91 matches
-
a minții și a sufletului nostru, cât o fi fost el. Probabil că, așa cum discutam noi, pe-acolo, pe „prospektele” rusești, acum câteva săptămâni, atitudinea benefică, justă, ar fi o medie între aceea pe care o trăim noi și stima spăimoasă a vesticilor față de tot ce e rusesc, nu numai față de Dostoievski, Gogol, Cehov, Ceaikovski, Tolstoi și ceilalți de această dimensiune. Dar, cum nouă ne e imposibil să facem pasul înapoi, așa le-o fi fiind și lor să-l facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iar Romilde își căuta împăcarea în Sfintele Scripturi. Eu mă gândeam cum să închei câteva socoteli cu sufletul meu și să renunț la viața lenevoasă pe care o duceam. Dar, așa cum se știe, în zilele călduroase se coc cele mai spăimoase vijelii. Ceea ce s-a și adeverit. Adriano locuia într-o casă modestă în afara orașului Cividale, pierdută printre fagi și castani, în vecinătatea unei biserici cu hramul Sf. Ștefan, pe drumul care urca spre muntele ce se vedea deasupra orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au avut alt rost decît să-i pregătească lui apariția. Dar ce uimește la Onfray e coabitarea unui talent indubitabil (oricine deschide măcar una din cele peste 20 de cărți pe care le-a scris într-un ritm de cavalcadă spăimoasă simte că autorul are darul limbii) cu o stupefiantă dezinhibare morală. E un cinic voios, gîngurind de satisfacție la contemplarea declinului Europei, declin căruia îi îmblînzește urmările prin facile rețete ale fericirii generale. Drama lui Onfray stă în premisele poziției
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
muncesc, tu te faci că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecingenea dăinuie
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
fermitate ar rezolva problemele. "Nu te lega dacă nu te doare capul", "Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala", " Capul plecat sabia nu-l taie" și alte, multe, proverbe din aceeași categorie a neimplicării indică un psihic colectiv spăimos. Cum naiba om fi ieșit așa fricoși, când genele noastre pleznesc de decebali și traiani? Când ne-am moleșit în halul ăsta, de ne calcă în picioare cine și cum vrea? Orice piticanie bâlbâită, orice prostănac cu ifose, orice escroc
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-a mă înfrunta nemernic, Crezându-vă în drept de-a-mi judeca Ideea. Chiar dacă nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
că marea încercare de a fura securea piticului Woran se rezolvă cât ai clipi printr-o hipnoză fără dificultăți. E și mai simpatic un episod în care o gheară de leu, aflată în posesia vrăjitoarei Helga, e recuperată prin bunăvoința spăimoasei creaturi. Dar deja când spinul înfipt în spatele dragonului Ivan e scos printr-un comando terapeutic, ajungem să ne întrebăm unde mai e surpriza și unde elementarul suspans. Unde? Bref: în logica internă a poemului. Structura Întâmplărilor..., calmă și nespectaculară, lipsită
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
și ironia la obiect le va fi moștenit de la bunica maternă, "cernătească cu moț de 'bobolină'", pe care o evocă în aceleași savuroase. Amintiri. Astfel, cînd cineva se scuză pentru răul pricinuit ei, "goanga" - cum singură își spune spre impresionarea spăimoasă a celor trei nepoți ce-i are în grijă - răspunde bățos: "Pardon cu capul spart!", iar expresia parcimoniei este, invariabil, " Na coltucul babei!" (=nimic). Cioculescu va apela ulterior la Ionescu-Gion, Tiktin și P. Ispirescu pentru a decripta etimologic și semantic
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
Emil Brumaru Deschideam ușile grele, căptușite cu oglinzi adînci, limpezi, de cuarț regal, mai păstrînd încă imaginile tale dragi, strîmbăturile copilăroase, spăimoase, gingaș-hidoase, de spînzurată, de înecată, de împușcată-n jugulară... după cum îți trăsnea să mimezi... cu mișcările mici, migăloase, cu care îți prăfuiai atentă genele în pulberi fine de marmeladă solidificată, cu care îți accentuai pînă la halucinație sprîncenele, folosind creioane
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
în încăperile fostului muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piața. Ale căror ferestre, într-o seară lugubra - îmi amintesc - erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizită nu știu cărui buzat african, congener intru dictatură de-al Ceausestilor. Deschid princiara ușa și mă aflu, subit, în lumea "ochioasa" a insolitelor pînze. Trecînd pe lînga santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
Dau peste o însemnare de-acum șase-șapte ani: Căciula rusească și Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
plin/ suntem scîncetul unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty little horsies). Poetica ei de denunț (”și nu iert/ nu trec nimic cu vederea”) devine emfatică tocmai prin acest tip de fundamentalim imaginativ fioros, prin această imagistică spăimoasă de atîta repugnanță. E un expresionism atît de îngroșat încît devine caricat. Cu rucsacul plin de premii și sertarele pline de poezii, nu-i de mirare că Diana Frumosu a bifat, pe 2012, două debuturi dintr-odată: unul la Princeps
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
trag mai rău decît cămilele pe Ion Vodă cel Cumplit): în cel procedural și-n cel așa-zicînd tematic. În primul, Diana e de o candoare absolută, lucrînd cu toată încrederea la personificări sau antropomorfizări temerare și construind pe ele calamități spăimoase: „Liniști cu sînii proaspeți/ urlă din noi ca-n ziua apocalipsei./ Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu-i asta cea mai tare dintre naivități
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
ad-hoc, și, ce e mai grav diametral opusă ca imagine primeia. Șeful lui Anghelache, inspectorul financiar, omul care reprezintă Autoritatea - recte Ministerul, Guvernul, Statul, într-un cuvânt, ideea de structură organizațională de rang superior - n-are într-însul nimic feroce, spăimos, de căpcăun administrativ capabil să inspire coșmaruri fizice ori metafizice. Dimpotrivă, este un tip simpatic și chiar puțin populist în comportament: descinde fără pic de morgă într-o berărie oarecare, „se apropie cu bunăvoință” de cei trei amploiați, cere voie
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
optimist la fel de incurabil. Cădea lesne pradă depresiilor. Dădea atunci fuga la București să mă vadă. Am simțit că naivitatea mea expansivă îi face bine. Mi-a și mărturisit-o. Mă mîndresc a fi fost uneori balonul de oxigen de care spăimosul și catastroficul meu prieten avea nevoie. Ne-am "răcit" de cîteva ori, din vina mea și din cauza susceptibilității lui. N-am învățat niciodată să-l cunosc atît de bine, în întortocheata lui sensibilitate, încît să nu-l rănesc, fără intenție
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
păgubos, haios). În 1943, în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", Iorgu Iordan observa deja frecvența de apariție a sufixului în registrul familiar, citînd din scrierile vremii, mai ales din presă, formații ca lăcrămos, hazos, milităros, mutros, năzbîtios, pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
legendelor pe care le răspândește, despre sine, în lumea largă. Deși cruzimea e în aerul timpului, faptele lui }epeș și versiunile îmbogățite ce cresc pe trunchiul lor se impun ca un nec plus ultra în teritoriile vaste ale ferocității. Actele spăimoase ale autocratului par a fi fost făcute pentru ca acesta să-și ,agonisească" o faimă de măcelar; și, captiv în întunericul temniței - în treacăt fie zis, unul destul de luminescent pentru ca prizonierul să-și poată scrie jurnalul -, personajul acesta demonic influențează lumea
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
un competitor puternic în PSD, care nu se va sfii să dezlege câinii naționalismului agresiv, lucru pe care, data trecută, fiind la putere, nu și l-a putut permite. Or, principala victimă ar fi electoratul însetat de "justițiarism național", adică spăimoșii resentimentari care au votat, tradițional, cu Vadim. Rămâne, prin urmare, o singură forță cu adevărat interesată în schimbarea configurației politice: Traian Băsescu însuși (ar mai fi, desigur, partidele rămase în afara Parlamentului, dar, din nefericire pentru ele, nu vor avea nici un
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
pot fi orice, numai modești nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii spăimoși, cu ochii holbîndu-li-se în cap de orice. Apoi mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții, șofînd, în timp ce, îndărăt, pe banca din fund, prin oglinda retrovizoare, el îi vede hlizindu-se, de
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
care "nu mai interesa atunci pe nimeni". Receptarea obștească se concentra pe mărturie, pe adevăr, pe unul "crud, direct, imediat, neprelucrat",cu toate că - nu-i așa? - "și literatura de ficțiune spune adevărul (cînd nu vrea anume altceva)". E schițată și o spăimoasă ipoteză: "Dacă, Doamne ferește!, tocmai atunci s-ar fi găsit cineva care să scrie capodopera absolută a prozei românești, ar fi făcut mai bine să nu spună nimănui, nici măcar nevestei sau iubitei. Pentru că oricît de mult ar fi ținut acestea (ori
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
-l doare pe ins e că ungurii sunt în Covasna și Harghita un electorat "stabil și disciplinat". Oare nu cumva și "majoritar"? Tare mi-e teamă că da! Și atunci, unde suferă democrația? Că doar asta înseamnă cuvântul-fetiș al filozofului spăimos: puterea celor (mai) mulți! Tâmpenia aserțiunilor de acest tip e atât de răspândită, încât are toate șansele să devină, la o populație mai atentă la vibratorul Nadinei decât la propria bunăstare, o adevărată obsesie... sexuală! Argumentul d-lui Lăcătușu e
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
pe bandă rulantă mediocrități patente, atunci ne putem face o imagine despre cum se făcea școală medicală în anii inter- și postbelici. În acele decenii, cine reușea să depășească rigorile instrucției se putea considera primit într-un ordin cavaleresc de spăimoasă pregătire profesională, anii de facultate devenind obiectul unor rememorări cu iz de epopee personală. Îți aminteai de ei ca de încercările îndurate într-o cruciadă dusă la capăt cu greu și numai cu prețul unui epuizant consum nervos. Cartea de
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
ai lui în casă și se porneau sărbătorile. Cam așa ceva simțeam și eu când știam că am pus ultimul punct. Ceea ce urma reprezenta cu totul altceva. Era și descătușare, parcă, și sentimentul eliberării și, mai ales, o difuză grijă, cu spăimoasa întrebare: ,Și acum?" Acum o altfel de stare. Am încheiat o carte despre cenzura din anii '30 ai veacului trecut, de la finalul lor. Am alcătuit-o mai mult din curiozitate și din nedumerirea că, deși semnalasem cu peste 15 ani
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
Craiova) -, Ion Pachia-Tatomirescu se înfățișează cu un grupaj de catrene de un fulgurant umor, de o fină satiră, autorul lor - din 1979 - având însă un tânăr chip bărbos-neguros de spadasin, ori de războinic cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul în peniță zimțuită): El pus-a pe copertă „Flori și spini“ / Dar înăuntru-s numai mărăcini («Lui Maliu Bogoe, autorul volumului de epigrame
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un zeu, nu știe ce-i memoria Proteu, n-a auzit de clipa trecătoare. Alt chin a cunoscut poznaș Proteu, nu mai puțin cumplit decît uitarea: el vede viitorul și-nfruntarea cum se sfîrșește-ntre troian și-aheu. De
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]