203 matches
-
Grigore a oferit o magistrală demonstrație asupra faptului că paginile miniaturale ale literaturii pianului se pot ridica la valoarea capodoperei atunci când muzicianul care le animă dispune de imaginația unui spirit creator, de farmecul unei adresări cu totul captivante. Momente mozartiene, sonate de Domenico Scarlatti, momente enesciene, altele semnate de Bach, Schubert, Scriabin, Rahmaninov, au făcut deliciile unui public entuziast, atent, sensibil, care a umplut până la refuz Studioul de Concerte Radio. Multe dintre aceste momente - nu pot să nu le numesc memorabile
Cultura recitalului de pian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5419_a_6744]
-
la eroina din Mic dejun la Tiffany. Astfel, Muzică pentru cameleoni ne poartă în casa bântuită (și nu prea e clar dacă stafiile mănâncă fluturi sau țânțari)a unei aristocrate de 70 de ani din Martinica. Aceasta cântă la pian sonate de Mozart, la auzul cărora cameleonii dau buzna și se adună în jurul ei, absorbiți de muzică. În plus, privirile autorului, care bea absint cu distinsa doamnă, sunt atrase hipnotizant de o oglindă neagră a cărei descriere o face să fie
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
săi. "Seniorul" s-a bucurat de muzicieni ce-i înseninau gândurile. Despina, fiica cea mare, îi cânta, cu elan, valsuri și mazurci de Chopin, iar Teodora, frumoasa Didica, cea cu ochi nespus de strălucitori, îi tălmăcea cu o sensibilitate aparte sonate de Beethoven, scriind, în clipele sale de răgaz, și delicate poezii. Va fi existat acolo și un "povestitor", în persoana lui Mihu, mezinul familiei, modelul lui Ionuț Jder, băiatul pe care Sadoveanu îl adora și căruia îi tolera, lucru neobișnuit
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
prietenii la cină/ în găuacele nucilor să le-mpart nimicul/ din palmă/ în mâini bătătorite de adjective c-un blid de lumină“. (pag.66) Despre permanența în veșnicie vorbește „Nucul dintre două veacuri”, „Iarba crește ca o rugăciune a zilei” (Sonată pentru creșterea ierbii); toate regăsite în „Gloria Limbii Române” care, chiar traversată de incidențe istorice se împlinește în sensul mioritic al patriei, în verbele poemului. Fascinația infinității descătușează eul în privirea ațintită spre „amiaza cerului de hârtie”, în aripa înmuiată
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
că: „Ospețele Nemuririi", „Enigmele Civilizației Dacice", „Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", „Magistralele Tehnologice ale Civilizației Dacice", publicindu-si cercetările chiar și la conferințe NATO. El, Andrei Vartic, ridică valul nepăsării de pe trecutul nostru dacic. În timp ce se plimbă, acum 7-8 ani, în jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descoperă în huma acestora o veritabilă Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheamă Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva ce sosește peste noapte, o ridică și... dispare. „Ei, așa or fi legile pe aici"si-
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
poetului este o lume a „Cuvintelor din rană”, a „Cuvintelor din livezi”, sun „Clipa apusului”, „Citindu-l pe Sartre într-o oglindă”. Existențialismul lui Al. Fl. Țene se rostuiește în 160 de poeme, grupate în două capitole, Răbdarea pietrei și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
grupate în două capitole, Răbdarea pietrei și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
șase compoziții. Rahmaninov a scris lucrări pentru pian și orchestră, concerte, Rapsodia pe o temă de Paganini, simfonii, precum și alte lucrări orchestrale, lucrări pentru pian solo care includ 24 Preludii și care traversează toate cele 24 chei majore și minore, sonate pentru pian, lucrări pentru două piane, patru mâini, Rapsodia Rusă. A mai scris lucrări corale, printre care Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și Privegherea de toată noaptea, cunoscută sub numele de Vecernie, sau All-Night Vigil, aceasta din urmă fiind
CORUL „TENEBRAE” (TENEBRAE CHOIR) de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351640_a_352969]
-
primul cititor al cărților Maestrului, era primul său critic literar, el respectându-i părerile.Dintre cei 11 copii, nu doar Profira Sadoveanu avea aplecare spre scris. Didica (Teodora o fată frumoasă, cu ochii strălucitori), scria poezii delicate, dar și cânta sonate de Bethoveen, iar Despina cânta valsuri și Mazurci de Chopin. Dar, Profira iubea și artele plastice, inoculându-i fratelui mai mic - Miti (Dimitrie Sadoveanu) dragostea pentru arta lui Theodor Pallady, despre care a publicat un articol în "Adevărul literar si
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
primul cititor al cărților Maestrului, era primul său critic literar, el respectându-i părerile.Dintre cei 11 copii, nu doar Profira Sadoveanu avea aplecare spre scris. Didica (Teodora o fată frumoasă, cu ochii strălucitori), scria poezii delicate, dar și cânta sonate de Bethoveen, iar Despina cânta valsuri și Mazurci de Chopin.Dar, Profira iubea și artele plastice, inoculându-i fratelui mai mic - Miti (Dimitrie Sadoveanu) dragostea pentru arta lui Theodor Pallady, despre care a publicat un articol în "Adevărul literar si
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
poetului este o lume a „Cuvintelor din rană”, a „Cuvintelor din livezi”, sun „Clipa apusului”, „Citindu-l pe Sartre într-o oglindă”. Existențialismul lui Al. Fl. Țene se rostuiește în 160 de poeme, grupate în două capitole, Răbdarea pietrei și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
grupate în două capitole, Răbdarea pietrei și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
completată, Editura Semănătorul, București, 2011. 36. Cartea prietena mea, însemnări, editura Semănătorul, București, 2011. 37. Cronici noi și poezii, Editura Semănătorul, București, 2011. 38. Drumul Golgotei spre sfințenie, viața în versuri a lui Arsenie Boca, Editura Semănătorul, București, 2011. 39. Sonată pentru creșterea ierbii, poeme, ed. a II-a, Editura Semănătorul, București, 2011. 40. Geamănul din oglindă, roman, Editura Semănătorul, București, 2011. 41. A șaptea zi după Artur, ed. a II-a, revăzută, Ed. Contrafort, Craiova, 2009. 42. Paznic la o
AL.FLORIN ȚENE-O VIAȚĂ DE OM, O VIAȚĂ DE SCRIITOR ÎN SLUJBA CULTURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343126_a_344455]
-
să te ierte, Să-ți primească lacrima Fără să te certe. Steaua-mi de-ar fi lângă mine - De n-o fi căzut cumva Prin pădurile păgâne - Mi-ar întoarce - dar domnesc: Dorul tău Rătăcit Pe căi străine. Referință Bibliografică: Sonată pentru o stea / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SONATĂ PENTRU O STEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378626_a_379955]
-
pianist, dirijor și compozitor austriac, reprezentant al clasicismului vienez a scris concerte pentru vioară și pentru pian, opere: La Finta Giardiniera, Răpirea din Serai, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Flautul fermecat. Dar și simfonii, cvartete de coarde, sonate pentru vioară și pian, muzică religioasă. Piesa interpretată de cei doi pianiști - Sonata în D Major - a strălucit, ca de altfel toate lucrările lui prin sentimentul pasionant al dragostei de viață, de oameni. Entuziasmul sufletului însetat de dragoste, de fericire
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]
-
morții - Astrul meu Un COS numit. Cerul meu Iartă cu ploaia... Ploaie Repede înfrântă - Ploaia mea Cânta prin stropi Muzică necunoscută. Muntele Simțea prin ram... Ramuri verzi, Ramuri uscate... Eu vedeam Prin ochii minții, Muzica șoptită-n șoapte... Referință Bibliografică: Sonată de suflet / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SONATĂ DE SUFLET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373152_a_374481]
-
sunt proiectate amintirile unui intelectual care nu se cuplează direct la realitate, ci mediat, prin cultură. Primăvara este parnasiană, noiembrie e muzical sau preclasic, cu frunze căzând „decorativ”. Iubitei îi declamă „poeme sublimate”, iar mâinile „bibliotecarei din orașul gotic” desenează „sonate-n re minor”. M. scrie un Madrigal pentru Solveig, un Poem pentru femeile de jos pe care le-a cântat Villon. O tristețe difuză plutește peste toată această lirică, deși o dată poetul publică un Decret împotriva tristeții. El evadează uneori
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
dat Îndărăt fără să vreau. El Însă se aplecă mult Înainte și privi atent În mașină. — Ai dreptate... judecata... A zis că mai există un fel... cînd nu mai ești capabil să raționezi. Sfîrșești prin a te cretiniza sau te sonezi. În cazul primului tip de amnezie, devii cu totul altul și, aparent, poți trăi Într-o lume diferită, numai a ta, și În două-trei luni Îți revine memoria. Grav e atunci cînd te țăcănești. Dar te ia imediat poliția În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
veritabilă Niagara. — Toată ziua, fir-ar să fie! După asta, doctorul a spus pe o voce plângăcioasă: —Mă doare măseaua, poți s-o repari? Mă doare dintele, fă ceva! Asta e tot ce aud: dinți, măsele, dinți, măsele! Aoleu, e sonat rău de tot! — Am fost la câteva întâlniri AA, așa, să văd cum e. Doctorul m-a privit seducător. Iar eu, la rândul meu, l-am privit la fel de seducător. Te rog, lasă-mă să plec. Dar nu erau de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Beethoven. Ai fost? Lua‑o‑ar naiba pe Sacha asta. Cu blestematul ăla de schi nautic și cu blestematele alea de sonate. Nu, zic sfidătoare. Dar am... întâmplarea face că am dat și eu un recital. Cu... sonate de Wagner. — Sonate de Wagner? mă îngână Elinor neîncrezătoare. — Îhm... da. Îmi dreg glasul, încercând să mă gândesc cum să scap de subiectul cu realizările. Deci. Cred că sunteți foarte mândră de Luke. Sper ca această mică remarcă a mea să provoace un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu gândul la o ploaie de o zi și-o noapte care ar înviora stuful ăsta opărit de vipie. El e zi de zi aici, așteptând ploaia sau chemând-o, ca și cum l-ar plăti cineva pentru asta, Rafaele, te-ai sonat, da, o slujbă, inevitabil te mai gândești și la asta. Anul trecut a avut ultima slujbă, dar parcă a fost săptămâna trecută, canicula dilată timpul, da, și vârsta care face timpul să curgă altfel, mai repede, din ce în ce mai repede. Săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu-i în firea lui. S-a sonat definitiv, auzi, că nu puteai să fumezi cât a fost geamul deschis?... După șapte ani, ți-e dat să afli că-l deranjează fumul de țigară. La supărarea asta mare a ta, poate c-ar fi o treabă bună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la străini, ca idioata și nemernica aia pentru care, ce să zic, fraieru’ ăsta de Rafael pune curu’, și Rafael burzuluindu-se că fii atentă, Roșioaro, că mă confunzi cu șoferii cu care te-ntinzi, și ea că te-ai sonat băiete de cât stai cu orfanii ăia handicapați pe care i-oi fi luat de suflet pe degeaba, fără nici un dolar, hă-hă-hă... Ba bine că nu, Elenuța o anunță pe Roșioara că frate-său a dat cu sare-n urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule! Vrei la bulău...?!? sar pe el împreună, Poetul și cu Fratele. Desigur, povestea cheii, în sine, este una cât se poate de simplă și de obișnuită. Numai haidăul fanfaron de Năică nu trăsese, precum s-ar fi impus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îl aștepta cu ușa deschisă. Zâmbea superior ca omul care a trecut prin situații asemănătoare, iar acum asistă la confirmarea unor pronosticuri. Făcu un semn spre odaia Valericăi Scurtu: ― I-a ars finala! De când tot așteaptă un mascul, s-a sonat complet! ― N-aș fi zis că pereții sânt atât de subțiri, observă maiorul zâmbind. ― Foiță de țigară! Nu vă uitați că e casă veche. Dar luați loc, vă rog! Îi împinse un taburet mic de lemn cu trei picioare. Într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]