529 matches
-
seama de năpasta pe care a lăsat-o în urma sa, incitînd spiritul critic al nației! La urma urmei, s-ar putea scoate efecte literare și din spaima apocaliptică a unui autor față de critica pe care ar dori-o dusă la spînzurătoare. Din păcate, ex-președintele impostor scrie vulgar-lălîu, fără tensiunea trebuitoare diatribei, fără acea expresivitate dură pe care o dobîndește uneori chiar verbul nedrept, demonizat: "Deci, Ghiță G. Guițescu (așa scria pe burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
poliției imperiale, Werner, amândoi din Sibiu. Legătură cu protagoniștii teleormăneni (Caraminu, feudalul de la Izvoarele, moș Dobre, prezent la Fântână Trăsnita, loc de popas spre târgul de la Glavacioc și de taifas, călugărul Teodosie Hoinarul, Enea, tânărul ciupăgean răzvrătit și scăpat de la spânzurătoare ș.a.m.d.) o face pitorescul ardelean Patru Cărătuș, deghizat în cow-boy, negustor de vite, dar și de arme ce-și vor găsi locul în tainițele și galeriile de la Schitul celor trei călugări pravoslavnici, ctitorie legendară a lui Vodă Matei
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
abuzurile puterii, acest popor de viteji, să pretinzi să le impui o servilă imitare a străinătății, prin litera prost interpretată, prost rumegată, prin ziare, politică, incitare la ură, la anarhie? Există oare destui copaci în pădurile României pentru țepele și spânzurătorile pe care le merită un asemenea atentat? Seară la Miclăușeni Tricot, ziar, album cu fotografii vechi, cu țigara în mână, stăm toți la lumina unei singure lămpi, strânși unul în altul, în jurul mesei mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism și ironie și renunță la metaforismul pretențios și păgubos: "lumea stă răsturnată pe spate ca un gîndac
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism și ironie și renunță la metaforismul pretențios și păgubos: "lumea stă răsturnată pe spate ca un gîndac și dă neputincioasă/ din picioare/ ne mai scuipăm
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
în Pădurea Spînzuraților am arătat însuși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial și plîns la spînzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei. Așa cred că e mai omenește și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață chiar cînd are norocul succesului." Pădurea Spînzuraților a
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
prin excluderea lui Mircea Eliade (pentru Domnișoara Cristina) de la catedră, ca asistent al profesorului Nae Ionescu, cu decizii scandaloase ale Ministerului Instrucțiunii Publice. Atunci, în 1936, a răspuns E. Lovinescu anchetei ziarului Credința, declarînd curajos exasperat: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în piața publică, literatura acestei țări nu se va imbeciliza". Nici cenaclul "Sburătorul" nu mai era ceea ce fusese în anii douăzeci, ca participare a unor personalități și, în consecință, prin lecturi celebre. În 29 octombrie 1933 aflăm această amară constatare
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
care a apucat literatura română. Atunci, în 1936, cînd campania denigratoare era în toi (și Universul, desigur, se afla la post în primele rînduri), E. Lovinescu, într-un răspuns la o anchetă a ziarului Credința, declara: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în Piața Teatrului literatura acestei țări nu se va imbeciliza". De altfel, în politica externă, Stelian Popescu îl elogia pe Mussolini, pe care l-a vizitat în iunie 1933, omagiindu-l: "Fascismul nu e un capriciu, nici rezultatul unei combinații
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
țării, care venea să încurajeze populația și să fie el văzut, cunoscut și copiii din fașă. Deși de tristă memorie, dar tot trebuie să arăt că, tot acolo, cu ocazia bîlciului, se executau sentințele date asupra făcătorilor de rele, prin spînzurători și alte torturi iar femeile criminale se tundeau, li se puneau o manta neagră pe umeri și pe piept li se lipea o hîrtie pe care era scris " Cine va face ca mine, ca mine să pătimească". Acestea se făceau
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
cu umbră-ocrotitoare A cărui preoteasă, cu gândul dus la flori, Mergea să-și răcorească-ale trupului dogori Descopciindu-și haina spre briza trecătoare! Când nava fu aproape de țărmurele teș, Speriind tot păsăretul cu pânzele-i sprințare, Văzurăm că e vorba de o spânzurătoare Cu siluera-i neagră, așa ca un cipreș. Iar pasări mari de pradă, de foame asmuțite, Se cățărau de-a valma pe-un spânzurat putrid Rupând de pretutindeni, cu ciocul ascuțit Din putregaiu-acela cu coaste ciuruite. Îi erau ochii găuri, din
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit și sângeros, Iar inima-mi de atuncea, ca într-un giulgiu gros, E-nmormântată toată-n această-alegorie. În insula ta, Venus, eu am putut găsi Doar chipul meu simbolic într-o spânzurătoare; - O, Doamne, dă-mi puterea și îndrăzneala mare Fără dezgust la suflet și trup de-a mă privi!
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
însoțite în cartea mea de caricaturi de epocă, nu că ar fi caricaturi la aceste articole, ci la tema respectivă. Spre exemplu, Eminescu - una din acuzațiile care i s-a adus în mod constant a fost că invita la instalarea spânzurătorilor în piețe publice, ca să fie atârnați parlamentarii etc. Această temă, în primul rând că nu este a lui Eminescu, aparține lui Petre Grădișteanu, într-un discurs din ziarul Perdaful din Iași. Această temă este însă atât de des folosită în
Prezentarea Premiilor „ Eminescu, ziaristul ” 2014 ( III ) [Corola-blog/BlogPost/94157_a_95449]
-
vomită ocazional, dar care, la nevoie, probează aptitudini materne în sensul activistelor pentru drepturile adolescentelor devenite mame. Juna Juno se decide să renunțe la avort după un scurt moment de confuzie în care apare mai mult spre amuzament și o spînzurătoare și o necreditabilă instituție care facilitează avorturile și unde viitoarele ex-mămici își expun ticurile nervoase pînă la "simt enorm și văd monstros". În schimb, Juno dorește să-și încredințeze copilul unei familii perfecte ilustrate ca în reclamele cu zîmbetul pînă
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
fier cu "cravată", cătușele cu ghimpi, "Strângătorul cu șurub la degetul mare", cercuri pentru coapse, fluiere de picior și de gâturi, paloșul, - adus anume din Franța, de la Saint Omer, pentru Anne de Boleyn și pe care scrie "Me fecit Solingen", spânzurători cu corsajul de fier, în care osândiții atârnau pe "Podul Turnului" de pe Tamisa, și încă ceva, un aparat mecanic ce nu poate fi descris și pe care doar Kafka l-a putut imagina în "Colonia Penitenciară"... Și statueta de 50
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
de profeți de mareșali de cancelari/ de mânuitorii de radar ai omenirii/ de conducătorii de mulțimi de coloane în marș/ de adevărul încălțat cu cizme/ de toți cei care au pus sârme electrice în jurul câmpurilor/ și-au pregătit fiecăruia o spânzurătoare exactă/ și-o groapă comună pe masura tuturor". Acestor spectacole sumbre, poetul le opune întoarcerea aproape ascetica într-o lume a oamenilor simpli a "proscrișilor" ("Nu la regi, la porcari voi merge (porcarul Emeu om de seamă!)/ Într-o sarica
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
fuge cât vede cu ochii prin pădurile australe, pe un traseu cât se poate de aventuros. Foamea (tot ea) îl determină să-și măcelărească singurul companion, pe un anume Larkins. Capturat într-un târziu de oamenii închisorii și condamnat la spânzurătoare, i se îngăduie, totuși, atât cât mai are de trăit, să-și pună pe foaie ultimele gânduri. Dacă sentința a fost dusă la îndeplinire, nu aflăm. (De altfel, nici Michael nu are o idee exactă despre ce urmează să i
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
cum spune un personaj, datorită senzaționalului grotesc. Imaginile naturaliste ale omului-fiară sunt înlocuite în partea a treia de pregătirile pentru finala Champions League din 2005. Dacă Michael scrie așteptând să fie urcat „în pomul cu un ram”, cum numește el spânzurătoarea, urmașul din viitor, Michael (Mickie), împreună cu Geoff Corrigan, trăiesc exclusiv ca susținători ai formației Liverpool. Citind manuscrisul strămoșului, Am trăit, am murit, el pregătește - contrapunctic - adaptarea baladei la realitățile clubului. Radu Paraschivescu trece într-un registru alert, ce l-a
Fotbal și literatură sau Cum a câștigat Liverpool CL by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3921_a_5246]
-
și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu goruni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme, făcu repede o groapă cum putu și Îngropă pâinea furată.Acoperi locul cu iarbă și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe care o Înfulecă pe dată. Acolo intră
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
gest. Romilde, în schimb, se agită lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Veniră niște soldați cu cazmale și făcură câteva găuri în pământ. Alții aduseră scări și drugi și ridicară ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de țăruș și nici de curea. Sub drugul orizontal era o gaură încă goală. Au înfipt în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
prima dugheană... începea să cântărească pentru a vedea dacă nu cumva negustorul fură la cântar. Era vai și amar de cel prins. Pe loc, după gravitatea faptei, era bătut în uliță sau pur și simplu spânzurat. însă, în afară de bătaie sau spânzurătoare, Mavrogheni mai aplica o pedeapsă. Țintuia de urechea dreaptă pe negustorii necinstiți, chiar în ușa prăvăliei, pentru a fi de râsul târgoveților, iar mărfurile le împărțea imediat la cei mulți și săraci". (Reluare)
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și sosire: "Rămîn între voi, cei din jur, dar sînt plecat." Așa cum abătut de la drumul lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram de izmă pe masă." Obiectele de cult ale unei lumi nearătate - pîinea (venind dintr-
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
scriitori: Eyvind Johnson, Moa și Harry Martinson, Pär Lagerkvist, Wilhelm Moberg, au scris articole despre timpul cenzurat, susținând imaginile pictorului Albin Amelin din ciclul Ultimii arieni, în care naziștii se luptă printre oase, lăsând lumea, după masacru, ca pe o spânzurătoare goală. Pe mine m-a interesat Expoziția Zece istorii și pentru faptul că prezentul a fost parcă prefigurat în ea. în primul rând pentru problema exilului, o temă bine "povestită" de pictorița Tora Vega Holström, prietena bună a poetului Rainer
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
o ridicat în picioare și o plecat capul ca vita la tăiere...Până la urmă o sosit și ziua plecării din spital a lui nenea Jănel. In dimineața aceea s-o bărbierit, s-o îmbrăcat și, ca și cum ar fi pășit spre spânzurătoare, s-o îndreptat spre ieșire...Nici nu vedea pe unde calcă. Ca din pământ, i-o apărut în față Liuba... Până să și dea seama, fata i s-o aruncat de gât și o început să vorbească plângând. „Tâ Vaniușa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]