517 matches
-
care îl iubise până acum câteva seri, ERA FRA’-SU, asta ca să nu mai vorbim de Alex, cu care fusese căsătorită până de curând și care ERA... TOT FRA’-SU. Iar Ana/Iuliana/Julia? Cine era Ana/Iuliana/Julia? ERA SOR-SA, MĂĂĂ! Și a ei, și a lui Julio (după tată). Dar oare era și sora lui Alex? Eu nu mai reușesc să-mi dau seama, atât de tare le-am încurcat. Voi ce ziceți? Până se clarifică lucrurile, mă
O telenovelă de m-a luat capul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20712_a_22037]
-
nulla. - Ioana, ieși te rog din mașină și impinge-o. Iese Ioana din mașină, se poziționează în spate, împinge, alunecă în noroi, se murdărește. Nimic. Încă o dată. Nimic. Mașină se urnește dar revine în aceeași poziție. Mi se trimit întăriri: sor-mea. Reîncepe operațiunea. Nimic. Încă o dată. Nimic. - Stați voi aici, că eu mă duc să găsesc pe cineva să ne ajute. Și uite așa am ramas noi, două fețe cucuiete, noaptea, pe ploaie măruntă măruntă, stând în lumina farurilor, așteptând
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
cu ghetuțe, Sunt teribil de drăguțe! Au venit așa-mbrăcate, Că-i tot frig, iar vântul bate Și mai vezi chiar prin ogradă Câte-o dungă de zăpadă. Peste codri și coline, Primăvara abia vine. - Ca să vezi, iarna hapsână Mai vrea, soro, să rămână! Referință Bibliografică: PĂRĂLUȚELE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PĂRĂLUŢELE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377279_a_378608]
-
ușa căsuței se auziră mai multe voci. Rățoiul apucă să intre sub pat înainte ca în odaie să intre trei fete, una mai frumoasă ca alta. Se apropiară de pat și îl priviră îndelung pe Petruș: - Cât de frumos, e soro! spuse una dintre ele. - E al meu, eu l-am găsit prima! sări a doua fată. - Să îl ascundem până nu vine Mira acasă, spuse și a treia, ar fi în stare să desfacă vraja, așa cum face cu orice animal
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
munte și luminos ca razele soarelui, cu ochii mari, albaștri, care ar fi făcut cerul să se rușineze de culoarea lui, cu obrajii mai îmbujorați decât florile câmpului și cu buzele mai parfumate decât cei mai parfumați fragi. - Ai venit, soro? Întrebă prima dintre iele. - Pe cine ai mai salvat azi? Întrebă a doua dintre iele. - Ai adus ceva și pentru noi? Fu rândul celei de-a treia dintre iele. Mira, sora ielelor, zâmbi către ele: - Fetelor, fetelor, am venit să
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
la București! Val. VOICUIESCU În sfîrșit... București, ora 11,30. În sfîrșit! În sfîrșit, valurile nopții s-au risipit. La 24 de ore după ce primele glasuri s-au făcut auzite în Piața Palatului cerînd “Libertate“ și “Jos cu clica Ceaușescu“, sorii au sosit în Capitală, în întreaga țară. Au fost zori roșii, de sînge, zori umezi de lacrimile părinților, fraților și surorilor celor care ieri, după simulacrul de miting, au manifestat pînă noaptea tîrziu pe străzile orașului, sub ploaia de gloanțe
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Aici trebuie să recunoașteți, suntem bară la bară. Unde ne despărțim, dar nu de tot? Acolo unde toți trei, la unison, se întreabă: dacă a fost mâna KGB -ului de ce nu am intrat în Tratatul de la Varșovia (unde oricum eram, soro), ci în NATO? A, da? Aceasta este întrebarea? Un început de răspuns, într-o paranteză încearcă Nahoi, când zice: au fost și alte servicii, să ne înțelegem. Păi asta era și teoria împușcatului, atât cât a apucat să o exprime
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93259_a_94551]
-
suportului peste care, cu gesturi rapide, pentru că timpul nu poate aștepta, artistul așează fresca. În aceste pagini muzicale semnate de Gerard Resch există imaginație, profesionalism și originalitate. Dana Cristina Probst, din Austria, a prezentat în primă audiție absolută, lucrarea Per sor. Eu am văzut aici una dintre creațiile care au importanța lor în muzica contemporană, prin proporții și elansări, printr-un imaginar interesant și prin conținutul viu și fremătător al acelui dialog fără cuvinte care se stabilește între compozitor, virtuoz și
Un violoncelist de excepție by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
a întrebat-o de față cu bârfitoarea profesionistă a scării: - Parmi, dragă, ce-ți mai face belitu' ăla de sindicalist? E nebună și asta!, exclamase în gând Parmenia, dar bravase: - Dracu' să-l scarmene! Scuze, madam vecină... - Da' ce ai, soro? L-ai prins cu flagrantu' gol?, s-a minunat întrebătoarea. - M-a inervat unu', dragă! Un jegos cu barbă flendurită care se tot gudura pe lângă mine la expoziție... Și le-a povestit toată tărășenia încheind-o exclamativ: - Un rahat cu
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
află la granița cu România, iar tatăl lui a făcut facultatea în Ucraina. Ziaristul de la România TV și-a început expunerea sub titlul " Nu-i nimic romantic. E tragic". “Mama-i născută (și trăită o bucată de viață) în Ucraina, sor-mea așijderea (mai puțin trăitul), tata a făcut acolo (însă la Harkov) facultatea. Am fost, nu o dată, în Kiev, unchiul meu (plecat demult la cele veșnice) locuia aproape de zona centrală - superbă odinioară - care astăzi aduce a teatru de război civil
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
prea greu... acceptă Bărzăunul, dar că s-au transformat în lilieci... asta n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel de intervenții, Bărzăunul nu mai spuse nimic, pentru a nu-i stîrni iar pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate aceste ?iruri de existen?e umane supuse aceluia?i destin amar, st?pane?te lini? tita ?i str?lucitoarea privire a lunii simbol al unei naturi impasibile: „ ?i pe to?i ce-n ast? lume sunt supu?i puterii sor?îi Deopotriv? -i st?pane?te rază ta ?i geniul mor?îi!", spre lumină c?reia sufletul poetului se opre?te Ins?, ca În fă?a unui vis, cu uimire ?i Încântare: „Între ziduri, printre arbori ce se scutur? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i socoate ". Fie regi ce „Împânzesc globu-n planuri pe un veac", fie s?răci ce cuget? la „ziua cea de mâine", cu to?îi Împ?rt??esc aceea?i soart?: „ De?i trepte osebite le-au ie?it din urna sor? îi, Deopotriv?-i st?pane?te rază ta ?i geniul mor? îi; La acela?i ?ir de pătimi deopotriv? fiind robi, Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi! ". Exist? Ins? o cale de a transcende „multiplicitatea dezordonat?? ?i contradictorie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ar face. EFIMIȚA: Moft... E de la reacțiune. M-a păcălit spițerul. Mai bine! LEONIDA: Cîte un pahar de șampanie la botul calului. (vine un chelner, poate fi Rică deghizat, oferă șampania, iese) . LEONIDA (toastînd): Să-mi scrii, nene! EFIMIȚA: Adio, soro! (ciocnesc și beau, apoi își reiau gazetele). 7. Intră grupul de cetățeni agitați comentează între ei, mai interpelează publicul, mai mult îl acuză, îl ceartă ca și cum el ar fi "societatea", fiecare în alt sector al publicului. Replicile se pot repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs): Galibardi, soro! Rică formează iar numărul nervos. Telefonul sună pe cu totul alt ton. EFIMIȚA (ridică, enervată): O să te căiești! Mitocane! R ICĂ: Jupîne, eu sînt. EFIMIȚA: Aoleu! Ai puțintică răbdare. (face semn lui Leonida) LEONIDA: Ce e frate? EFIMIȚA (astupînd microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aș plînge, da' nu mai pot! Tratamentele nu dau nici un rezultat. Efimița e tot mai îngrijorată. Renunță și-i contemplă agonia. LEONIDA (delirează, bălmăjește ceva ininteligibil, ca Ștefan în "Apus de soare"): Ohoo!...Aaaa..Îîî...Mol...Mol... EFIMIȚA: Ce spui, soro? LEONIDA: Îîîî....Moldova.... EFIMIȚA: Pardon? LEONIDA: Moldova... La Iași... Nici un negustor român!... Nici unul! EFIMIȚA: Spui drept? LEONIDA (în delir): Nici unul! La Primărie... la prefectură... la catindrală. (delir) Precum la 21....la 48, la 34, la 54, la 64, 74...după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Toată lumea țipă! Frate, o fi tîrziu...Mănîncă gogoși... E lucru mare... O femeie singură... cînd trece trenul...A intrat în Pitești... E tare onorabilul. Solid bărbat! Periș două minute. A intrat în Pitești Cine? Cine a tras semnalul? E ipohondrie, soro? E primejdie mare, domnule! Ce să fie? Să nu se dea la mine, eu sînt nevricos! Revuluție, bătălie mare! Cîtă vreme sînt ai noștri la putere, cine să facă revuluție? Unde-mi este gazeta? Soro, mor! Zavragiii vin încoace! Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a fugit! Veniți repede la televizor! Veniți să vedeți! Fug repede spre casă, fericită și înspăimântata. Seară mergem în centrul orașului, se agită steaguri, se țin discursuri. Apoi întreprinderea s-a desființat, s-a furat tot. Pe strada unde locuiește sor’mea au apărut viloanțe de te crezi pe Coasta de Fildeș. Casa unde trăgea Ceaușescu e o cocioaba față de hardughiile care răsar că bureții după ploaie. O colegă, Aurelia, s-a privatizat, are magazin în cartier. Ginerele ei are brutarie
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
12.1989, cănd mulțimea a strigat HUO și a fugit în panică și N.C. a promis majorarea cu 100 de lei. EA: Ce îi dai, moșule, cu democrația, cu comunismul criminal, ca și tu ai duso bine, ai facut facultate, sor’ta la fel, cumnatul a fost activist, ai câștigat bani, ai avut ce mânca, nu te-a împiedicat nimeni să citești și să cumperi cărți, nu mai aveai moșie, pământul era al oamenilor, așa că roadele erau ale noastre, ale poporului
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mai frumoasă? Nu simți ceriu cum te'nbie Vânătul cel strălucit? Nu te trage, Nu te trage, roua vie, Ce te-arată zugrăvit? Apa fierbe, apa crește, Și îl scaldă la picior; Inima-i setos dorește Ca la glasul dulcei sor. Ba îi cântă, ba-i cuvântă Ah! de el omu-i trecut. Cât se lasă câtul trasă, Nimeni nu l-au mai văzut. 1 Ion Gherghel, Goethe în literatura română, București, Academia Română, Memoriile Secțiunii literare, Seria III, Tomul V, 1931. 2
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
cheamă Sisoe și că vine de-a dreptul din Rai. NIȚĂ: Vine din... raiul mâne-sa...! Las' c-ai să vezi acuși de unde vine și încotro o să-l îndrum. Acolo zici că-i sfântul? BABA SAFTA (către celelalte): Să știți, soro, c-o să fie nuntă... NIȚĂ (împinge ușa spre Sisoe, intră urmat de Pitac. Cele patru femei se bulucesc în prag): Da' ce faci acolo, cuvioase? SISOE (întoarce capul îl privește cu dispreț): Între ai tăi ai fost, și ai tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine mi-a fost... SISOE (cu emfază): Și-ți poruncesc ție, ridică-te și uită-te și vezi! ILINCA: Ia tăceți! Am auzit glasul sfinției sale... (Baba Fira se ridică, iese cam șovăitor din odaia lui Sisoe.) BABA LUȚA: Da' ce, soro, nu cumva ai început a zări câte-oleacă? BABA FIRA: Ba da, măiculiță... minunea minunilor! Bogdaproste! Iaca, te văd pe tine... (se întoarce spre ușă) și pe sfinția lui, Maica Precistă să-l răsplătească. (merge spre fereastră) Iaca și-un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ție, dacă mai zăbovește mult femeia aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în Rai pe calea cea mai scurtă. Și n-a mai avea cui purta de grijă după aceea... BABA RADA: Luță, dă fuguța, soro, că ești mai sprintenă, dă fuguța și vezi ce tot moșmodește Ilinca de nu mai vine. Nu de alta, da' se prăpădește sfinția sa de foame... BABA LUȚA (merge la ușa exterioară, o deschide, strigă): Ilincooo! Da' hai odată, omule, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nostru și nu te lăsăm să ni-l iei! DUMITRAȘ: Hai-hai, Ilincă... Te mănâncă chelea, așa-i? Bag samă că v-ați tocmit ajutoare la dânsul. Te pomenești că vreți să vă-ncontrați cu mine... BABA RADA: Nu vă puneți, soro, cu stăpânirea, că-i mai rău! Lasă să-l ia dacă așa-i porunca, ce-o să-i facă. Sfânt nu-i el? Face o minune și scapă... NIȚĂ: Mai vedem noi... BABA SAFTA: Așa părințele... Luați-l și duceți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe jos de râs. "Faci copii, dacă atâta te duce capul", a spus șefa disprețuitoare. "S-o ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]