56 matches
-
ei să vadă un tânăr avocat evreu, înalt, arătos (și burlac! o partidă bună pentru orice fiică!) ce izbucnește în plâns la contactul cu o pistă de aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul că aud răsunându-mi în urechi propriul meu glăscior de băiețel de nouă ani - vreau să zic, glasul meu, așa cum îmi suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de descântece și de vrăji: Spun unii că în preajma sărbătorii Când s-a născut Iisus, o noapte-ntreagă Se-ngână cântătorii și atunci Nu umblă duhuri. Nopțile-s ferite, Căci aștrii nu lovesc, nu fură silfii Și nu fac hârcele solomonii - Atât de sfânt și milostiv e ceasul 2. Acum, însă, în noaptea cu care se deschide Hamlet, îndărătul tăcerii duhului mut, „sinistră nălucă ce trece îmbrăcată-n zale din cap până-n picioare prin fața postului de pază”, cum spune Bernardo, Horațio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mînă, zicîndu-și apostoli și Fiii Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe el, doar s-o trăda cu o vorbă - să spună, pînă la urmă, pentru ce venise, ce atîta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să-l asculte. Nădăjduind că pînă la urmă avea să-și adeverească temeinicia vorbelor printr-o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sînt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i-o tăie Petru, cu glas tremurînd. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare-aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S-o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați-mă la șase coți sub pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
șolomonar (uzuală în Ardeal) se datorează faptului că, în limba maghiară, numele Solomon - scris Salamon - se pronunță Șolomon. c) în 1884, Moses Gaster a acordat apelativului în discuție o etimologie combinată : „Șolomonar este rezultatul dintre șolomanță [de la Salamanca - n. A.O.] + solomonie [de la Solomon - n. A.O.]. Orientul și Occidentul aducându-și contribuția în egală măsură pentru formarea șolomonarului ” (23). În demonstrația sa filolo- gică, Gaster a plecat de la termenul șolomanță - numele școlii de magie pe care o urmează solomonarul și care apare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
II, p. 286). în subsolul paginii, poetul ardelean trimite la următoarea notă explicativă : „Șolomonariu sau Solomonariu - iarăși un cuvânt cu care să chiamă în Ardeal ceia care călăresc pe balauri și poartă grindina (bazne țărănești), și învățătura lor o zic solomonie” (92, II, p. 286). Nici textul și nici nota care-l dublează nu și-au mai găsit locul în versiunea a doua a Țiganiadei, cea devenită notorie. Aceste informații sunt importante pentru noi nu numai pentru că sunt cele mai vechi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Țiganiadei, cea devenită notorie. Aceste informații sunt importante pentru noi nu numai pentru că sunt cele mai vechi cunoscute, dar și din alte puncte de vedere. În primul rând, pentru că sunt consemnate ambele variante ale cuvântului : „Șolomonariu sau Solomonariu...”, precum și cuvântul solomonie, din aceeași familie lexicală. În al doilea rând, pentru că termenul este prezentat ca fiind un regionalism („să chiamă în Ardeal”) și ca fiind un termen popular („bazne țărănești”), și nu ca un termen cult. Faptul că este vorba de un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
maghiare), cât și cartea magică a acestora, prezentată ca fiind o piatră-talisman, conținând nouă litere tainice (vezi reproducerea ei mai jos, la p. 278). e) în 1843, poetul moldovean Costache Stamati (circa 1786-1869) scrie și el despre „Cartea împăratului Solomon” (Solomonia) și, în general, despre „solomonii” (131). Voi reveni mai jos la acest subiect. f) Ulterior, legende și credințe ardelenești referitoare la solomo- nari sunt publicate la Brașov, în 1857, de Fr. Müller, și la Sibiu, în 1866, de W. Schmidt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Evreica Malca, fiica jupânului Strul din Tg. Neamț, nu este înspăimântată doar de lupi (licofobia este percepută de români ca fiind o „maladie evreiască” ; cf. 205), ci și de balauri. Noroc cu Moș Nichifor, care o liniștește : „Eu unul știu solomonii și nu mă prea tem nici de balauri”. „Da’ ce-s acele solomonii ?”, îl întreabă curioasă Malca. „Asta nu se poate spune”, zice tranșant Moș Nichifor, cu un aer de mare inițiat (206). Desigur, tot acest excurs cronologic își are
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lupi (licofobia este percepută de români ca fiind o „maladie evreiască” ; cf. 205), ci și de balauri. Noroc cu Moș Nichifor, care o liniștește : „Eu unul știu solomonii și nu mă prea tem nici de balauri”. „Da’ ce-s acele solomonii ?”, îl întreabă curioasă Malca. „Asta nu se poate spune”, zice tranșant Moș Nichifor, cu un aer de mare inițiat (206). Desigur, tot acest excurs cronologic își are rosturile sale, dar datele privind primele atestări (când ? unde ? ce ?) nu pot fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această zonă. Odată cu intrarea vrăjitorilor sub patronajul legendarului Solomon, nu a mai fost nevoie decât de un singur pas pentru a se naște și a intra în lexicul popular o bogată familie de cuvinte : a solomoni (a vrăji), solomonit (vrăjit), solomonie (vrăjitorie sau carte de vrăji), solomonar (vrăjitor) etc. Probabil că, inițial, sensul cuvân- tului solomonar era, în general, acela de individ care produce acțiuni magice : vrăjitor, vraci, cititor în stele etc., sensuri care, marginal, s-au păstrat până târziu (vezi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acest poem cult - având însă la bază „o poveste veche românească” (132) - sunt din nou referiri la „solomonii” (vrăji) și la un talisman de tipul celui al lui Solomon : Fata judelui însă farmece știind Și, fiindcă și Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa el o avea De dragoman credincios între dracul și între el... Dar eată că au văzut Pe a ei scumpă brățea Un baer [= talisman] de matostat Cu multe scrijălituri Ce foarte se potrivia Cu slova ce au fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
avea De dragoman credincios între dracul și între el... Dar eată că au văzut Pe a ei scumpă brățea Un baer [= talisman] de matostat Cu multe scrijălituri Ce foarte se potrivia Cu slova ce au fost scris împăratul Solomon în Solomonia sa Pre care carte cetia Pre adesea Domnul Ciubăr (131, p. 68). Am avansat ipoteza că legendele talmudice referitoare la „pecetea lui Solomon” au generat sau, cel puțin, au influențat motivul „peatra [cartea] înțelepților [solomonarilor]” din tradiția populară românească. Numele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de „carte” putea să-l primească având în vedere înțelesul arhaic, popular al acestui cuvânt : amuletă cu înscrisuri magice, talisman (cf. Cartea de Samcă). Dar, în aceeași măsură, motivul respectiv putea fi generat/influențat și de motivul „Cartea lui Solomon” (Solomonia). La jumătatea secolului al XIX- lea, pentru ardeleanul Paul Vasici, „Cartea Șolomonia este o peatră [din posesia șolomonarilor - n. A.O.]... și cele ce se cuprind într-însa sunt numai din nouă slove alcătuite” (99), în timp ce pentru moldoveanul Costache Stamati, „Solomonia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Solomonia). La jumătatea secolului al XIX- lea, pentru ardeleanul Paul Vasici, „Cartea Șolomonia este o peatră [din posesia șolomonarilor - n. A.O.]... și cele ce se cuprind într-însa sunt numai din nouă slove alcătuite” (99), în timp ce pentru moldoveanul Costache Stamati, „Solomonia” este o „carte de vrăji și de preziceri, un fel de carte de zodii, atribuită împăratului Solomon” (28, p. 103), dar care este înrudită cu „baerul [= talismanul] de matostat” cu slove „scrijălite”, folosit la „solomonii” (131, p. 68). Cred că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de noroc - numite Roata lui Solomon sau Carte ghicitoare a împăratului Solomon -, cum sunt cele din secolele XVIII-XIX, comentate de M. Gaster (102, pp. 344-346). Cu sensul de „carte de vrăji și de preziceri atribuită împăratului Solomon”, românii foloseau termenul Solomonie, sau Solomonărie, sau Solomonichia (207), similar cu bulgarii (Solomonija), rutenii (Salimon), grecii (Biblos Solomônteios) etc. (28, p. 104). Principala filieră prin care legenda referitoare la o carte scrisă de Solomon a pătruns în tradiția populară românească a fost cea a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și toate aistea numai nouă ne dau ascultare, numai alor noștri se supun și voia noastră ele o plinesc la chemarea aleșilor din neamul nostru huțulesc. Chemărilor aistor oameni aleși li se mai spune pe la noi și farmece sau vrăjitorii, solomonii ori magii și făcături, legări și dezlegări de bune și de rele, după trebuință. Așa și-a început zicerea prietenul nostru de la Izvoare. În obștea noastră, a continuat el, mai mult gospodinele muncesc, deși adesea fac și ele tovărășie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
catârii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vâlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (când propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catâri, când, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să‑și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mână, zicându‑și apostoli și Fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de‑ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia neagră?“, Întrebă Simon. „Au fost mai multe minuni“ zise Petru. „Îngropați‑mă la șase coți sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu le pretind, parveneau la biruințe, șiretenii, vicleșuguri și trucuri din cele mai tainice și mai înspăimântătoare, încât ajungeau să fugă pe sus, prin văzduhul străveziu, așa cum putem noi să alergăm pe pământul tare. Mai puteau să facă și alte solomonii de care tuturora le era frică și tremurau. Însă Legea, prima lege a învățăcelelor Marii Farmazoane, a celor din Ordinul înaripatelor fără de aripi, era aceea că, niciodată și nicidecum, nu aveau voie să facă o solomonie cât de mică, recurgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să facă și alte solomonii de care tuturora le era frică și tremurau. Însă Legea, prima lege a învățăcelelor Marii Farmazoane, a celor din Ordinul înaripatelor fără de aripi, era aceea că, niciodată și nicidecum, nu aveau voie să facă o solomonie cât de mică, recurgerea la astfel de metode fiind considerată o vulgară nesăbuință. Pentru a înlătura orice posibilitate ca Piatra azurie să intre în puterea unei furnici, Marea Farmazoană, știind ea ce știa, a rugat-o pe Regina noastră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din geamie se umplea cerul cu smirnă și tămâie. Cunoscută de argonauți, de cavaleri, bătrână cât lumea, de ce trebuiau să nu mai fie acele case sculptate în poezie? Ele creșteau din cetate, ca o mărturie a unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Alexandru, Cheia și psaltirea. Imaginarul cărții în cultura tradițională românească, București, Ed. Paralela 45, 2001. OLINESCU, Radu, Știință contra paranormal? București, Ed. Amaltea, 2003. OLTEANU, Antoaneta, Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară, București, Ed. Paideia, 1998. OLTEANU, Antoaneta, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, Ed. Paideia, 1999. OTESCU, Ion, Credințele țăranului român despre cer și stele, București, Ed. Paideia, 2002. OTTO, Rudolf, Despre numinos, traducere de Silvia Irimia și Ion Milea, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996. OTTO, Rudolf
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]