60 matches
-
depărtare, crește apropiindu-se și scade depărtându-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu începe istoria cam corozivă a lui Ion cel prost, iute intră pe scenă pudicul Naum, îmbrăcat în frac și cu un portofoliu subsuoară. Fi donc113, cu asemene literatură qui nous blesse 114, zice el indignat. Am aici pe Aegri Somnia al cărei farmec te adoarme, pe Filemon și Baucis, doi năuci înamorați, prefăcuți în trunchiuri necuvântătoare ca și membrii caracudei. Ascultă, caracudă flămândă!... Tu care te încumătezi să faci versuri! Astupă-ți gura clefăitoare c-o bucată de cozonac; destupă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Câte nopți eu cugetata-mi pân' se-nvăluie gândirea,/ Pân' ce visele-i gigantici se uscau în nălucire 244; sau, ca imagine aparent domestică, în fața focului, pe-o sofă roșă, [...] somnu-i cald, molatic, lin245. În atmosfera aceasta de dulce blândețe a somniei, Eminescu o poate invoca pe iubită în voie; și-o imaginează venind, iar visul devine aproape realitate: Și apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci/ De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte 246. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pregnant decât în restul operei starea de vis a noii realități, căci fata de împărat, în povestea ei de dragoste cu luceafărul nopții, trebui de el în somn/ Aminte să-și aducă 258, provocând în felul acesta noua realitate a somniei. Visul lui Eminescu este un vis stăpânit cu luciditate: Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,/ Când a nopții întunerec înstelatul rege maur -/ Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, [...]// Mergi tu, luntre-a vieții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a lor blând glas uimit 260. Câteodată imaginile sunt explicite, aproape povestite. Altădată însă ele par mai degrabă imagini ale desenelor lui Goya: Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi 261. Poetul, beat de a visului lungă magie 262, aduce somnia în categoria somnului-plumb, a somnului morții: O stinge a privirei tale faclă,/ Închide ochii tăi... așa, așa;/ Ce bine e să dormi adânc în raclă,/ Să dormi adânc, să nu mai știi ceva263. Se poate decela și o posibilă sinonimie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nox Orphei și Călătorie spre ceilalți). În dinamica lăuntrică a cărții, rolul central, coagulant, îl are Orfeu, văzut ca model ideal al poetului. Acesta rostește un cântec venit dintr-o altă lume („infernul memoriei”), într-o stare de iluminare, de „somnie” (sau veghe) vizionară: „Cineva blând mă cutreieră - în somn/ Nu-i nici măcar o umbră cu margini înghețate/ De nu mai pot nicicum să dorm -/ Un ochi ce-ar sta întruna deschis pe jumătate” Chiar dacă ierburi străvezii de mare). Într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
niveluri mai înalte de stres și, prin urmare, manifestă simptome psihosomatice într-o frecvență și gamă mai dezvoltată comparativ cu bărbații. Principalele aspecte corelate cu stresul studențesc, așa cum arată majoritatea autorilor, sunt anxietatea și depresia, urmate de tulburările sezoniere, in somniile, inapetența, tulburările fizice și deteriorarea sănătății mentale. Astfel, o cercetare realizată pe studenți mediciniști relevă că subiecții cu depresie au niveluri mai înalte de stres și niveluri scăzute de susținere socială comparativ cu persoanele fără simptome depresive. Iar femeile experimentează
Revista Medicală Română by Beatrice Adriana Balgiu () [Corola-journal/Journalistic/92288_a_92783]
-
pradă De-al căsniciei drept, cel cuvenit, Ne-am bucurat, în holde sau ogradă, În locuri unde nici n-ai fi gândit, Mereu slujiți de servul-meșter cu bravadă, De câte ori voiam, și nesmintit. Al naibii serv ce-mi stă azi în somnie, Lipsindu-mă de ce noroc a fi e!” XX. Dar Iste, meșterul, prin hachițe-i știut, Nu-i poruncești, nici joc nu-ți bați de el. Cum stam așa, deodată a-nceput Să se ridice-n fală și cu zel. Cum
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
o materialitate totuși prezentă, trecută prin forjele spiritului care o transformă în ceva nu mai puțin sesizabil". Iar împrejurarea de a-l fi surprins pe poetul Petre Stoica pe un tărîm oniric, în urmărirea unui vis care, ieșit din raza somniei, se manifestă în stare de veghe, precum o față ornamentală a ambiției și chiar a unui răsfăț monden, ține de perspicacitatea unui "vînător" el însuși de visuri, pe care voiește a le încrusta în confecția sa proprie: "Ne găsim (...) în
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
mele două). Termenii de referință sînt invizibilul, orbirea, rană, somnul, vinovăția, încarcați cu o sarcină transcendență. Rațiunea lucida se retrage în favoarea uneia magice. Severității formelor li se substituie o priveliște laxa, polimorfa și tînguitoare, stării de veghe îi ia locul somnia, agent al discursului pythiatic: "cosind răni pe fata nevăzuta a lucrurilor/ vînat de cuvinte triste/ el cu dărîmăturile lui cu evadări/ vesele orbiri// surîsul lui/ o rană între ochi și incestul oglinzii/ în spatele perdelei de carne/ punînd diezi la urechile
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
reprezentate de juna Florica, de mama ei și de babele satului, schițează un delicat filigran fugitiv pe eternitatea peisajului astral: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul său cel negru, de stele semănat, Destins coprinde lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat.” Chiar dacă nu va mai ajunge niciodată la perfecțiunea din strofele transcrise mai sus, poezia lui Heliade se va înscrie în continuare pe aceeași spirală a epurării continue de contingent. Pe măsură ce efortul de a „înnobila
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
începînd cu anul 1581) a unor pasaje interesante prin trăsăturile lor de oralitate. Cuvîntul zăstimp (neinclus în DEX) apare la momentul potrivit pentru a-i liniști pe cititorii lui Șerban Foarță, care au putut găsi în recenta sa antologie Opera somnia (Polirom 2000), chiar în primul vers al Preambulului, o modificare față de versiunea anterioară a textului (răstimp fiind substituit de zăstimp): "Mai lasă-ne-n zăstimpul roz, / să mai jucăm puțin pe funie!" Nu e deci vorba de o greșeală de
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
Iordan Chimet (Cele două Europe, cele două Românii, edit. "Noul Orfeu", Buc., 2004) filmul viselor lui Mihail Sebastian, în anii săi de spaime. Cu răutatea de care nu pot să mă dezbar constatam că în acele felice momente pe crestele somniei Mihail Sebastian se afla când în societatea prințului Nicolae, când în fruntea unei manifestații naziste, ba chiar vis-ŕ-vis de Adolf Hitler în persoană. Cea mai elementară analiză grăia că avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis. Alături c-o umbră lumina răsare Alături cu-n nor Din noaptea eternă prin raze apare Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează Mureșanu [doarme]; fața
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de albi lauri, coroană de argint Lucește într-a nopții-mi amarul labirint: Eu voi cânta de fală ca leul ce-a învis Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaie aripele sale În noaptea cu nori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în puterea privirii, cu o atitudine "predilect oximoronică"; Emil Botta este, pentru Carmelia Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
vrea mintea să mă poarte / S-asamăn între olaltă viață și cu moarte...” Se bate miezul nopții). Este aici un alt fel de fericire, visată de acest erou al gândirii: echilibrul („cumpăna”), identitatea originară a principiilor - viață / moarte, masculin / feminin etc. Somnia eminesciană este tocmai acea stare de fericire absolută, cu intuirea momentului zero al Creației, când contrariile se confundă în Unitatea începuturilor. Întâlnirea dintre elementele lumii create, inclusiv iubirea dintre bărbat și femeie, se întâmplă sub semnul refacerii idealului mitic al
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adiere de șuiet prin brazi, vestind înainte trecerea oamenilor. Când au ajuns la locul cel bun de oprire și așteptare, de unde dintrodată puteau ieși la pătul, s-au oprit, așteptând ziua. Vântul dinaintea zorilor se strecura tot mai des în somnia pădurii, risipind visurile ei neguroase. Deasupra, în creștetul catapitesmei, rămâneau tot mai puține făclii. Apoi începu a se prevedea bruma, în poiana din față. Culi ofta, din vreme în vreme; totuși, văzând pe Vidra liniștită, avea nădejde că nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
oglinda cea neagră, profundă și largă Încet încet pare o umbră de-argint. E vânăt la față ca mărgăritarul, Pe albii lui umeri aripi se desfac Și luciu c-argintul îi este talarul; În mâna lui mică el ține păharul Somniei... Pe frunte-i flori roșii de mac. {EminescuOpIV 166} Cad pletele, blonde și lungi spice de-aur, Închisă-n lungi gene privirea lui stă; O cupă cu versuri, cu cifre de maur I-a-n mână Bătrânul - ca sânge de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încunjurat de tufișe dese și sălbatice, ruina de marmură a unui monument roman. În timpul acesta, melodia cea dulce urmează, pe care o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina răsare, Alături c-un nor, Din noaptea eternă prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce cântecul durează, Mureșanu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nopți-mi amarul labirint, Eu voiu cânta de fală ca leul ce-a învis, Iar tu lucește pală al deșteptărei vis!! (Șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) SILFII DE LUMINĂ (pe când se lasă negura rosă) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu râs, Cufunda, poete, gîndirea-ți senină, Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaiă aripele sale În noaptea cu nori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acuratețea scrisului său, proeminentă cu deosebire la nivelul simbolurilor, puritatea construcției. Majoritatea nuvelelor și povestirilor din acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
o carte sfântă/ în acest amurg eu trebuie să dorm/ un ochi se deschide în haos" (" Amurg"). Un univers neptunic, al vrăjii somnului, al revelațiilor nocturne desface peisaje învăluite în tăcere, în lumini de aur, lumină a morții și a somniei. Poezia este dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]