77 matches
-
prieten ascuns Îndărătul rîndului de tomuri Îngropate sub un strat de praf ce strălucea precum chiciura În lumina opaițului. Am luat cartea și i-am Întins-o Beei. — Ți-l prezint pe Julián Carax. — Umbra vîntului, citi Bea, mîngîind literele spălăcite de pe copertă. — Pot s-o iau cu mine? Întrebă ea. — Pe oricare alta, În afară de asta. — Dar nu-i drept. După tot ce mi-ai povestit, tocmai pe asta o vreau. — Poate Într-o bună zi. Dar nu astăzi. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă schimb de două ori. Eram În ținuta obișnuită: colanți, tricou cu mâneci scurte și un top cu fermoar și mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era imprimată o mână de femeie ținând un pistol, iar pe spate erau câteva găuri prin care, chipurile, ieșiseră gloanțele. Fusese scos de o trupă care-mi plăcuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un cartonaș alb. Anul ce vine să-ți aducă tot ce ai visat mai frumos. Și mai jos, în dreapta, semna: Antonia. Un fulg de zăpadă se așeza efemer pe scrisul albastru mărunt și în locul acela cerneala se întindea și se spălăcea. Și totuși armata presupunea și camaraderie, nu? Dacă i-ar fi trimis pe toți din gașcă la același regiment poate că n-ar fi fost chiar atât de rău în definitiv. Asta s-o crezi tu! Armata din ziua de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luat de-acasă. Nu mai are scoarțele negre, nici toate foile. Începe cu "Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor", din Geneză, și se sfârșește cu "A doua epistolă sobornicească a lui Petru". Roșul care colora marginile foilor s-a spălăcit, iar hârtia a căpătat culoarea zidurilor îmbătrînite. De câte ori mă uit spre raftul din bibliotecă unde se află, îmi spun că tot ce e ulterior copilăriei e o altfel de realitate. Acesta fiind pentru mine supremul compliment. Are cap bun, ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un loc și pentru mine, mi-am dat seama că pericolul era iminent. În primele zile din septembrie, nu mă mai gândeam decât cum să scap. Aerul mirosea a frunză de nuc și a fân uscat, cerul nu mai era spălăcit ca în lunile cu călduri mari, căpătase o anumită gravitate în care se presimțea toamna, deși pădurile nu erau, încă, înroșite. Mă prefăceam mai departe că învățam, ca să nu dau de bănuit, dar, culcat în iarbă, îmi băteam capul cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de ele. Strînge-mă în brațe. — îmi plac bărbații masivi. Strînge-mă tu. El refuză orice fel de hrană în prima zi, pretextînd că mîncase prea mult în ziua precedentă. A două zi dimineață, cînd asistenta aduse micul dejun, își tăie cîrnatul spălăcit în bucățele subțiri în timp ce Rima mînca, apoi încercă să le ascundă, punînd farfuria ei goală deasupra. — De ce faci asta? îl întrebă ea. Ești bolnav? — O să-mi fie bine într-o zi-două. — Cred c-ar fi mai bine să chemăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o călăuzesc pe calea adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea mi-a venit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spunând: — Nu. Prietenii mei... Nu mă interesează prietenii tăi. Cu tine vorbesc ... Hei, aveți de gând să vă amestecați? „Șeful“ s-a îndreptat încet spre el și mulțimea s-a dat, șovăind, la o parte. Tipul și-a fixat ochii spălăciți pe Gaston și l-a privit din cap pînă-n picioare. Apoi s-a întors cu o privire dură spre complicii lui. Ce dracu’ tot vorbiți? Ăsta nu-i campion de box. Uitați-vă la mâinile mocofanului! Astea nu-s mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția ani, calculând deplasarea astrelor, am descoperit abia acum că, în vreme ce, la amiază, cerul e spălăcit, tânăr și nepăsător, spre seară el îmbătrînește... Altădată, când mi se făcea frig, era de ajuns să întind mâinile spre foc. Sângele cald îmi dădea, repede, o stare bună, fericită. Acum, totul e altfel. Uneori, până și lumina care mi-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
turnător împuțit. Cu o zi înainte, mama îmi spălase și-mi călcase uniforma cu mare grijă, ca să arăt cât de cât onorabil, eu i-am zis că degeaba, neagră tot nu se face, tot bleumarin rămâne, de-atâta frecat se spălăcise, și c-ar trebui s-o vopsim cumva în negru, fiindcă auzisem eu că la înmormântări se cade să fii îmbrăcat în negru, dar mama mi-a spus că nu crede că pe bunicu’ l-ar deranja că nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până În clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălĂcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care când te privește pare să se uite prin tine, poate din cauza unui ușor strabism. — BĂtrânii inuiți, cei care au apucat să se nască În igluuri, aveau propriile legi, propria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până în clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălăcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care când te privește pare să se uite prin tine, poate din cauza unui ușor strabism. — Bătrânii inuiți, cei care au apucat să se nască în igluuri, aveau propriile legi, propria
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pună în oarece rânduială ridicându-și-l de pe frunte cu degetele rășchirate. Ceea ce făcu și acum, dar asta nu-i ajută cu nimic, căci fața prelungă și fruntea boltită apărură, în lumina împiedicată a bodegii, în culori și mai palide, spălăcindu-i albastrul ochilor. — Se petrece ceva în lumea asta, șopti Petrache. Se schimbă ceva, simt în timpane. Dacă simți în timpane, medită Fandarac, nu știi dacă se întâmplă în afara ta ori pe dinăuntru. Că, de pildă, poate să fie că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mea țâșnindă bineînțeles că ca să fiu singur cu ea, exact asta aș vrea. (VEHICULUL costumat ca și EL a făcut tocmai un pas pe scenă, se mângâie absent și obscen, ia o poză de învingător și dispare) EA: O față spălăcită împotriva culorilor frumoasei Prostii. Eu mă privesc pe mine cu nesaț prin fața mea spălăcită. Fața mea îmi povestește mai puțin despre Rezultat cât mai ales despre Expresionat, ca poveste a acestei Expresionări. Marile proiecte povestesc întotdeuna povești mult prea mici
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pietre aruncate erau poate sensibil egal cu cel al pietrelor pe care trebuia să le păzească de un hoț ipotetic. Întrebă-i așa într-o doară: „Și stai demult aici?”. Se scutură deodată, își ridică spre cer ochii să-i spălăciți de parcă ar fi vrut să citească mai știu ce scris acolo, încruntând din ce în ce mai mult sprâncenele crescute haotic, mormăind un timp ceva neinteligibil, ceva poate numai de el știut și înțeles, apoi mormăitul se transformă în cuvinte ce puteau fi înțelese
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
prea mult și de-asta sunt aici pînă la izvor fac cinci sute de pași la cîteva zile iau apă într-o găleată pe capacul de lemn e pictat un bonzai și-o perie de jad pictura e roasă și spălăcită norii nu se mai pot oglindi în luciul ei 5 Am înjghebat un ceas solar din patru bolovani și-un băț de bambus de la un scaun vechi timpul n-are importanță dar umbra bambusului și a pietrelor mă face mai
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
sălbatică, despre coapsele arcuite elipsoidal, sau despre buzele răsfrânte, cu dungulițe roșietice de coacăze sîngeru, una lângă alta, atât pe cea de sus, cât și pe cea de jos. N-am vrut să-ți spun nici că ochii erau verzi, spălăciți de atâta vânt și soare, iar părul, cândva grâu, era acum aproape alb, și cădea drept pe lângă un gât frumos, lung și demn înfipt în niște umeri despre care vreau să-ți vorbesc muft. Dar nu acum. Acum sânt încă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete ruginite și carcase de răcitoare, fecale și sârme... Două, trei, zece pagini despre rătăcirile unui personaj prin astfel de locuri rele... Și depozite de cărămidă roșie, cu scoabe de fier, cu ziduri 15 mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uitat la ea și am ridicat din umeri În semn de scuză, Înainte de a-l urma pe Welser În sus pe trepte. Ridică ivărul de lemn și am intat pe ușă. Înăuntru, podeaua și pereții erau vopsiți Într-o nuanță spălăcită de galben. Lipite de pereți erau paturi de campanie pentru doisprezece muncitori, dintre care trei nu aveau saltele, iar trei erau ocupate de bărbați care aveau pe ei numai lenjeria de corp. În mijlocul barăcii era o sobă ca o oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se uită cu tot corpul și sufletul ei, pe care le concentrează brusc În nuanța aceea intens-afectivă a privirii. Sunt atent și constat că pe Dinu nu-l caută cu aceeași expresie; dispare azurul intens al pupilei și culoarea se spălăcește devenind comună. Deși am ocazia să sesizez aceste mesaje secrete ale privirii, nu mă simt prea bine; nu mă bucură faptul că-mi sunt adresate mie. Încep chiar să mă irite. Nu vreau să existe nici un echivoc. Când uită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în niciun caz că nu muncea ca un catâr. Căci accepta să facă orice treabă, atâta timp cât nu era în spațiu închis, nu necesita prea mult calcul și angajatorul era alb și creștin. Hobbs era căsătorit cu o femeie liniștită și spălăcită pe nume Cindy, care își petrecea cea mai mare parte a timpului învățând acasă, gătind, croșetând și făcând vizite prietenelor ei, care se ocupau cu aceleași lucruri. Pe de altă parte, Hobbs își petrecea majoritatea timpului lucrând, mergând la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
puteam găsi un mecanic. Ea stătea aplecată și căuta ceva în frigider. — Gras nu este? au fost primele cuvinte pe care am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ajută-mă să mă nasc, ajută-mă să renasc, iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine însumi, te voi iubi fără să te chinuiesc. Am deschis ochii, am privit puținul care se afla în jur, caseta lăcuită, covorașul spălăcit în dungi de lângă pat și dincolo de ferestre pilonul gri al viaductului. Apoi fotografia unui bărbat, sprijinită de oglindă. — Cine este? — Tata. — Trăiește? — Nu-l văd de foarte mulți ani. — De ce? — Nu era un bărbat făcut pentru familie. — Și mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]