91 matches
-
ai lui în casă și se porneau sărbătorile. Cam așa ceva simțeam și eu când știam că am pus ultimul punct. Ceea ce urma reprezenta cu totul altceva. Era și descătușare, parcă, și sentimentul eliberării și, mai ales, o difuză grijă, cu spăimoasa întrebare: ,Și acum?" Acum o altfel de stare. Am încheiat o carte despre cenzura din anii '30 ai veacului trecut, de la finalul lor. Am alcătuit-o mai mult din curiozitate și din nedumerirea că, deși semnalasem cu peste 15 ani
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
Craiova) -, Ion Pachia-Tatomirescu se înfățișează cu un grupaj de catrene de un fulgurant umor, de o fină satiră, autorul lor - din 1979 - având însă un tânăr chip bărbos-neguros de spadasin, ori de războinic cavaler danubian ce se vrea de departe „spăimos“, în toga-i de tuș aruncată ca peste un vulcan (grație „mărturiei peste anotimpuri“ făcută de portretul în peniță zimțuită): El pus-a pe copertă „Flori și spini“ / Dar înăuntru-s numai mărăcini («Lui Maliu Bogoe, autorul volumului de epigrame
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
plin/ suntem scîncetul unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty little horsies). Poetica ei de denunț (”și nu iert/ nu trec nimic cu vederea”) devine emfatică tocmai prin acest tip de fundamentalim imaginativ fioros, prin această imagistică spăimoasă de atîta repugnanță. E un expresionism atît de îngroșat încît devine caricat. Cu rucsacul plin de premii și sertarele pline de poezii, nu-i de mirare că Diana Frumosu a bifat, pe 2012, două debuturi dintr-odată: unul la Princeps
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
trag mai rău decît cămilele pe Ion Vodă cel Cumplit): în cel procedural și-n cel așa-zicînd tematic. În primul, Diana e de o candoare absolută, lucrînd cu toată încrederea la personificări sau antropomorfizări temerare și construind pe ele calamități spăimoase: „Liniști cu sînii proaspeți/ urlă din noi ca-n ziua apocalipsei./ Neantul tîrît sărută franțuzește/ cînd brațe desfă- cute-n/ cîrjă/ salivează voluptăți” etc. (Și-am fost noi dumnezei acasă). Și nici nu-i asta cea mai tare dintre naivități
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un zeu, nu știe ce-i memoria Proteu, n-a auzit de clipa trecătoare. Alt chin a cunoscut poznaș Proteu, nu mai puțin cumplit decît uitarea: el vede viitorul și-nfruntarea cum se sfîrșește-ntre troian și-aheu. De
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
la unicitatea camaradului. Fără să-i mai contorizeze și abaterea la zi, Șefu’, în fapt Domnul Căpitan Ghioca, conducătorul departamentului Dispariții, dar și superiorul sublocotenentului Antonel, îi recomandă fără să-l privească: -Ia datele primului solicitant! -Ale cui? s-agită spăimos detectivul de perspectiva unui demers investigator. -Așteaptă afară o tânără doamnă. Are să-ți spună ea... rosti lehămetit Șefu’. Cum o fi terminat ăsta Academia cu nota maximă?! Și de ce m-or fi pricopsit pe mine cu specimenul?! gândi cu voce
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă retrag. În grabă mă salt pe gard și-mi sprijin ascensiunea de-
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
trecerea prin fața lui Matei care, parcă înadins, privește în ochii mei înspăimântători, și mersul straniu de încet prin curtea lungă, acoperită cu zăpadă (abia ajuns la sanie, observ că merg în vârful picioarelor), și urcatul în sanie, cu un tremur spăimos că sania o poate lua din loc iar eu pot să cad alături, și întoarcerea în camera plină de liniște și de căldură. Am senzația că mă strânge ceva în ceafă. Țin ochii mijiți ca un om care se deplasează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
reprezinți? Virtuțile umorului revelator într-ale cunoașterii umane, scop ultim al literaturii, nu-s cu nimic mai prejos decât cele aflate la îndemâna autorului de drame neguroase, ba chiar umorul ajunge mai grabnic și mai direct la cititorul destinatar decât literatura-fluviu spăimoasă și încruntată... În urmă cu mai bine de 50 de ani, doi puștani nedumeriți ce absolviseră liceul la teribila vârstă de 16 ani urmau niște cursuri de pregătire (organizate nu știu de ce la Botoșani), năzuind să devină medici. De fapt
RÂZÂND CU GURA PÂNA LA URECHI ! de MIRCEA RADU IACOBAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367415_a_368744]
-
nălucile morților- minții sfredele. O încordare permanentă, jerbele memoriei anciente, o sete de armonie pian - royală, astfel trecurăm de o portală, profesorul își amintea de școala unde o iubise pe Lala, lăcașuri vechi de rugăciuni, spitalul, plimbarea pe ultimul drum, spăimoase lătrături, zăvozi, , vechili, vânători, boieri, voievozi, fete cuminți, mai roșii-n obraji ca maharadjahii din Pendjab, sfeșnice galbene plângând pe mese, bunica-mi spunea o altă poveste. Coșmarul vieții sale era să cadă în gol de undeva și a căzut
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
în cursele ei și de aceea răul nu-i depărtează de credința care-i întărește și-i întinerește. Brâncoveanu este un sfânt prin tăria de a crede în glasul Regelui Unic care cheamă la ieșirea din întunericul cel atât de spăimos și intrarea în Țara Libertății, în pământ făgăduit și de sângele Mielului sfințit. Brâncoveanu este un sfânt pentru că a înțeles că sluga nu poate fi deasupra stăpânului, că omul este vas de mare preț lucrat de mâinile lui Dumnezeu și
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
următorul op de poeme, Piscina cu pioneze Stradivarius (Timișoara, Editura Brumar, ISBN 978-973-602-910-3, 2013), având în „deschidere“ și de „închidere“ alte două „șocant-interesante“ arte poetice, Vampir în vrie, sug sângele poveștii (p. 5), unde protagonistul poematic se vede / vrea drept spăimos ins mort, blestemat a-și părăsi mormântul în fiecare noapte, înfigându-se ca un burghiu („în vrie“, înspiralându-se / răsucindu-se „ca un avion pe axa-i longitudinală“, dar nu în niscaiva „turnuri gemene“, ci așa, de-acrobație plagiată din aripile
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului . Magnificule, ți s-a prins luna . În plete, în gene, străluce-n iris . Și indiscretă se cațără nebuna . Pe crestele de gânduri, de vis . . Vălul ei auriu pe nesimțite alungă . Umbra aruncată de spăimoase neguri . Ne-nvăluie tandru, a ochilor tăi rugă . M-atinge, robit tăcerii tremuri. Scutul aprins treptat se îngustează . Straniu, împovărat de dorul luminii . Zâmbim când noaptea dansează . În jur legănând, albindu-ne crinii . . În aer e-o tainică șoaptă de greieri
VRAJA NOPȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343421_a_344750]
-
születés! Volt a halál! És közöttük volt egy kellemes dal Vagy talán egy emberi jaj Mondd: mi volt egyáltalán?! Sub povara iubirii Te-ai îndrăgostit de mine, Durere, atât de tainic, atât de deplin, atât de etern! și-atât de spăimos te-ai împlântat în oasele mele, încât au început să se sfarme sub povara iubirii. A szerelem súlya alatt Te, Fájdalom, belém szerettél, sanyarún titkos, sohasem véges, mégis végtelen! És annyira félelmetesen a csontjaim közé hatoltál érzem, szétrobbanok a szerelem
AZ ÁLOM SZEME – A SZERELEM VARÁZSA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380609_a_381938]
-
pline de un frumos nelumesc înșiruindu-se în cortegiul aceleia pe care o identifică instantaneu ca fiind Zâna Polului Rece. Toate i se perindară fulgerător! La un moment dat părea că și el va fi absorbit de halou! Tocmai când spăimoasa trăire stătea să-l răpună definitiv, sfera explodă în adevărate lacrimi de cleștar multicolor, totul petrecându-se într-o absolută lipsă de sunet... În așteptarea tunetului ce firesc urmează fulgerului, își lăsă în jos pleoapele și-și ocroti urechile cu
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-și făcu griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută pe cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de Domnul, ziua următoare începu
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a le face aproape dispărute. Și cine urma să înfăptuiască acești giganți? O, nu e vreme să nu-și găsească indivizii pe măsură! Vremea i-a scos la iveală (imediat, cum altfel?) pe artiștii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puternici, demni și eleganți ai Regatului României. Comuniștii, cînd n-au demolat, au pus alături de palatele Regatului mastodonții din beton, care numai după cîțiva ani arătau ca niște... mastodonți jumuliți. Complexați, s-au înverșunat să facă, neapărat, mai mare, mai spăimos, mai altfel decît distinșii lor antecesori. Au dărîmat hoțește, noaptea, Academia veche, cocoțînd imediat, în loc, un fel de siloz locuibil. Au găsit un arhitect ramolit și, sub schița lui, au atașat unei clădiri de o clasicitate indestructibilă ca Teatrul Național
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care s-au lăfăit, în comunism, indigestele figuri, prim-secretarii județului (nevisînd ei, cînd sugeau țîță ilegalistă, că vor ajunge cîndva să beneficieze de-așa confort). Pe ce mi-au căzut ochii la trecerea pragului? Pe două... repere: un spăimos și complicat panou, chiar la intrare, centrala telefonică, asta una la mînă, doi: cele două splendide băi ale casei (nu știu dacă preexistente amîndouă venirii mandarinilor nomenclaturiști sau... plusate de aceștia, ca puseu al higienei parvenite. Deci, dintr-o dată, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e puterea turbulentei Rusii ci slăbiciunea ei. Nouă ne crește inima cît o jimblă cînd auzim că Rusia-i slabă, dar cu asta n-am rezolvat nimic. Și se pare că nimeni din Europa nu poate găsi o soluție la spăimosul paradox. Singure, Statele Unite sînt în stare, peste capul Europei, să rezolve periculoasa ecuație. Cum? Vom vedea. Cînd? Foarte curînd. Mai curînd decît se așteaptă rușii înșiși. Și, poate, chiar noi. "Dacă între membrii PUNR vor exista membri luminați și fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la malul mării. 26 iulie Cînd, prin anii șaizeci, vedeam, pe malul Nevei, în acel Petersburg care-și pierduse demult identitatea imperială, cîntatul Călăreț de aramă, cine din grupul nostru, din milioanele de grupuri care se lăsau fascinate de statuia spăimoasă a lui Piotr Velichii, își imagina că va veni o vreme cînd ea va fi alternativa-șantaj la mumia lui Lenin din mausoleul roșu? Sîntem norocoșii martori, hărăziți de hazard, să asistăm la amurgul unui imperiu, rusesc și sovietic, supus, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
specifice. De văzut cum, sub vraja stilului, pierdem puterea de a judeca lucid... mesajul. Cine, în anii pustiului realist-socialist, nu s-a lăsat vrăjit de performanța stilistică a unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut, intersecțiile marilor șosele erau populate cu dinozaurii sculpturii de maeștrii artei și artiștii poporului. Arhitectura anilor de avînt și împliniri avea și ea un reper luminos: orașul ideal al molohului roșu, spăimosul Phenian, transpus, la scară micuță, în Casa poporului, de pe Bulevardul Victoriei Soc... asupra... Sîntem noi, cu adevărat martorii acestui oribil retuș aplicat obrazului țării? Noi, cei care nu mai credeam să existe salvatorul antidot? Da. Noi sîntem. Și dacă un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
perechea). În contrapunct, excepțiile: Radu Câmpeanu, Dan Amedeu Lăzărescu, Mircea Dinescu. Cuvîntul lui Câmpeanu așternea liniștea peste sală. Dacă le era frică de cineva moștenitorilor întru spirit ai lui Ceaușescu, ăsta era desantul occidental, cu topica lui interbelică, atît de spăimos sunătoare vechilor urechiști. Mă vedeam cu unul din ăștia pe la Hală și simțeam cum, provocîndu-l cu subiectul Câmpeanu, își pipăia reflex buzunarul de la spate. Ceilalți doi îi binedispuneau strașnic pe noii călușari scorniceșteni. Fiecare în felul lui. Lăzărescu, enciclopedie ambulantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]