324 matches
-
BURSEN), cunoscut ca „metru Ghiță”, aceasta fiind ultima tragicomedie pusă la cale de către masoni lui Eminescu (în timpul vieții)” (cf. rețeaua literară).Așa cum Lui Hristos nu ne mai miră (cel mult ne revoltă și ne face, pe moment, neîncrezători în potențialul soteriologic al spetei umane...) că i s-a strigat, la Gavafta, de către leproșii spălați, de orbii luminați, de toți schilozii/schilodiții Duhului, schilodire prin „mintea mincinoasă„, luciferizată și lasă și trădătoare de binefacere: „Să se răstignească Hristosul!” ...Răstignirea lui Eminescu-AMINUL MÂNTUITOR
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
și cea tipiconală decât receptarea Harului Divin!... 6. - Este lumea bisericească contemporană suficient de conștientă de valoarea și supremația acestei Sfinte Taine, care nu abordează o simplă practică liturgică ci pe ea se sprijină, de fapt, toată viața noastră eclesiologică, soteriologică și, îndeosebi, cea eshatologică?!... - Este deplin corigentă din păcate, de la A la Z, de la Ortodoxie la Catolicism și de la Α la Ω!... 7. - Avem noi, astăzi, bine structurată și articulată o teologie a Sfintelor Taine și, în special, a Sfintei
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
că inexistența este o imprefecțiune, diavolul va trebui să aibă această impefecțiune și, prin urmare, nu este posibil ca diavolul să existe." (p. 113) Concluzie pe care, firește, teologia creștină n-o poate accepta fără să-și compromită întreaga viziune soteriologică, o viziune în care diavolul își are rolul lui bine stabilit. Iată cum aplicarea unei scheme de demonstrație la un caz contrar duce la compromiterea schemei în întregul ei. Căci dacă Dumnezeu trebuie să existe, e obligatoriu ca, potrivit aceleiași
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
la timp. Retragerea lui... asta m-a făcut să-l caut. ș...ț Vedeam în retragerea lui nu numai gestul unei însingurări asumate, vedeam mai mult un refuz al unei Românii totalitare, confiscate de regim, un gest simbolic cu valoare soteriologică privitor la destinul culturii românești în pofida predestinării lui ideologice. Așa îmi explic de ce, pentru mine, devenirea întru ființă nu era doar un titlu filosofic, ci, mai ales, unul existențial." (pp. 47-48). Părintele l-a vizitat pe Noica la Păltiniș între
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
și OZN-ul. Subtitlul filmului, "Vreau să cred" sună ca un strigăt de disperare. Nu întîmplător una din temele filmului este credința. Clarvăzătorul de care dispune echipa FBI este un ex-preot pedofil cateherisit pentru care acest "dar" îndeplinește un rol soteriologic. Schema este destul de seacă, de convențională, personajul nu este prea convigător, însă intenția regizorului apare destul de clar. Firul roșu al investigației, - senzaționalul experiențelor frankensteiniene aproape că nici nu mai contează -, trece prin redescoperirea credinței. Regizorul ajunge să dostoievskianizeze partitura cuplului
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se abandonează înnoptării atotputernice / cîntecul unui orb încearcă să dureze spre mine o punte fragilă, tremurătoare". Ca și: "nici o pricină și nici o măsură nu cunoaște bucuria celui cu mințile împuținate". Nu e ocolită nici copilăria, acea mirabilă "iubire
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
intepretată de această dată de Vanessa Redgrave, reconsideră romanesc întreaga poveste unde episodul melodramatic al împlinirii dragostei nu reprezintă decît o minciună pioasă, adică o ficțiune. Încercînd să împace în ficțiune ceea ce a distrus în realitate, Briony oferă și sensul soteriologic al acestei povești, dar și traseul dramatic, "real" al personajelor a căror idilă s-a stins prematur. Putem relua filmul începînd cu sfîrșitul care-l reconstruiește printr-un rapel nostalgic al unei împliniri sub binecuvîntarea unei ficțiuni dezirabile, compensatorii, și
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea cu sine, exploatează până la macerare criza și ia doar act de prezența limbajului, pe care - însă - nu-l investește cu atribute soteriologice. Astfel modelat, cu teză, după chipul și asemănarea milenarismului, s-ar putea, totuși, ca "grupul dur" al generației '80, așa cum se distinge el în aceste pagini, să nu iasă învingător la o atare discuție în paralel. E clar că redefinirea
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
la care recurg cei care nu pot crede în mîntuirea propovăduită de religia lor. Lipsiți de darul credinței, ei se agață de cîrja înțelegerii. Pentru ei, a înțelege ce rost are lumea și ce caută ei în ea reprezintă virtuțile soteriologice al activității filozofice. Rezultatul imediat al acestui tip de înțelegere este liniștirea. Înțelegînd, încetezi să te mai frămînți, împăcîndu-te cu tine și cu neputința ta. Liniștirea aceasta echivalează cu o mîntuire, chiar dacă una mai mică. Ca mod de a ne
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
o evanghelie întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui, sora ei și Magdalena, numită și «tovarășa» Lui”. În alt pasaj: „Tovarășa (koinonos) Fiului este Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența este uriașă. Rețeta „de fabricație” a apocrifelor populare (denumirea aceasta nu acoperă tot spectrul, dar mi se pare cea mai adecvată pentru dezamorsarea falselor tensiuni) seamănă cu rețeta de fabricație a „ciorbei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
episcopului Hipponei se caracterizează atât printr-o mare doză de realism, cât și printr-un foarte subtil sens metafizic. Interpretarea lui seamănă cu aceea propusă de avva Serenus, înscriindu-se totuși într-un cadru mai vast, al viziunii teologice și soteriologice din De Civitate Dei. Seth și Cain devin astfel personaje-cheie în epopeea mântuirii, simbolurile a două entități, în același timp metafizice și istorice, care se vor împleti neîncetat până la sfârșitul oamenilor pe pământ. Concluzii A venit momentul să tragem câteva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate tocmai de premisele unei simplități dezarmante, ci și reperele unui modus vivendi exemplar, modulat și dictat de legi estetice, prelungite fin în ontologic și, de aici, în etic și chiar în soteriologic. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina complexă a budismului zen, al cărei comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te deregla". Acesta e rezultatul suprasaturației normative. O criză devastatoare a migalei perfecționiste, a minuției ideale, a subțirimilor delirante ale expresiei. Excesul de monitorizare cerebrală se prăbușește. Acrobația limitelor cedează. Excedat de reguli, Șerban Foarță se vrea prăvălit într-o soteriologică sau doar elementar vitală anarhie. Astfel se închide cercul (anti)lirismului d-sale tulburător contrapunctic.
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
Așa însă, toate peripețiile dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări cu bătaie soteriologică la capătul căreia scriitoarea își recapătă seninătatea. Și nu și-o poate recăpăta decît rememorînd etapele periplului pe care l-a făcut pînă la stabilirea în Occident. Două sunt țările care ocupă un loc predilect în memoriile acestea: Grecia, țara
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
kataleptike a stoicilor, adică din efortul de a-ți reprezenta realitatea în chip nud, dezgolită de judecăți valorice. În final, mulțumit că i-au căzut solzii de pe ochi, pacientul pleacă ușurat, înfiorat de noua perspectivă intuită, iar gînditorul trăiește satisfacția soteriologică a pescuirii unui suflet rătăcit. Din păcate, o asistență socială ai cărei agenți sînt chiar filosofii contrazice însăși motivația pentru care un om se dedică universului conceptelor. Dacă dăm la o parte motivația pecuniară, un gînditor care își deschide un
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
Sorin Lavric Judecat sub unghi creștinesc, un intelectual este o ființă degenerată ale cărei șanse de îndreptare soteriologică sunt infime. Cauza stă în strîmba orientare pe care o dă minții sale. Căci a fi intelectual înseamnă a te mișca scolastic într-o lume precumpănitor seculară, intelectul nefiind decît facultatea care adună la un loc cele două elemente-cheie: scolasticul
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
mitlogica rezidență a muzelor și a poeților, deci a inspirației, a imaginației - un joc fără început și fără sfârșit, miza este una și aceeași, vrăjirea lumii. Instrumentul este același, imaginația, instrument care devine un blestem pentru unii și un mijloc soteriologic pentru alții. În Studiu asupra istoriei, Arnold J.Toynbee explica devenirea culturilor și civilizațiilor printr-o permanentă tensiune dialectică între Diavol și Bunul Dumnezeu care, cum spun și legendele românești, erau inițial fârtați, o tensiune similară celei dintre Yin și
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
obiectual, solidarizîndu-se cu accepția sa indusă: „Acele obiecte ușoare care alunecă / precum peștii, care își împing gurile / dinspre stomac spre o margine a / trupului lor din ce în ce mai uzată. // O lumină tristă / se reflectă în solzii lucrurilor" (IV). Dacă, printr-o tresărire soteriologică, ni se reamintește că „fiecare lucru e legat / de propria lui cădere" (XVI), poeta se dedică preponderent unei abordări feminine a lucrurilor, înzestrate cu propria-i tandrețe precum cu o fină aură. Domolind „valul străin", agresivitatea potențială a unei „lumi
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
cu pricina reprezintă o analiză pertinentă a romanului Orbitor, caligrafiată cu farmec, argumentată mobil, fără erori și fără spectacol, și, în sfârșit, condusă către o concluzie plauzibilă. Romanul ar conține urme de postmodernism, dar, scrie Sanda Cordoș, numai urme. Sensul soteriologic primează. Oare la Pynchon sau Barthelme, luați la bani mărunți, nu tot despre așa ceva e vorba? Întreb, fără să am, acum, un răspuns îndeajuns de clar.
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
e vorba de a împărtăși premisele alchimiștilor, ci de a le împrumuta candoarea viziunii romantice, credința că în intimitatea materiei există un spirit la care putem ajunge și de care putem face uz spre a îndrepta lucrurile. Fără acest miraj soteriologic (cine găsește panaceul poate mîntui lumea de aici), alchimia ar fi searbădă și plicticoasă. Dar cu acest miraj, ea rămîne o tentație vie pentru orice spirit elevat care refuză să accepte verdictul plat potrivit căruia în univers totul e materie
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
este, la capăt, nici un roman pasional, nici unul psihologic și cu atît mai puțin unul „sportiv” (cum inexplicabil de stupid îl etichetează Crohmălniceanu). Devierea epică neașteptată, secret-trakliană, provocată din afară de neliniștea conjuncturală a prozatorului, a transformat Accidentul într-un real roman soteriologic. Doi „ratați” existențiali, ajunși în lumea de sus, mor și învie în tentativele lor halucinate de sinucidere, travestite în accidente potențial mortale; ca efect, ei renasc ca „oameni liberi”, „foarte tineri”, despuiați de viața lor anterioară și desprinși de efemera
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
-l distruge. Așa încît, neavînd ce face, trimite, neconsolat, romanul la tipar: „Nimeni nu va ști mai bine decît mine că acest sfîrșit este escamotat”. În sfîrșit, încă o ciudățenie, care, e adevărat, nu face decît să confirme, indirect, înțelesul soteriologic al Accidentului. La 21 ianuarie 1942 notează în jurnal: „Zăpada este - mă gîndeam - un element: o forță naturală”. Apoi: „O idee de nuvelă... S-ar chema Zăpada. Ar fi povestea unui moment de renaștere în viața unui om ratat... Drumul
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
o monografie.) N-am să-i reiau demonstrația minuțios, presupun că cititorilor României literare ea le este cunoscută. Important e că, la capătul ei, Accidentul lui Mihail Sebastian devine, dintr-o scriere „amabilă”, cum o cataloga Negoițescu, un adevărat roman soteriologic. Cum anume? Pornind de la observarea unei variații, aș zice melodice, de timbru. Pur și simplu, în Accidentul, fraza lui Sebastian sună, la un moment dat, altfel. Nu pentru multă vreme. Dar suficient cât să se simtă. Adică s-o simtă
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]