, Așa cum pasărea din colivie Visează imaginare evadări
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Valurile_vietii_floarea_carbune_1347888006.html [Corola-blog/BlogPost/343623_a_344952]
-
Doamne , calea de urmat! Te-ntreb pe Tine, Dumnezeul meu De ce în suflet sunt în căutare? De ce îmi este uneori prea greu Să pun piciorul pe a Ta cărare? Când sunt rănită și nu mai pot să zbor, Devin un solitar cu pașii în tăcere, Ascult o vreme la șoapta frunzelor Și-ating pământul să îmi iau putere. Apoi mă-ntorc la Chipul Tău cel sfânt, Iar sufletul surâde când cuibul și-l găsește, Aici nu are lacrimi, nu-i arșiță
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-mi Doamne , calea de urmat!Te-ntreb pe Tine, Dumnezeul meuDe ce în suflet sunt în căutare?De ce îmi este uneori prea greuSă pun piciorul pe a Ta cărare?Când sunt rănită și nu mai pot să zbor,Devin un solitar cu pașii în tăcere,Ascult o vreme la șoapta frunzelorși-ating pământul să îmi iau putere.Apoi mă-ntorc la Chipul Tău cel sfânt,Iar sufletul surâde când cuibul și-l găsește,Aici nu are lacrimi, nu-i arșiță ori vânt
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor, Ochii dascălului Irimie), un cartier bucureștean, cum am anticipat (Logodnă la mezanin, Muzeul risipit), ba chiar la Malmö, unde, e drept, solitarii, emigranții Matei și Natașa, își unesc singurătățile într-un cuplu fericit (Hobby-ul anticarului Jason). O însemnătate aparte o are spitalul, locul în care ființa umană uită brusc nimicurile ce o preocupă zilnic, și în zadar, uită iluziile care îi
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1448732634.html [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala ie, Măritul astru-și lasă suflarea rubinie. Pasc cerbii înserării din ierburi violete
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439123932.html [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
să te cunosc așa cum ești. De ce ți-e teamă de a mea privire, Sunt sufletul de mult însingurat, Ce-a așteptat râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]