188 matches
-
mai enervantă cu cât era una genuină, argumentând: "Stai așa! Păi, nu trebuie să-mi fac și eu un plan de joc?". Așa că iar pescuia o altă alunică din bol, căzând pe gânduri și ajutând acest proces analitic cu mici sorbituri din berică. Doru îmi spunea, probabil cu un amuzament interior la care eu nu aveam acces: " Nu-l întrerupe că ai să regreți și mai tare!". Până să începem partida, prietenul lui frate-miu m-a luat așa, mai de-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta pe care ai pornit-o nu-i bună deloc! Da' deloc, înțelegi?" "Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
principii, Îl lămuri Nut. Dacă privim mai bine În jur, vedem că toată lumea bea bere. Or, noi tocmai de aceea nu bem bere, deoarece ei o beau. Doctorul nu reținu decît prima afirmație, aceea despre principii. Între timp, după cîteva sorbituri de cafea, se mai Înviorase un pic, Îi revenise buna dispoziție și pofta de a discuta despre lucruri cu adevărat serioase. — CÎnd e vorba de principii, jos pălăria! Din păcate, cei mai mulți oameni nu le acordă atenția necesară. Să luăm chiar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
filtre? — De cînd n-am mai băut o cafea pe cinste, zice Petrică, înmuindu-și cu grijă limba în ceașcă, ademenit de aroma braziliană. — Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo, răzuind în dreptul său geamul înghețat, folosindu-se de muchia unui piaptăn. E bun și la altceva în afară de periat, zice. — V-am mai spus că nu ne bazăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scîrboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptîndu-mă să mă crispez cînd lichidul gros și scîrbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
deschise cu o bucurie neasemuită brațele, încercând să îmbrățișeze soarele. Însă acesta era mult prea fierbinte. În plus, îi era sete și se simțea obosit. S-a dus la Fluviul Galben, a cărui apă a băut-o dintr-o singură sorbitură. Dar tot nu-și potolise setea, așa că a băut și toată apa din râul Weishui. Și pentru că îi era sete în continuare, s-a îndreptat spre nord, unde se găseau mai multe cursuri de apă lungi de mii de li
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
respingeau. Carmina se întorcea acasă și se așeza pe scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu găsii nimic de zis. -Iertați-mi indiscreția, se scuză ea. Nu-mi stă în fire. Șampania e de vină. Goli sticla în cele două cupe și ținu un toast: -Pentru întâlnirea noastră! -Pentru întâlnirea noastră. Bău tot dintr-o singură sorbitură. Când ajunse la fundul cupei, mi se păru că ochii săi își dublaseră volumul. -Șampania e așa de rece încât bulele s-au întărit, zise ea. Ai impresia că bei pulbere de diamante. p. 47 La venirea nopții, mă cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Umplu din nou cupele aburite. -În seara asta, pentru cine toastăm? întrebă ea. -Pentru Sigrid. Pentru identitatea pe care ți-o atribui. -Pentru Sigrid, zise ea înainte de a bea cu o voluptate plină de ușurare. Am golit paharul dintr-o sorbitură ca să-mi fac curaj: -Înainte de ne întrerupe pisica, îmi povesteai ce faci cu zilele dumitale. -Nu e o poveste prea lungă, spuse ea. -Dar nici măcar n-ai început. -M-ai văzut adineauri întorcându-mă acasă. Nu e un răspuns suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
filtre? — De cînd n-am mai băut o cafea pe cinste, zice Petrică, înmuindu-și cu grijă limba în ceașcă, ademenit de aroma braziliană. — Atîta ne-a mai rămas din marfa de import, zice domnul Președinte, abținîndu-se deocamdată de la prima sorbitură, mulțumindu-se doar cu adulmecatul. Cine ne așteaptă acolo? se interesează Monte Cristo, răzuind în dreptul său geamul înghețat, folosindu-se de muchia unui piaptăn. E bun și la altceva în afară de periat, zice. — V-am mai spus că nu ne bazăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nou dinaintea lui. — Thomas Smith pe dracu’, mormăi În sfârșit, nerăbdător. Cel În haine gri se numește George Villiers. Îți spune ceva numele ăsta?... Cu un gest brusc apucă de pe masă paharul neatins de Alatriste și Îl goli dintr-o sorbitură. Mai cunoscut În Europa prin titlul lui englez: marchiz de Buckingham. Cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste y Tenorio, fost soldat al regimentelor tercios din Flandra, ar fi căutat urgent un scaun pe care să se așeze. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vin în minte fără ajutor. Nu am nevoie să-mi vină în minte mai mult decât îmi vine, zic eu. Ajunge și e chiar prea mult. Ai putea realiza o lucrare în mai multe volume, continuă el, deja afectat de sorbiturile pe care le-a înghițit. O trilogie. Sau mai mult. Ar fi o exagerare, spun eu. Un gest de aroganță. Și acum, când am primit-o înapoi pe cea adevărată, în piele roșie, gravată cu aur, mă descurc bine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
seamă cu ficat de gâscă, dar nu tras în tigaie, ci la cuptor, mai precis cu felii dintr-o ruladă învelită în boia dulce, ghimbir și flori de salcâm, au cerut mai târziu cognac și lapte rece, unul a preferat sorbiturile rare, cât să plimbe băutura prin pungile obrajilor și pe sub limbă, celălalt a ales leorpăiturile repezite, cât să simtă cum îi alunecă pe gât ceva răcoros, s-au împăcat până într-acolo încât pacea, ca stare a lucrurilor, le părea
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor) a fi o abolire a barierelor temporale și, totodată, o călătorie în timp, înaintează printr-o abilă pendulare între biografia discretă a tânărului bibliotecar
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
de nimeni supravegheați, într-o cameră fără lumină, fără pat -, dar și însușirea chiar a regulilor de bună purtare, utile în general în viață (ofițerul de infanterie care conducea școala le făcea observații în sala de mese atunci când se auzeau sorbituri sau pâinea era mușcată!) Dar a fost, mai presus, caramaderia care i-a unit pe cei 105 elevi, care au fost repartizați la toate aeroporturile din țară („Destinul ne-a înmănunchiat sub semnul aceleiași promoții de aviatori militari, 9 mai
Agenda2005-27-05-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/283901_a_285230]
-
mirandolinele. Martie din post să lipsească! le tachinai în lipsă. Numai să nu se fi dus departe, îmi zisei. În fond, aveam răgaz să mă odihnesc. Drept urmare, făcui cafeaua care se cerea și simții cum forțele-mi revin după câteva sorbituri. Auzisem că, de ai de gând să fii activ, trebuie să anticipezi odihna prin somn cu îngurgitarea lichidului mirific. Și mă conformai. M-așezai într-un fotoliu din camera mamei și adormii îndată. Nu știu cât să fi dormit, că mă trezii
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
nu știa pe unde călătorisem eu. Doamne, ce fericit eram! Și pluteam în această stare feerică până târziu, după Bobotează. Astfel, îmbătat de mirajul colindelor, într-o zi, pe la vreo patru ani, când toți se așezaseră la masă, în tăcerea sorbiturilor și a înghițiturilor, așa, nitam-nisam, mă pomenii bâzâind : hâââ! Hâââ! Biata mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
să o capturăm În pânzele noastre. Își Îndreptă privirea spre dansatoarea care tocmai se apropia. — Nec tecum nec sine te, murmură. Poetul mai goli o cupă. Vinul alb și rece, un pic Îndoit cu apă acidulată, Îi oferea la fiecare sorbitură o clipă de odihnă, urmată de reaprinderea unor noi văpăi. — Cum ai interpreta atunci, messer Alighieri, versul acesta? „Vine din văzută formă care se Înțelege“... zise Augustino. Vrei oare să spui că Guido Cavalcanti reduce pur și simplu originea Îndrăgostirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
însă va pătrunde în cantități mari pe la începutul sec. al XIX-lea, nu va putea fi înlocuită cu nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bere. — Mă inviți? Deschise ochii, clipind des din cauza luminii, și privi necunoscutul ce stătea pe un scaun pliant caraghios, apărându-se de soare cu o umbrelă multicoloră, și mai caraghioasă. Îi întinse cutia cu bere, căută alta și, după o sorbitură lungă, întrebă: Cine ești și ce faci aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție de știri germană și mi-ar plăcea să-ți pun câteva întrebări. Pilotul se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sticle de cerneală neagră specială. Depusese totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe gât o sorbitură de coniac, pregătindu-se să fumeze o țigară. - Bețivanule, fumătorule, nebun de legat ce ești! Ai golit contul nostru ca să-l arunci pe ridicolul tău de joc! - Despre ce vorbești, încercă Noah să câștige timp, ca nu cumva să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât mai sus, și să atingă tavanul. După câteva sorbituri de bere, Dudu căpătase și mai mult curaj: - Ești ca și logodnica mea, te-am ținut în brațe când erai mică, Albă ca Zăpada! - O logodnică grăbită, cu un copilaș pe drum, spusese unul din tinerii muncitori de la construcții. - Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dieu, dă-mi te rog o nucă de cocos. Ata strigă și un băiat veni fuga într-acolo. Se cățără într-un copac și imediat aruncă o nucă de cocos coaptă. Ata îi dădu o gaură și doctorul trase o sorbitură lungă și înviorătoare. Apoi își răsuci o țigară și se simți mai bine dispus. — Ei, unde e roșcatul? întrebă el. — E în casă, pictează. Nu i-am spus că ați venit. Duceți-vă să-l vedeți. — Dar ce-l supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dacă nu vreți să vă treziți mâine-poimâine cu ciorba nr. 4. Episodul 11 Felul doi De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură. — Mă-ntreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
locuri natale Aleg șampania să-mi umple pocalul Golindu-l, fericit, îmi închei ritualul. La trecerea nemiloasă a timpului Contemplu tăcut răsărit și apus Omagiu pios pentru cuvântul nespus Mai scriu o carte, mai ascult o povață La trecut adaug sorbituri de viață DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]