144 matches
-
sumbre ș.a., cu mijloace vechi, romantice, între care un loc deosebit îl ocupă culorile tari, antiteza, hiperbola, declamația grandilocventă. Poetul este fascinat și de unele figuri lirice romantice - marele damnat (Cain), titanul (Pe Muntele Golgotha) - ori de cazurile anormale, maladive (somnambulismul - în Lunatic „după Rollinat” sau debutul demenței - în Spre nebunie), amintind oarecum de viziunile lui E. A. Poe. Atmosfera sumbră ar fi trebuit să prindă relief, prin contrast, și cu ajutorul unor scene bucolice, dar acestea nu ies din convențional (În parc
MUNTEANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
unei „poze”, devenit inutilizabil pentru intențiile autorului, Chandler renunță, de fapt, la atributele lui Marlowe. Pe parcursul romanului, el nu investighează, ci urmărește derutat, fascinat, oripilat firele unor întâmplări în care este implicat fără voia lui, ca într-un soi de somnambulism pe marginea prăpastiei. Radicala modificare de stil, structură și concepție nu poate fi deconectată de puternica infuzie autobiografică a cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
capitulări inexplicabile. Însă oricât patos ar cheltui în politicale și jurnalism, autoarea rămâne scriitor, astfel încât ceea ce se reține este substanța nucleului confesiv: autoscopia copilăriei și a adolescenței, malformate de obsesia „dosarul prost”, tinerețea citită „ca o abulie instinctiv premeditată”, „un somnambulism” ocrotitor în planul relațiilor sociale, revelațiile despre rătăcirile politice din interbelicul românesc, despre încă persistenta normalitate a unei bune părți din românime sau, mai ales, confirmarea unor temeri privitoare la ambițiile secesioniste legate de Transilvania. Dimineață pierdută este un roman
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
pe fostul pledant în procesul său din adolescență spre Drumul Taberei. Drum lung, cam o oră și jumătate, pe străzi neștiute, agitate de o lume pestriță și guralivă, în culmea surescitării. Depărtarea de centru nu calma situația. Un soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți, ca niște orfani, neștiind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din Ceruri - nu golește nici o oală de noapte a majestătii ei în ziua înmormântării mele! Noaptea lasă un miros precum respirația din gura unui copil. Mintea lui Jiang Ching revine la scena de dimineață. Se întreabă dacă totul e doar somnambulism. Când trece prin curte, aude mieunat de pisici dincolo de zidurile groase și un strănutat puternic venind dinspre un tufiș. Rezemat de pat, Mao pune la îndoială siguranța piscinei. Îl cheamă pe șeful pazei și îl întreabă dacă bazinul e rezistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întreb, Asta se simte, Matei! E mai greu de explicat, dar un lucru e sigur! În cazul credinței, trebuie sè primeze simțirea și nimic altceva! Are dreptate Ilarie! Nu-l contrazic și, totuși, nu-i, oare, credința un fel de somnambulism al rațiunii de care se servește sufletul, tèinuind fațè de noi înșine planul de întoarcere la patria pierdutè de dinaintea nașterii noastre, un plan inuman și metafizic pe care, în secret, îl nutrește împotriva noastrè și a vesmântului de carne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe câmpurile alea de pe la noi suntem niște oameni de nimic. Asta e o poveste - cum se zice pe nemțește - unheimlich. Al dumitale, Jacopo Belbo 25 ...acești misterioși inițiați, deveniți numeroși, cutezători, conspiratori: tot ce e iezuitism, magnetism, martinism, piatră filosofală, somnambulism, eclectism, totul provine de la ei.” (C.-L. Cadet-Gassicourt, Le tombeau de Jacques de Molay, Paris, Desenne, 1797, p. 91) Scrisoarea mă neliniști. Nu de teama de a fi căutat de De Angelis, ei, poftim, Într-o altă emisferă, ci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
domeniile Cabalei primitive, brahmanism, gimnosofie, hieroglifele de la Memfis...” „Fenomenologie templieră”, insinuă Belbo. Bramanti se lumină la față: „Fără Îndoială. Dar uitasem, mai Întâi câteva noțiuni de necromanție și vrăjitorie ale altor rase, onomanzie, furori profetice, taumaturgie voluntară, sugestie, yoga, hipnotism, somnambulism, chimie mercurială... Wronski, pentru tendința mistică, recomanda să fie luate În seamă tehnicile posedatelor de la Loudun, ale convulsivilor de la St. Médard, filtrele mistice, vinul de Egipt, elixirul de viață lungă și acqua tofana. Pentru principiul răului, dar Înțeleg că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că am adormit imediat... Profesorul îl privi, zâmbind enigmatic. - În nici un caz n-ai adormit imediat... Pentru că ai petrecut o bucată de vreme în preajma trandafirilor. - Atunci sunt somnambul! exclamă. Pentru prima oară în viața mea am avut o criză de somnambulism! Profesorul se ridică brusc, se îndreptă spre fereastră și rămase câtva timp privind lung înaintea lui. Apoi se întoarse și se reașeză în fotoliu. - Asta am crezut și eu. Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Când plantonul a dat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în alta, caietul cu note. Apoi se opri brusc în fața lui și-l privi, adânc, în ochi. - Dar dumneata cum explici această serie de coincidențe: pentru întîia oară ai avut o insomnie urmată, cum ai mărturisit, de prima criză de somnambulism din viața dumitale; în timpul crizei te îndrepți către rondul de trandafiri, exact în locul unde, dincolo de zid, te aștepta o mașină cu farurile stinse... O mașină care, adăugă după câteva clipe, dispare îndată ce s-a dat alarma... Cum explici? Înălță din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umeri, descurajat. - Nu înțeleg nimic... Până săptămâna trecută îmi venea greu să recunosc că, într-adevăr, am confundat unele visuri cu starea de veghe, dar a trebuit să mă las convins de anumite evidențe... Dar, de data aceasta, criza de somnambulism, mașina care mă aștepta... Profesorul deschise servieta aproape plină și introduse cu grijă caietul între reviste și broșuri. - Ca să repet și eu expresia dumitale de adineauri, dacă nu te-aș cunoaște din albumele de familie, dacă nu ți-aș fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cel puțin mi-au spus... Ziua se vestea fierbinte. Își scoase cazaca și îmbrăcă cea mai subțire pijama pe care o găsise în dulap. Apoi se întinse în pat. "Evident, se auzi gândind, știi foarte bine că n-a fost somnambulism. Te-ai comportat așa cum trebuia, ca să creăm confuziile necesare. Dar de acum n-o să mai avem nevoie de ele..." - "Dublul", șopti zâmbind. Răspunde întotdeauna la întrebările pe care mă pregătesc să le pun. Ca un adevărat înger păzitor... - Și această
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
servească zeilor la masă membrele fierte și tăiate bucăți ale propriului său fiu. Pe jumătate adormit, n-ar fi fost surprins să fie deja ora cinci după-amiază. Oamenii se interesau atît de puțin de somn! Studiau de preferință oboseala, visul, somnambulismul. Cunoașterea somnului nu prea făcuse progrese de la Aristotel Încoace: „Nu știm nimic despre somn“. De unde ne Întoarcem cînd ne trezim? Ne-am apropiat de moarte: „somnul e fratele morții“, o frază pe care n-o vom citi prea curînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede că discuția durase destul. Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș vrea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic. - La fel ca atunci, cu Gwen? Lovit, apoi amnezic de două ori la rînd e cam mult, nu crezi? susură Lucas Înainte ca Marie să preia ștafeta. - Mama mi-a povestit că atunci cînd erai copil aveai crize de somnambulism și de amnezie, ai putut ucide Într-o stare anormală, iar acum nu-ți mai amintești... - Nu e cu putință, nu e cu putință! Am impresia că-mi pierd mințile. - Nu te sfătuiesc să susții că ești nebun, Îl Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Brandaburlea-Claxon, șoferul tovarășului maior Goncea, că maior era p-atunci, nu știu cum s-a făcut de m-a plăcut, că era însurat cu Macronela, o nepoată a tovarășei Aspsia, fată de la țară, fără carte Macronela, cam dusă de cap, avea și somnambulism, adică ieșea noaptea din odaia unde dormea și zicea că vrea să se ducă acasă la ei, la Șoptireanca, Macatist a luat-o că era ordin de sus, pe linie de partid, altfel nu-l mai ținea șofer la tov.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e dumnealui. Și de aia nu sânt eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful 284 DANIEL BĂNULESCU În trei vizite îndesite, "imposibilitatea în mers" se transformase miraculos în "agitație sau vagabondaj nocturn inconștient". Apoi în mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o obscură lume a viselor. Iar ei imită ca niște automate, se supun ca niște somnambuli, și împreună plămădesc temeiul imensei maree umane. Toate cîte sînt se cuprind în cîteva vorbe: "Societatea înseamnă imitație, iar imitația este un fel de somnambulism"239. Știu cît e de dificil să acceptăm aceste idei. Dar nu mă pot lansa aici într-o analiză în profunzime. Mai curînd mă bazez pe studiul consecințelor, sperînd că astfel cititorul va pătrunde mai bine esența lucrurilor. II Omul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care a asimilat sentimentele, judecățile, ordinele persoanei iubite. Renunță la propriile sale judecăți și sentimente pentru a se conforma celor venite de la celălalt. Nu este deci de mirare, printre altele, dacă același individ se află în stare de vis, de somnambulism. Într-adevăr, hipnotizatorul îi comandă accesul la realitate și îi dirijează experiența concretă. El nu vede și nu simte nimic. Nimic altceva decît ceea ce idealul eului, încarnat de către hipnotizator, îi poruncește să vadă și să simtă. Acesta devine unicul obiect
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este de acum înainte una de care ne putem lipsi cînd explicăm dinamica maselor. Rolul ei este luat de psihanaliză care ne furnizează în același timp imaginile și conceptele necesare. În psihologia mulțimilor, nu avem de a face cu halucinația, somnambulismul, nici cu cortegiul de visători treziți la realitate și nici cu creierele automate. Ne întîlnim cu realitățile dorinței, cu indivizi îndrăgostiți și cu imitatori adunați în jurul unui șef. Jucînd în raport cu fiecare dintre ei rolul unei conștiințe, acesta provoacă, la fiecare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stările de epilepsie și în cele de intensitate psihotică. 3) Automatismul ambulator: bolnavul este prezent ca un robot, este perfect coordonat motor, evoluând fără a se rupe de mediu. Este o stare episodică și este urmată întotdeauna de amnezie. 4) Somnambulismul: este un echivalent epileptic. Spre deosebire de automatismul ambulator, acesta apare și se manifestă numai în somn. Bolnavul se scoală și efectuează robotic activități motorii complexe: se plimbă, urcă scări, coboară, se întoarce și se culcă la loc. Persoana are amnezia episodului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
-i spunem: "Fie-ți milă de tine și de noi: tu nu ești tu, tu ești comunitate. Îndură-te față de tine și de ceilalți." Ceea ce ne propune Andrei printr-un asemenea gest este o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ceilalți." Ceea ce ne propune Andrei printr-un asemenea gest este o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gest este o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință că sânt cine sânt dar și ca o răspundere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o formă de trezie proastă contra unui somnambulism fecund. Iar pentru salvarea lui, am să îi spun trei lucruri. Primul e chiar acesta: cum accepți să te trezești din somnambulismul tău? Cum ne împingi să ne trezim din somnambulismul nostru? Somnambulismul nostru nu e dătător de măsură pentru unul sau altul dintre noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință că sânt cine sânt dar și ca o răspundere. Andrei mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]