42 matches
-
cavalerie, 3 batalioane de artilerie, o sotnie de Gardă și două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de cavalerie, 9 batalioane de artilerie, o sotnie de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
artilerie, o sotnie de Gardă și două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de cavalerie, 9 batalioane de artilerie, o sotnie de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
două sotnii servicii auxiliare. În timpul primei conflagrații mondiale, cazacii din Orenburg au mobilizat 18 regimente și un batalion independent de cavalerie, 9 batalioane de artilerie, o sotnie de gardă, 9 sotnii de infanterie, 8 sotnii de rezervă și 39 de sotnii cu destinație specială sau auxiliare, în total 27.000 de soldați. După izbucnirea Revoluției din Octombrie în 1917, Armata cazacilor din Orenburg a luptat de partea „albilor” împotriva „roșiilor” bolșevici. Cazacii săraci s-au alăturat Armatei Roșii. Armata cazacilor din
Cazaci din Orenburg () [Corola-website/Science/318166_a_319495]
-
număr de cazaci de pe Volga la Astrahan și a format o unitate de 3 sotinii (300 de oameni), care aveau ca sarcină principală escorta curierilor și corespondenței și paza graniței. Această unitate avea să fie reorganizată într-un regiment ( 5 sotnii, 500 de oameni) pe 28 martie 1750. Cazacii din Astrahan au fost colonizați de-a lungul malului drept al Volgii, de la Astrahan până la Cernîi Iar. La începutul secolului al XIX-lea, regimentul a fost întărit cu noi veniți din Țarițîn
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
40.000 de oameni. Armata din Astrahan asigura în timp de pace un regiment de cavalerie și un pluton de gardă, iar pe timp de război - trei regimente de cavalerie, un pluton de gardă, un batalion de artilerie, și o sotnie cu însărcinări speciale și una de rezervă (un total de 2.600 de oameni). Armata cazacilor din Astrahan a luat parte la luptele din timpul Războiului Patriotic din 1812 și la Războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea. În timpul războiului
Cazaci din Astrahan () [Corola-website/Science/318242_a_319571]
-
cu misiune. După un sfat cu cămătarul evreu Iacob (Cubi) Lubiș, care-l pune la curent cu noutățile din Lehia, Nicoară Potcoavă se duce la casa sa de la Zid Negru (Ciornaia Stenà), de pe malurile Niprului. Hatmanul Costandie Șah strânsese 15 sotnii de cazaci în taberele de la Lunca Mare și de la Ostrovul Moldovenilor, cărora li se adaugă în primăvara anului 1577 o parte din foștii oșteni ai lui Ion-Vodă, fugiți de traiul greu din Moldova lui Petru Șchiopul. Printr-o scrisoare trimisă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
va sosi la vânătoare în mlaștinile de la Cazac-Bunar. Între cei doi are loc o confruntare, dar ucigașul reușește să fugă și, fiind urmărit, pătrunde cu calul în mlaștină și se scufundă acolo. La începutul lunii noiembrie 1577, cele 30 de sotnii ale lui Nicoară Potcoavă, împreună cu 40 de sotnii ale hatmanului Șah se îndreaptă spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Între cei doi are loc o confruntare, dar ucigașul reușește să fugă și, fiind urmărit, pătrunde cu calul în mlaștină și se scufundă acolo. La începutul lunii noiembrie 1577, cele 30 de sotnii ale lui Nicoară Potcoavă, împreună cu 40 de sotnii ale hatmanului Șah se îndreaptă spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 și
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
ale lui Nicoară Potcoavă, împreună cu 40 de sotnii ale hatmanului Șah se îndreaptă spre Moldova. Pe drumul spre Nistru este prins și ucis boierul Gavril Ciohoranu, care se refugiase la Iampol și trădase lupta de eliberare a Moldovei de sub turci. Sotniile trec Nistrul la 12 noiembrie 1577 și se îndreaptă organizat înspre toate trecerile de frontieră pentru a-i prinde pe boierii trădători. Domnitorul Petru Șchiopul părăsise însă Moldova cu două săptămâni în urmă, plecând spre Țarigrad. Oastea lui Nicoară Potcoavă
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea moldoveană. Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor de mai multe ori în acest secol de către cazacii zaporojeni. În perioada 1648-1653, cazacii organizați în detașamente de câte o sută (sotnii), reunite în pâlcuri, conduse de hatmani, au dus lupte împotriva polonilor pentru a ieși sub dominația acestora. S-au purtat lupte între zaporojeni și poloni, inclusiv în zona Hotinului. Conducătorul cazacilor, hatmanul Bogdan Hmelnițchi a ocupat cetatea în primăvara anului
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
regiunii costiere a Mării Negre, Armata cazacilor de la Azov a trebuit să-și apere și propriile stanițe. Gladki a înființat trei subunități de armată neregulată (miliții): un batalion naval (722 de cazaci), un batalion de infanterie (400 de cazaci) și o sotnie de cavalerie. Datorită apărării slabe a Strâmtorii Kerci, o escadră de 57 de vase anglo-franceze cu 17.400 de oameni a reușit în mai 1855 să forțeze intrarea în Marea Azov. Flota aliată a bombardat Berdianskul și o serie de
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
să lucreze în agricultură, în atelierele meșteșugărești proprii sau se puteau ocupa cu negustoria. Ei erau sprijiniți de la buget cu împrumuturi în bani sau grâne. În fiecare district rural au fost aleși la recomandarea comandanților militari, câte patru comandanți de sotnii, care primeau o anumită sumă de bani drept salariu. Fiecare regiune era condusă de un consiliu format din reprezentanți ai țăranilor agricultori. În cadrul acestui consiliu intrau, în afară de comandantul regiunii, adjunctul și aghiotantul acestuia și liderul preoților din regiune. Pământul care
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
funcție de teritoriul statului. În 1649, când Hetmanatul controla amble maluri ale Niprului, teritoriul era împărțit în 16 districte. După pierderea regiunii vestice, (Malul drept), numărul de districte s-a redus la zece. Districtele regimentale erau împărțite mai departe în companii („sotnii”), care erau conduse de căpitani. Hetmanatul era condus de un hetman, guvernul lui și de două consilii: Consiliul General și Consiliul ofițerilor. Hetmanul era ales la început de Consiliul General, al cărui membri erau toți cazacii, orășenii, clerul și chiar
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
cu cele existente în Armata Zaporijiană sau în Hetmanatul Căzăcesc. Cazacii relocați în regiune au fost numiți „cazaci slobozi’’. Regiunea a fost organizată în cinci regiuni administrative regimentale ("polki"), numite după orașul principal al fiecărui regiment, și subîmpărțite în districte-companii ("sotnii"): Ostrohozki, Harkivski, Ohtîrski, Sumski și Iziumski. În timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare, regimentele din regiune au fost sesființate, iar privilegiile cazacilor au fost abolite printr-un decret din 28 iulie 1765. Fosta regiune semiautonomă a fost transformată într-o regiune
Slobidska Ukraina () [Corola-website/Science/318892_a_320221]
-
Siciului. Unele surse istorice numesc Siciul Zaporojean drept „republică a cazacilor”, de vreme ce puterea supremă era deținută de o adunare a tuturor membrilor ei, iar conducătorii „starșina” erau aleși, nu numiți. Societatea căzăcească („hromada”) era formată din „kurene” , (fiecare având câteva sotnii de cazaci). Un tribunal militar judeca și pedepsea cu severitate violențele și furturile între cazaci, pătrunderea femeilor în Sici, consumarea de alcool în timpul campaniilor militare ș.a. Administrația cazacilor se ocupa și de problemele bisericilor și de sistemul de învățământ religios
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
doilea război mondial. Pretextul oficial al declanșării Operațiunii Vistula a fost oferit guvernului de la Varșovia de asasinarea pe 28 martie 1947 a generalului comunist Karol Świerczewski într-o ambuscadă. S-a afirmat că vinovate de acest atac ar fi fost [[sotnia|sotniile "Cirin" și "Staci" ale UPA. La doar 12 ore de la atac, autoritățile comuniste poloneze au luat decizia oficială a deportării ucrainenilor și [[lemkieni]]lor din regiunile din sud-estul Poloniei. Astăzi se știe însă că preparativele pentru declanșarea Operațiunii Vistula
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
război mondial. Pretextul oficial al declanșării Operațiunii Vistula a fost oferit guvernului de la Varșovia de asasinarea pe 28 martie 1947 a generalului comunist Karol Świerczewski într-o ambuscadă. S-a afirmat că vinovate de acest atac ar fi fost [[sotnia|sotniile "Cirin" și "Staci" ale UPA. La doar 12 ore de la atac, autoritățile comuniste poloneze au luat decizia oficială a deportării ucrainenilor și [[lemkieni]]lor din regiunile din sud-estul Poloniei. Astăzi se știe însă că preparativele pentru declanșarea Operațiunii Vistula începuseră
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]