220 matches
-
la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea gândurile se derulau cu repeziciune, văzând cu ochii minții catastrofa ce avea să urmeze după această Întâmplare nefericită. M-am ridicat din bancă, spășită, cu capul plecat În pământ, am luat-o de mână pe sora mea și am pornit spre casă. Eram consternată de cele auzite. Nu puteam să cred că mi se Întâmplă mie așa ceva. Din acel moment l-am considerat pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care s-a creat, portărelul ne-a săpat din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să arunce pământ peste mine la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că sunt un nemernic, un necredincios lăsat de Dumnezeu pe pământ să-i Încurce pe alții. -De aproape cinci ani, te-ai cumințit totuși, pari spășit. -Ei, pe dracu par spășit! Sunt obosit, nu mai am forță. Când strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la o margine de cimitir. Ți-am mai spus, știu că sunt un nemernic, un necredincios lăsat de Dumnezeu pe pământ să-i Încurce pe alții. -De aproape cinci ani, te-ai cumințit totuși, pari spășit. -Ei, pe dracu par spășit! Sunt obosit, nu mai am forță. Când strâng În pumn un bănuț, mă doare carnea. Înainte Îndoiam un ban de metal dintr-o singură mușcătură, iar pumnul meu când pornea spre mutra celui care mă enerva era ca ghiuleaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca o stană de piatră, ea se îndreptă spre ușă. Îmi voi strânge lucrurile... Vă doresc să aveți parte de tot binele din lume. Stai jos, Luana. Nu era convinsă că fusese vocea lui dar se întoarse și se așeză spășită, cu mâinile împreunate în poală, ca o babă bisericoasă în Casa Domnului. Așteaptă, o secundă, să mă adun. Aștept. Bărbatul își frecă fruntea cu putere, strânse grămadă hârtiile de pe masă și se uită iarăși la ea. Ochii lui căutau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-și vorbeau nici la masă. Carmina rămânea să lucreze până târziu în noapte, uneori auzea scârțâitul egal al somierei, zgomotele mereu aceleași ale actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate anticipa reacțiile, a obosit să mai însăileze jocul. Tatăl a adus din oraș prăjituri cu frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carminei, întorcea peștii, îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își termină numărul, Brândușă se opri la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să-ți spună că a fost chemat de căpitanul Vătrai să dea socoteală... tu ai uitat că pe lumea asta există și <omul din umbrăă. Așa că, acum ai să-ți amintești”... În clipa următoare, ușa s-a deschis. Cu figură spășită, a intrat „doctorașul”. ― Să trăiți! „Hopaaa! Cine te-a mai salutat așa? Poate vizitiul dispensarului din Pomârla... Altcineva nu știu s-o fi făcut” - l-a luat la vale gândul de veghe. „Mulțumesc pentru așa ajutor, cumetre. Știi povestea cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții?... Nu suntem noi ai partidului?... Toate-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Sângele albastru al leșilor a devenit vâscos, încât nici nu se mai scurgea din leșurile rămase pe câmpul de bătaie... Și tocmai când cei câțiva plăieși rămași în viață se pregăteau să înalțe la vedere ștergarul alb, Sobieski, mai mult spășit decât mândru, a ordonat încetarea asaltului și începerea pregătirii de retragere către țara leșească. Iarna era pe aproape și urmașii lui Kopernik de la Torun au anunțat-o deosebit de aspră... Pericolul împotmolirii prin Moldova, cu cetele lui Constantin-hicleanul în spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de la Crasna care, cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
om ajunge cumva la o înțelegere, că doar ești fata noastră! Și, până una-alta, încă mai răspundem de tine! De viața ta de azi și de mâine! Hai acasă!.. Și fătuca l-a urmat cu supușenie ca o cățelușă spășită, dar pregătindu-se de o nouă confruntare cu mamă-sa: Că doar n-am să-i rabd toate apucăturile de modă veche... N-are decât să și le păstreze pentru dânsa, dacă-i plac așa de mult! Că, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Dat afară din cârciumă odată cu ora închiderii și obligat să plătească o amendă usturătoare pentru tulburarea liniștii publice și ultraj, precum și pentru câteva stricăciuni că a greșit ușa de la ieșire și a dat cu capu-ntr-o vitrină, Giovan Gătej, obosit și spășit, cu fruntea crestată și nasul umflat, a ajuns acasă târziu în noapte, cu chimirul aproape gol. Unde-ai fost, țigane?! Că-aiștia mi-au luat traista și-au înghițit tot ce se afla într-însa... Să-l fi văzut pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vom fi, de dragul lor, amândoi știm asta. Ce va fi cu noi doi ? Știu că nu știu ! Atât pot să-ți spun acum, cu sinceritate... Nici ție nu ți-a fost bine fără mine..., strecură Liviu cu un aer foarte spășit. M-a durut, m-ai rănit, ai făcut totul ca să mă împingi spre altcineva! De ce ne dă Dumnezeu inimi atât de mari, dacă în ele trebuie să încapă o singură iubire?! Karma, karma... Te prinde în roțile ei și nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ediții. Iată, de pildă, banalul dialog din „Scrisoarera III": „- Tu ești Mircea? - Da'mpărate!" Sunt ediții care au :" Da, 'mpărate!" (în sistemul ortografic de după 1953, cu această cacografie: „Da,-mpărate!").Faceți diferența: vorba tărăgănată, cu virgula gramaticală, indică un răspuns spășit, umil. În sistemul celor două apostrofuri din vremea scrierii lui Eminescu, chiar poetul ezită: în „Convorbiri" are „Da'mpărate!", cu apostroful larg ce indică pauză în rostire (forme disjuncte) - dar în „Timpul"reia însuși: „Da'mpărate!", restrângând spațiul ca pentru
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
un ciclu de proze scurte, de poeme în proză, care purtau, toate, ca titlu, o cifră, parcă 15... Titlul nu avea nici în clin nici în mînecă cu textul! Mai tîrziu, cînd a terminat liceul, mi-a dezvăluit secretul, rîzînd spășită: reușea să aibă un orgasm la fix 15 minute?! Se pare că mai curînd și-a vopsit părul în verde, ca Baudelaire, și împrăștie linkuri în ajutorul bolnavilor incurabili. Însă majoritatea "imbecilelor", printre care și Parașutista (sărea pe bune cu
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
rotundă ca un hublou în curtea mea laterală, unde marele fag roșu arunca ploaia umbrelor purpurii ale începutului de amurg asupra ierbii verzi și arbuștilor în seara de primăvară târzie. - Când o să se întâmple toată chestia asta? am întrebat aproape spășit. Mi-am dus mâna la obraz, iar obrazul era rece. - Peste două luni. - Și ce faci cu clubul? Ann își păstrase o jumătate de normă ca instructoare la Cranbury Hills și fusese la un moment dat, pentru scurt timp, aspirantă
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
prețioase pe care contemporanii le-au spus de-a lungul timpului despre el. În schimb, cine e preocupat cu precădere de ecouri critice, adunîndu-le cu migală într-un opis de bilanț valoric, nu se poate lăuda cu virtutea modestiei. Umilul spășit care-și înalță, cu grijă de filatelist, o antologie de verdicte plastice pare să fie ros de o ascunsă vanitate artistică, de aceea partea a doua e în contrast flagrant cu prima: de la tonul recules și tihnit al artistului înduhovnicit
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
mai multe ore petrecute cu prietenii în bar, soțul vine acasă, amețit bine. Întră în casă și începe să strige: - Femeie, cine-i șefu' în casa asta? Nevastă-sa îi altoiește scurt un dos de palmă peste față, iar bărbatul, spășit, reacționează: - Ce, n-am voie nici să întreb!?
Bancul Zilei: Soțul e pălmuit de soție by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62286_a_63611]
-
în revolta tuturor celor care nu înțeleg cum a fost posibil că doi oameni să moară cu zile... Pentru că e de neînțeles. Să scapi cu viață dintr-un accident aviatic și să mori din cauza incompetenței... Vor urma declarații siropoase, priviri spășite, aruncări de vină și cam atât. Săptămâna viitoare, totul va fi uitat, îngropat. O dată cu trupurile morților. Rămân neputința noastră și lacrimile familiilor. Dumnezeu să-i odihnească!", a scris Simona Gherghe pe pagina ei de Facebook.
Simona Gherghe, revoltată: "Au găsit vinovatul. Rușine!" () [Corola-journal/Journalistic/48766_a_50091]
-
dialogului, vestimentația interlocutorului, starea lui de spirit, și apoi reacțiile neașteptate din cursul discuției. În toate, Ioana Revnic are un ochi acut sub privirea căruia detaliile locului și ale omului se deapănă abrupt. De aici bizareria cărții: în locul unui reporter spășit și intimidat, care e bucuros că se poate folosi de notorietatea altora spre a se pune pe sine în lumină, dăm peste un regizor aflat în elan expansiv, care se folosește de actori spre a-și atinge intenția, aceea de
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
generalizate. Poveștile despre abuzuri și violențe domestice narativizează o societate în care, în ciuda egalitarismului ideologiei oficiale, femeia continuă să rămână vita de povară a tuturor. Între poeta rafinată, victimă a meschinăriei și torturii morale, și femeia de serviciu care povestește spășită cum o calcă bărbatul în picioare, diferența e nulă. Doar mijloacele cruzimii bărbatului sunt altele. Ca text care dublează istoria literară cu o biografie parțială a două personalități, textul Constanței Buzea este remarcabil și prin portretul partenerului de viață și
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
chiar cu păstrarea a două capitale. Al treilea lucru care frapează la Grass e stupefiantul dresaj pe care, în anii ‘80-‘90, l-a suportat la palestra corectitudinii politice. Pentru un ochi obișnuit cu intonațiile multiculturalismului, Grass face figura unui spășit discipol care și-a învățat bine lecția, de aici mănunchiul de afirmații pentru care germanii au început să-l privească chiorîș: „Prefer mai degrabă să fiu țigan decît german. Sau altfel: pus să aleg dacă vreau, dacă trebuie fiu german
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]