7,742 matches
-
scop ca, prin eșecul lor, să îi pregătească, lui, drum triumfal. Sigur că, în viață, de cele mai multe ori, e invers. Poți să izbutești o dată, însă nu mai des, de nu ești fiu de împărat - deci ți-e ursit - sau intrigant. Spîn ipocrit, dar acceptat, tocmai de aceea, cvasiunanim. Cu mult, foarte mult, noroc, poate că reușești și o a doua oară, însă după ani în care te refaci. Harap Alb este un personaj care-și acceptă soarta, cel mult, lamentîndu-se în
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Rosencrantz și Guildenstern, pentru că ne amintim că fiecare dintre noi jucăm, cîndva, rolul principal pe scena lumii. Revenind la Harap Alb, el are, pînă în final, același destin ambiguu și cu două fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
jucăm, cîndva, rolul principal pe scena lumii. Revenind la Harap Alb, el are, pînă în final, același destin ambiguu și cu două fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei, Împăratul Verde caută exclusiv un substitut. Pe
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei, Împăratul Verde caută exclusiv un substitut. Pe oricine. Oricare dintre nepoții săi, total necunoscuți, i-ar fi fost indiferent. Și Spînul era destul de bun, cîtă vreme îi asigura succesiunea. Împăratul Verde e mai mult un colecționar. De sălăți, de pietre nestemate. Și, ca orice colecționar, e fericit cînd ajunge să se înfrupte dintr-un mit și contemplă capul cerbului cu stea
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
va consola cu o iluzie. Că Prîslea s-a dovedit la înălțime. Dar craiul nu știe că, cel mai adesea, reușita primei încercări nu face decît să îți deschidă ochii asupra viitoarelor eșecuri și te face să joci așa cum cîntă Spînul. Nu știe sau, poate, nu vrea să știe. S-ar putea ca el s-o fi trimis pe Sfînta Duminică, care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
să joci așa cum cîntă Spînul. Nu știe sau, poate, nu vrea să știe. S-ar putea ca el s-o fi trimis pe Sfînta Duminică, care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci mulți împărați și
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
de geme pe care le pierde cerbul, cînd se scutură, la șapte ani odată. Dar nici unul nu-i pețește vreuna din fete. Poate tocmai pentru că sînt bune și miloase și deloc duplicitare. Și așa cum văd prin jocul și prin deghizarea Spînului, cu clarviziunea lor îi sperie și pe eventualii pretendenți. Poate, dimpotrivă, fiindcă nu știu să-și atragă pețitorii, propunîndu-le un joc de-a aparențe și esențe. Mi se pare limpede că vor sfîrși la mînăstire. Dacă nu cumva vreuna, spărgînd
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
-și atragă pețitorii, propunîndu-le un joc de-a aparențe și esențe. Mi se pare limpede că vor sfîrși la mînăstire. Dacă nu cumva vreuna, spărgînd personajul colectiv, se va dovedi a fi Miss Marple. Doar ele ghicesc ce e cu Spînul și cu Harap Alb. Totuși, basmul despre Harap Alb are un personaj pozitiv. Desigur, calul. Singurul ce știe să se apere, să riposteze. Singurul ce se descurcă singur. Singurul ce nu vorbește neîntrebat și care dă sfaturi doar atunci cînd
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
ca înfățișare. Pianistul: un tînăr înalt și frumos, cu niște ochelari care-i dădeau aerul unui american deținător de Nobel în fizica nucleară. Contrabasistul: înalt și el, dar cu părul blond și zbîrlit ca un cîine nebun, iar în rest spîn. Bateristul: brunet bine, mustață de mongol, scurt la trup și îndesat. Excelenți muzicieni. Lui Simon i se făcu pielea de găină la primele sunete de cinel ale bateristului care-și ocupa locul, la vibrațiile de bas ale contrabasistului care-și
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
și noi în sală, până ni se elibera patul. Ne-a fost greu să rezistăm mai mult de patru luni. Dar în aceste patru luni am cunoscut un personaj fascinant. Pe Trixy Checais. Îl văzusem la sfârșitul anilor ‘40 în Spânul din Harap Alb de Alfred Mendelsohn, montat de Oleg Danovski la Opera din București și nici un alt personaj nu mi se intipărise pe retină cu mai multă pregnanță, căci niciunul nu avea o plastică corporală atât de personală. În 1956
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
la poarta dragă și strig: Iubitul meu tată, acum unde ești? Simt cum mă trece un fior de frig. Travesez lăcrimând curtea copilăriei Și merg direct la nucul meu bătrân Trezind în amintire anii bucuriei, Povestea despre Harap Alb și spân. Ajung la vie, la pruni și vișinu-nflorit Mâine e Sfânta Inviere a Domnului Și tu ești viu prin tot ce-n viață ai sădit Tatăl meu iubit, veghetor destinului. Aud și-acum vocea-ți caldă, de basm Din serile când
TATA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381758_a_383087]
-
Umbră, să mă sui la tine,/ că tu nu cobori la mine./ Nu mă sui, a mai fost unul/ Pe nume Costea Nebunul./ Sus la umbră s-a urcat,/ De-o cracă s-a cățărat/ Și pe câmpul gol și spân/ S-a spânzurat de salcâm" (Salcâmul din Bărăgan). Mai apoi, într-un alt poem, simbolul este reabilitat, trunchiul arborelui devenind lăcașul în care omul îl zidește pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu stătea-n genunchi/ L-am sădit și-l făcui trunchi,/ Trunchi
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Cele șase timbre care alcătuiesc emisiunea filatelică se vor putea achiziționa săptămâna viitoare din oficiile Companiei Naționale „Poșta Română”, precum și de la magazinul filatelic din Timișoara, cu sediul pe str. Florimund Mercy nr. 9, după cum ne-a informat dna Iustina Elena Spân. C. V. Newsletter „Business Magazin“ l Sporirea interactivității cu cititorii „Pentru a putea comunica mai eficient cu cititorii săi și continuând linia deschisă în 2005 prin lansarea site-ului «Business Magazin», a se vedea, www. businessmagazin. ro, PubliMedia International a lansat
Agenda2006-03-06-general6 () [Corola-journal/Journalistic/284642_a_285971]
-
dintre ucenicii lui Petru. „Și ai grijă să nu răcești.“ Simon Își făcu vânt, precum cocoșul, cu ambele picioare deodată, dând din mâini neajutorat și ridicând un nor de praf. „Cucurigu!“, Îi strigă un mucalit. Era un tânăr cu obrazul spân și cu ochi șireți care, atunci când râdea, păreau două tăieturi piezișe. Simon se uită În direcția lui și zise: „Nu‑i deloc ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai tare se auzi la urmé vocea lui Nadejda Petrovna. La vale, printre cimitir și cazangerie, pe lîngé școală cea veche și toaletă de lemn de pe dîmb, care, cu ușile deschise, se ascundea parcé ea Înséși Într-o grémadé de spîni și buruieni uscate din anul trecut; printre case și școala cea veche, În care cîteva clase de a I-a și de a II-a Încé mai Învéțau și visau sé creascé mai repede mari, sé Învețe În școala cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
De aceea trebuie sé avem grijé de pédure. Pentru cé din pédure se face și mobilé și hîrtie, iar din hîrtie se fac manuale și hîrtie de colorat, că voi sé puteți Învéța. Dupé ce aruncé bucată de tablé În spîni, Șasa se apucé sé rupé iarbă. Rémase o urmé umedé și În pémîntul lipicios și cu géuri erau lipite cîteva fire lungi de iarbé albé. Deasupra creșteau cîteva tufe de alun și umbră lor cédea peste poiané și pește Șasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
am simțit ceva. Vremea părea să fie plăcută, dar simțeam că vara era pe trecute. Vara s-a terminat acum ceva timp și nu mai vine înapoi. A plecat pur și simplu, nu mai e. Bau, bau, spiridușii din basm, spânii sunt răi, atunci chem licuricii să mă înveselească. Văd fantasme splendide răsucindu-se împreună cu ele însele, făcând piruete, cu tocurile de cristal pășind pe scena de marmură lucioasă. Ele mi-au șoptit o poveste. Erau singure, înconjurate de copaci, copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plaiurilor românești și intimitatea acestui colț de lume, pașnic, ți le pot inspira. Dincolo de dealul acela, urmează o râpă. Pământul gol și galben se modelează în deal, la fel ca la poalele acestuia trecut. Se îmbrățișează forme logice printre zdrențuirile spâne și se simte un miros de soare. Culoarea aerului are reflexe arămii. Și Moldova cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută festivă pe tot parcursul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
orice mizerie. Vorba umiliților și resemnaților. * Nu am de pierdut decât lanțurile. - Nu! sare celălalt, - și lanțurile sunt bune la ceva,... costă și ele ceva,... au o valoare. - Da, răspunde celălalt, dar mai întâi trebuie să legi ceva de ele. * Spân și pițigăiat, avea ceva dintr-un pitic ce ar fi crescut mare, brusc. * Cu întinerirea pe care o aduce în glas, subit... are un glas întinerit de durere, - strigătul bătrânei întorcându-se de la o înmormântare... numele iubitului ei consort, decedat
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
s-a depărtat de foc/ de neaua necesară// somnul se deschide lent ca dintr-o mână/ alunecă-n cimpoiul palmei și răsună// fiul risipitor s-a-ntors/ ucide toți cocoșii otrăvește limpedea fântână// acuma toți își văd în apă/ oglindirea putredă și spână.” (p. 56) Un estetism vintage definește până la virgulă această direcție inițială. După 2000, mai precis în ciclurile Grădini (2000-2005) și Lispoeme (2000), ceva esențial se schimbă în poezia lui Alex. Leo Șerban. Ce anume? Aș zice că însuși conceptul de
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
însă părul zburătăcit și ochii săi de mâncător de hașiș m-au reținut, întrucât am ghicit în el un visător, un ciudat, un suflet nu suficient de obișnuit, de comun. Cel de-al treilea care-a trecut, bătrân și complet spân, fredona încetișor pe un ritm trist un motiv popular spaniol, care-i amintea probabil o întreagă viață plină de soare și de iubire, o viață de huzur, bahică, meridională. Nici el nu făcea de mine și nu l-am oprit
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
mai e, cel ce sunt împarte arome și zile de iarnă în săptămâna nebunilor. Am fost verde, astăzi sunt cărunt de tristețe! Am iubit! Niciodată n-am ucis o pasăre-n zbor! Deseori am slăvit sunetul carnavalului, niciodată sprânceană omului spân! Totdeauna am mers în lumina inimii, niciodată spre doliul clipei! În fiecare zi am sărutat mâna întâmplării, niciodată boboteaza din lacrimi. Nebun de tine, viața netrăită, mă însor pe-nserate! Lunea și marțea se trag la sorți, miercurea mă privește din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și deci avea oricând posibilitatea de a se întoarce în patrie.” După un marș scurt și un popas la un han unde face cunoștință cu Robinson și Delamarche - două pramatii care ar trebui să-i inspire tot atâta încredere cât Spânul lui Harap Alb - Karl Rossmann decide să nu se îndepărteze prea mult de port. Noii lui tovarăși îl împing însă înainte, ba chiar îi cară pe rând geamantanul, explicându-i că ar fi totuși preferabil să se îndrepte spre o
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
narcise ca un balsam pus pe o frunte de hipopotam. Râul suspină, pinii se-nclină, Pasărea cântă sus, ocarină, Saltă și mânjii, fluturi subțiri, Numai iubita nu-i nicăiri. Ea e în toate, buze și sâni Cresc peste lanțul munților spâni. Naltă e talia, pasul ușure, Simți cum te pierzi, te urmează o pădure, Înveselindu-te, calcă pe jar Să te-nfrățești c-un bestiar, Astfel te mângâi, prea e uman Timpul, tu nu poți să-l prinzi în arcan. BORIS
ARCAN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360262_a_361591]
-
ce-și întinde Nefastele-i aripe, Acoperind planeta Și ale noastre clipe. Simt Răul cum doboară- Martiri, icoane, îngeri... Orașul se îngroapă-n Tenebre, calpe, sângeri. A vieții simfonie E tristă, e păgână, Ne amăgim că-i bine În cochilia spână... În asfințitul palid Vin umbre... Mă sufocă!... Și nu pot înțelege DE CE SUNT OM, NU ROCĂ. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: NU ÎNȚELEG / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015
NU ÎNŢELEG de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384467_a_385796]