39 matches
-
cetăți (Cetatea Sucevei, Cetatea Argeșului etc.), a unui sat eponim; vânătoarea sau raptul simbolic al miresei și vânătoarea pentru îmbelșugarea nunții; regăsim implicații ale actului vânătorii în muncile agricole sau pastorale (pornitul plugului, tânjaua, sâmbra oilor), ori în marile sărbători solstițiale (Crăciunul, Anul Nou) sau echinocțiale (Lăsatul Secului, Sânt Andrei). În Basmul cu Fata din Dafin [Teodorescu], feciorul de împărat pornește la vânătoare, pentru a prinde vânatul de nuntă, după legea domnilor ș-a-mpăraților. Eroul, ajuns într-o pajiște minunată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fost in același timp un mare gânditor rosicrucian. În realitate, și aici intervine nu noutatea ci perenitatea, amândouă au origini mult mai vechi. Conservarea de către noua masonerie speculativă a unor practici druidice în ceremonial, în rituri, în sărbătorile echinocțiale și solstițiale, iată unul dintre elementele gândirii protoistorice a masoneriei. Chiar dacă forma modernă îmbracă vechile surse druidice, ale breslelor constructorilor de catedrale, îmbogățită de învățătura și gnosticismul rosicrucian, de aspirațiile cavalerismului, simțim azi reunirea tuturor elementelor cosmice și telurice ale trandafirului și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fusese stabilit pentru a reintegra pe membrii săi în societatea brahmanică 29. În timpul sacrificiului vrătyastoma, erau și alte personaje prezente, principali fiind un măgadha, care avea rol de cantor și o prostituată (Ath. Veda, XV, 2). Cu prilejul unui rjt solstițial (mahăvrată) ea se împreuna ritualic cu măgadha sau cu un brahmacarin 30. Brahmacarin-ul era, și el, conceput ca un personaj la scară cosmică. Inițiat, înveșmântat într-o piele de antilopă neagră, cu barbă lungă, brahmacarin-ul străbate din. Oceanul răsăritean în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
romanului, Ștefan (gr. stephanos = coroană) este și numele primului sfânt martir creștin sărbătorit pe 27 decembrie. Faptul că această sărbătoare are loc cu câteva zile după solstițiul de iarnă este pentru Matei Călinescu un detaliu însemnat în înțelegerea importanței mitologiei solstițiale în proza lui Eliade: "Scenele-cheie din roman sunt, în termenii ciclului solar, legate direct de solstiții (noaptea Sfântului Ioan, Crăciunul, Sfântul Ștefan, Anul Nou). Însăși etimologia solstițiului poate fi relevantă aici: la solstițiu, soarele pare să "stea nemișcat" vreme de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin urmare, o calitate diferită a timpului, un timp privilegiat, o pauză în fluxul ineluctabil al lui Cronos. Tema majoră a romanului lui Eliade - conflictul dintre timpul primordial (sacru) și timpul istoric - face cât se poate de naturală utilizarea mitologiei solstițiale"20. Între Dionisul eminescian și personajul omonim al lui Eliade din În curte la Dionis, există "o incitantă comunitate onomastică" vizându-l pe marele zeu trac, iar "legătura onomastică și simbolică dintre Ieronim și Euthanasius (din Cezara) pe de o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al numelui) care desemnează soarele stă la baza celor două cuvinte, a antroponimului și a sărbătorii, pe care le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). Pentru Matei Călinescu numele personajelor din Noaptea de Sânziene devin inteligibile prin utilizarea mitologiei solstițiale, iar faptul că numele personajului feminin din acest roman este purtat și de eroina din Nuntă în Cer este interpretat ca semnificativ 37. Personajul feminin al poveștii lui Mavrodin vine din cealaltă poveste, a lui Hasnaș, cu numele de Lena38
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a sufletului" sunt prefigurate aici. În al doilea rând, folosirea voit banalei variante hipocoristice, Gore, care desemnează individul obișnuit, banal, corespunde teoriei eliadești a sacrului camuflat în profan. Lucrul este întărit de asocierea cu Iancu 218, nume legat de timpul solstițial sau al amiezii în care are lor trecerea. Alegerea deliberată a individului comun, cu atribute asemănătoare eroului caragialian - "dorință patologică de comunicare", graba, orgoliul de nu se lăsa păcalit 219 - a "grobianului", "lăudărosului" "lipsitului de imaginație negustor de vite" ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
357. Numele celui fericit, deoarece coboară la o gară atât de aproape de Pod, gară al cărei nume naratorul nu și-l va mai aminti niciodată (aceeași amnezie a personajelor eliadești care le desparte de condiția paradisiacă) se leagă de timpul solstițial al transcenderii în moarte (ziua Sf. Onufrie încheie vara), recurent în proza eliadescă (în Calendarul iulian sărbatoarea Sfântului Onofrei marca perioada solstițiului de vară). Proza eliadescă acordă o mare importanță "mitologiei solstițiale": simbolismul solstițiului de iarnă care supraviețuiește camuflat în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
desparte de condiția paradisiacă) se leagă de timpul solstițial al transcenderii în moarte (ziua Sf. Onufrie încheie vara), recurent în proza eliadescă (în Calendarul iulian sărbatoarea Sfântului Onofrei marca perioada solstițiului de vară). Proza eliadescă acordă o mare importanță "mitologiei solstițiale": simbolismul solstițiului de iarnă care supraviețuiește camuflat în structura petrecerilor de Crăciun 358 și a celui de vară ascuns în sărbătoarea Sânzienelor. În povestirea lui Gologan, nașterea mistică se leagă de vița-de-vie. Cel mai adesea, simbolurile se constituie in ansambluri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de timpul solstițial în care are loc întâlnirea dintre spectatori și artistă ("Când am întâlnit-o, în iunie... - s.m."584), un timp "al echilibrului și continuității dintre două lumi, dintre zi/ viață/real/ aici și noapte/moarte/imaginar/dincolo"585. În Încercarea labirintului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Anumite elemente trimit la mitologia solstițiului de vară: Iarba fiarelor, despre care se crede că înflorește pe la miezul nopții de Sânziene, "dar numai pentru câteva clipe"730, precum și mesajul transmis de edițiile din Scânteia care sunt datate în iunie. Simbolismul solstițial a fost considerat esențial pentru înțelegerea prozei ficționale a lui Eliade, "atât la nivel individual, cât și în termenii unor tipare recurente comune"731. Mai mult (sau mai puțin) decât în Pe strada Mântuleasa, unde faptele erau supuse unei duble
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
își revendică etimologia de la latinescul Sanctae Dianae, a împrumutat numele sărbătorii creștine a Sfântului Ioan Botezătorul (Sanctus Dies Iohannis) cu care se suprapun aceste datini străvechi. Matei Călinescu care respinge derivarea etimologică a lexemului Sânziene din Sanctus Johannes, utilizează mitologia solstițială, stabilind corespondențe la nivelul etimologiei numelor, în Noaptea de Sânziene (din perspectiva mitologiei solstițiului, Sabinei Fânaru interpretează numele patronilor grădinilor de vară - Iancu și Enache - în care cântă Leana). Relația pe care o stabilește numele personajului feminin, Ileana, cu acest
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dinamica ascendentă a imaginii. Căci imaginea se naște în chiar nașterea sensului; dacă ea e orientată pe drumul viu "între solstiții și norme", înseamnă că numește mișcarea - planul instabil, înclinat - între maximul dezechilibru și aducerea la identic. Aici însă disproporția solstițială - posibilul extraordinar - este un inegalabil, altul imaginii imposibil de absorbit în orizontul identității. Or ceea ce nu poate fi egalat - coborât la nivelul vederii sau al gândirii - e înțelesul în mișcare, abia născut în trupul unei imagini fragile, care trebuie să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
marital: „Fata să mi-l poarte,/ Fetiță,/ ’N cosiță,/ Rar,/ La zile mari”. Valorificarea în plan estetic are o implicație puternică. „Fulgul de aur sugerează prima scânteie a focului solar, atât la începutul zilei, cât și la începutul noului ciclu solstițial”, punerea lui în păr dă fetei de măritat puteri cosmice și încarcă planul uman cu toată vitalitatea astrului. Balada Broasca - Roasca I(32), cu o structură narativă apropiată de basm, înfățișează trei feciori care își găsesc alesele prin intermediul aruncării suliței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]