63 matches
-
lungul carierei, Parker și-a creat un repertoriu bogat de formule - tipare de note, de la grupuri de două sau trei până la șiruri de circa douăsprezece - pe care le folosea în solouri. O mare parte chiar și din cele mai bune solouri ale lui Parker sunt alcătuite din aceste formule, dintre care unele se pot repeta la fiecare opt sau nouă măsuri. Formulele lui Parker au fost acumulate în mai multe feluri. Unele pot fi identificate în interpretările muzicienilor din generația swing
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lui de la clubul de noapte, în pauza dintre aparițiile pe scenă, a fost auzit cel puțin o dată cântând din memorie un solo al lui Lester Young, un celebru interpret de swing. În bucățile înregistrate de Parker se regăsesc fragmente din solourile înregistrate de Young și de alți interpreți de swing (de exemplu, Coleman Hawkins). Alte formule sunt ceea ce se poate numi „monedă curentă” printre colegii lui Parker, întrucât le foloseau mulți dintre ei. În sfârșit, Parker însuși a creat unele formule
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un improvizator trebuie să îndeplinească două cerințe: 1) pe baza cunoașterii armoniei, interpretul alege notele care se potrivesc în acordul respectiv sau care pot fi folosite pentru a face legătura între acorduri; 2) interpretul încearcă, de asemenea, să diversifice structura soloului, astfel încât, dacă, de exemplu, a cântat o serie de măsuri rapide dintr-o gamă, va cânta apoi o măsură mai mare, pentru a face mai interesantă evoluția melodiei. După părerea lui Johnson-Laird, o schemă de acest tip este plauzibilă ca
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
program de calculator, în care se introduce o secvență de acorduri și rezultă o serie de note improvizată. O problemă care apare ca reacție la analiza improvizației făcută de Johnson-Laird se referă la formulele recurente care apar chiar și în solourile celor mai mari improvizatori. Modelul lui Johnson-Laird se pare că nu produce astfel de tipare, deoarece nu funcționează decât pe baze euristice. De asemenea, legată de precedenta, este și problema stilului improvizației. Cu alte cuvinte, cunoscătorii pot identifica interpreții când
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dădea de gol revolverul calibrul 45. După ce bău două păhărele și luă niște apă de gură, se sui în mașină și se îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
i-o cerea lui Chiriac, prin carte poștală, la Radio Free Europe, München 5, PO Box-numai știu-cât), la I’m going home cu Ten Years After și Alvin Lee, trecând prin șocurile pe nume Whole Lotta Love, Moby Dick (cu soloul de tobe al inegalabilului John Bonham), Speed King, Smoke on the Water, Sunshine of Your Love, Child in Time, Black Dog, Nights in White Satin, Lady Jane, When the Levee Breaks, Atlantis,White Room, Hey Joe, Bridge over Troubled Water
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
seară, se chinuise să facă. Să se lase pe spate. Apoi se albi. Se reapropie de masă. Apoi, gustând cu tacticozitate fiecare milimetru, se lăsă iarăși pe spate. Îi tremurau degetele, i se uscase gâtul și, când încercă unul dintre solourile lui vocale care-l scoteau, de obicei, din încurcătură, în societate, coarda sa vocală cea mai de încredere doar hârâi. O apucă pe departe. - Dar dacă să spunem... așa... să presupunem doar că... eu n-aș fi pe de-a-ntregul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fără să-și ia pălăria de pe ureche, linia melodică. Peste vreo doi ani, când Nicu a construit primul său amplificator, cu difuzor Goodmans (se electrificase și la noi!), bietul țigan s-a străduit îndelung, și n-a reușit, să preia solourile pe care Nicu le improviza, imitându-l pe Hendrix spre disperarea unchiului Ioniță, care i-a și făcut praf P.A.-ul... VERBA WOLANd Despre prietenie Ruxandra CESEREANU Destul de multă lume mă întreabă, din când în când, care este lucrul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
zile, cu ochii nedezlipiți din carte, ca o senilă fericită ascunsă sub duna de puf până luni dimineața. rockin’ by myself Guns’n’Roses Dumitru UNGUREANU Nu cred să existe vreun iubitor al rockului care să nu fi tresărit la soloul lui Slash din Sweet Child O’Mine. Are frumusețea clasică proprie pieselor inspirate, consistența exprimării unui artist care știe că asta e ceea ce știe el să facă, suplețea & vigoarea tinereții cutezătoare, sentimentul simplu și uman al celui care miroase un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
fost extrem de implicat în ultimii douăzeci de ani în "viața păpușilor", participând la o serie de festivaluri, reuniuni, workshop-uri. Amprenta artistică a zonei o reprezintă formula axată pe "one man-woman shows"527. În felul acesta, se organizează Festivalul Internațional al Solourilor Păpușărești. Fiecare spectacol era urmat de un atelier axat fie pe crearea unei marionete, fie pe moduri de a încărca cu semnificație dramatică obiecte banale, fiecare copil inventând o poveste pe seama acestora. Cursurile nu sunt destinate doar copiilor, ci și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
-ului nemilos. Pentru că, la rece vorbind, piesele cu care n-a rupt piața saturată de alternative, grunge, hip-hop etc. sunt suficient de expresive să nu fie urmă de îndoială asupra valorii lor. Nu face Lita vreo figură unicat, nu reinventează soloul de chitară, nici nu scrie texte să închidă gura papuașilor! Dar are, indiscutabil, acel feeling propriu artiștilor devotați genului în care performează; are, și transmite, energia pozitivă ce încarcă ființa ascultătorului cu senzația că este „in“, și nu „out“... Ascultați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Beat. Tale Tippin’, înregistrat în 1975, a făcut și mai mulți pași în utilizarea îmbunătățirilor tehnologice la sintetizatoare. De asemenea, albumul a scos la iveală mai mult solo din partea lui Wayne Shorter, până la nivelul la care el face mai multe solouri pe album decât pe oricare alt disc Weather Report. Shorter a înregistrat și Native Dancer, bine primitul clasic de latin jazz al anilor 1970, sub propriul nume în același an cu vocalistul brazilian Milton Nascimento. Efortul celor de la Weather Report
Weather Report () [Corola-website/Science/308604_a_309933]
-
concentrat pe versuri de acest gen. Tot curentul hardcore/punk mergea în această direcție. Un articol publican în "Rolling Stone" în 1985 se referă la trendul crescând: ""Punkul primar a trecut. Au învățat cum să cânte la instrumente, au descoperit solourile de chitară melodică și versurile cu un mesaj politic evident"". Formații ca "Husker Du" au jucat rol de pionierat în apariția noilor ramuri din hardcore punk. "În ultimii doi ani, Husker Du a confundat punkul războinic și liniile în principal
Emo () [Corola-website/Science/308461_a_309790]
-
și Rick Rozz. În 1984 au lansat primul demo, intitulat Death by Metal, urmat rapid de altele. Cașetele au circulat în jurul lumii, asigurându-le un renume imens. Cand Schuldiner a ajuns vocea formației, a existat un impact major asupra scenei. Solourile și riffurile rapide în game minore, acompaniate de stilul toboșarului, au creat un stil care va deveni reprezentativ pentru death metal. Schuldiner a fost denumit de către Eduardo Rivadavia din AllMusic drept „Părintele Death Metalului”. Albumul de debut din 1987, Scream
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
respectiv new yorkezilor de la Suffocation. Odată cu lansarea celui de-al patrulea album în 1991, Human, Death oferea un exemplu de death metal modern. Schuldiner a reușit să depășească granițele vitezei și tehnicii, amestecând instrumentalul tehnic și virtuos de chitară cu solouri sentimentale complexe. Alte exemple importante sunt Necroticism a Descating the Insalubrious de Carcass, Effigy of Forgotten de Suffocation și Clandestine de Entombed, toate lansate în 1991. Earache Records, Relativity Records și Roundrunner Records au devenit cele mai importante case de
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
cu death metal și chiar cu genuri care nu aveau nicio legătură cu muzica metal, precum fuziunile dintre jazz și death metal. Atheistși Cynic sunt două exemple; cea din urmă și-a dezolvatat atât de mult stilul încât a inclus solouri de tobe inspirate de muzică jazz pe albume, în timp ce Atheist a încorporat elemente de jazz rock. Nile au încorporat muzică egipteană și tematica orientala, iar Alchemist rock psihedelic și muzica aborigena. Unele formații, precum Nightfall, Septic Flesh, Fleshgod Apocalypse și
Death metal () [Corola-website/Science/302298_a_303627]
-
a formației în primii ei ani (până la preluarea conducerii de către Dan Andrei Aldea, în 1969). Iordache cântă alături de Sfinx, într-o primă fază, în perioada 1964-1968. În mod paradoxal, sonoritatea cornului francez apropie Sfinx de maniera psihedelică a muzicii rock; soloul de corn din piesa „Toamna” (1966, versiune cover a piesei „San Franciscan Nights” de The Animals) amintește de intervenția cornistului britanic Alan Civil la piesa The Beatles „For No One”. Este invitat de Cornel „Muzicuță” Ionescu să se alăture formației
Petre Iordache (cornist) () [Corola-website/Science/312563_a_313892]
-
disc. Piesa este o glumă muzicală, balansul tărăgănat al muzicii fiind pe potriva textului umoristic. Construcția sonoră este tonală (într-un înțeles lărgit, fiind inclus și acordul major al subtonicei) și modulează la un semiton ascendent în două momente, culminând cu soloul de vioară al lui Aldea, în maniera violonistului Stéphane Grappelli. Finalul este o scurtă concluzie a viorii care risipește sentimentul tonal. „Secolul vitezei” abordează un limbaj armonic avansat, împrumutând acorduri specifice muzicii de jazz (între care majorul supranumit acordul Hendrix
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
critica lor adresată nouă, care nu face altceva decât să ne întărească. Încă de la început am avut parte de critică, ba că Andrei e prea mic și nu are voce de rock, ba că eu improvizez prea mult, că fac solouri de chitară prea lungi etc. Dacă ar fi să-i criticam și noi pe adulți, am avea de obiectat că stau închistați în aceleași genuri muzicale și nu schimbă nimic în rock-ul românesc..." , avea să declare, mai apoi, Cristian
X-plod () [Corola-website/Science/311269_a_312598]
-
un îndelungat solo de pian, suplinind necunoașterea instrumentului prin simțul ritmic. În 1971, piesa este interpretată la a doua ediție a Festivalului Club A. Pianistul de jazz Richard Oschanitzky, membru al juriului, îl roagă pe Dan Aldea să renunțe la soloul de pian al bateristului, motivând că un astfel de moment este umilitor pentru toți pianiștii prezenți la concert. Înregistrarea piesei a fost surprinsă într-un interviu al actorului Emil Hossu cu formația. Ivanițchi a fost membru al Sfinx pentru scurt
Indicele cântecelor needitate ale formației Sfinx () [Corola-website/Science/312879_a_314208]
-
următoarele părți, "Kyrie eleison" și cea mai mare parte a secvenței "Dies irae" (de la "Kyrie" până la "Confutatis"), erau finalizate de Mozart doar părțile melodice vocale și de basso continuo. În plus erau schițate și alte bucăți din orchestrație (de exemplu soloul de trombon din "Tuba mirum" și vocile primelor viori). Ultima parte a acestei secvențe, "Lacrimosa", se întrerupe după primele opt măsuri. În anii 1960 a fost găsită chiar și o schiță pentru o fugă Amen, care ar fi incheiat probabil
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
partenerul său Don Dixon. La audiția piesei, I.R.S. a permis trupei să înregistreze albumul cu Dixon și Easter. Datorită experienței negative cu Hague, trupa a înregistrat albumul într-un proces de negare, refuzând să încorporeze clișee ale muzicii rock, precum solouri de chitară sau sintetizatoare, cu scopul de a creea un album neafectat de trecerea timpului. "Murmur" a fost întâmpinat cu succes din punct de vedere critic la lansarea din 1983, primind titlul de cel mai bun album al anului din partea
R.E.M. () [Corola-website/Science/313854_a_315183]
-
pentru prima dată și au fost invitați la Metal Meltdown Festival și Milwuakee Metalfest. Următorul album, Black Sun a fost lansat și a intrat în topurile germane pentru LP-uri direct pe locul 55. Chitaristul Mike Chlasciak a contribuit cu solouri de chitară pentru piesele „Fear” și „Armageddon”. Punctul culminant al turneului unde Primal Fear și trupa Rage au fost headlineri, a fost concertul din Scală, în Londra. În același an Henny Wolter a părăsit trupa și a fost înlocuit de
Primal Fear (formație) () [Corola-website/Science/319403_a_320732]
-
acompaniat de o orchestră de cameră. Pe „Love you to” apare doar George Harrison, acompaniat de instrumentiști indieni la instrumente tradiționale indiene. „Taxman” reprezintă una dintre puținele colaborări Harrison-Lennon, deși nu este creditat drept compozitor decât Harrison. În mod surpinzător, soloul de chitară este cântat de basistul Paul McCartney, în timp ce Harrison, care era chitaristul solo, acoperă chitara ritmică și soloul vocal. Sound-ul este complementat de instrumente variate, precum clavecinul („For no one”), instrumente de suflat („Got to get you into my
Revolver (album) () [Corola-website/Science/319984_a_321313]
-
instrumente tradiționale indiene. „Taxman” reprezintă una dintre puținele colaborări Harrison-Lennon, deși nu este creditat drept compozitor decât Harrison. În mod surpinzător, soloul de chitară este cântat de basistul Paul McCartney, în timp ce Harrison, care era chitaristul solo, acoperă chitara ritmică și soloul vocal. Sound-ul este complementat de instrumente variate, precum clavecinul („For no one”), instrumente de suflat („Got to get you into my life”), efecte audio („Yellow Submarine”) și procedee de înregistrare (vocea lui Lennon pe „Tomorrow Never Knows” este înregistrată cu
Revolver (album) () [Corola-website/Science/319984_a_321313]