340 matches
-
Dar ori-cum îți stă foar-te bine. Și or-hideea a fost tot ideea lui? - Nu chiar. Cei-lalți bă-ieți le oferă flori ma-me-lor și s-ar fi jenat să n-o facă și el. Are o la-tu-ră con-for-mis-tă. Ochii ei verzi exoftalmici, spălăciți că niș-te cioburi lus-trui-te de va-luri, par să-l pri-veas-că pieziș de sub eșar-fă; faptul că e aco-pe-ri-tă pre-su-pu-ne o pro-vo-ca-re, sugerând o or-bi-toa-re go-li-ciu-ne ab-so-lu-tă. Eșar-fa su-ge-rea-ză su-pu-ne-re, si asta îl ex-ci-tă. Se apropie de ea, în mijlocul îm-bul-ze-lii, de par-că
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi în cale și așa, cu toate bateriile încărcate, alergă la telefoane. Îl luă și pe Răducu cu ea, decisă să-i ceară lui Teo să se hotărască o dată. Trebuie să o părăsească pe spălăcita aia de nevastă-sa, că nu o fi ruptă din soare! Să vină o dată lângă băiatul lui care întreabă de o sută de ori pe zi de el. Simona uitase de adevăratele jurăminte făcute cândva. La unele ființe labile, promisiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
târziu și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de la preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lăsat convins să-i arăt nici măcar Muzeul de Artă, l-am mințit că era în renovare și că nu se deschidea decît la sfîrșitul anului. Oricum nu e mare lucru de văzut, colecțiile sînt sărăcăcioase, i-am explicat, un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un vin gros de orz, căruia i se spunea Winter Warmer și care chiar își merita numele. Carol își păstra mintea limpede la băutură - de fapt, alcoolul o transforma într-un fel de spioană, căci, pe măsură ce bea, ochii ei albaștri spălăciți deveneau din ce în ce mai inexpresivi și mai strălucitori, reflectând cu fidelitate, dar puțin cam șters, chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
incinta bisericii, le dădeau un sentiment de siguranță. Alcoolicii Anonimi se reuneau în încăperea în care se țineau cursurile școlii de duminică și, în timp ce urechile îi erau încălzite de poveștile obișnuite despre abuzuri și sodomie, Carol își lăsa ochii albaștri spălăciți să hoinărească nestingheriți pe pereți, peste alfabetul alcătuit de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele verzi ale pădurilor și galbenul spălăcit al pășunilor, cu toate cuburile albe și pitice prin care știința îți demonstrează rapid și irevocabil că omul există, ba chiar că și-a construit sate sau orașe, cu liniile drepte sau frânte, rareori curbe, ale potecilor și drumurilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai bătrîn. — Am avut impresia că oamenii care voiau să pună mîna pe cozonac ar fi fost În stare de... orice violență. Le povesti despre vizita infirmului, despre insistența lui și gustul acela ciudat al ceaiului. Ochii de un albastru spălăcit al tînărului străluceau, plini de ațîțare. E o poveste pasionantă spuse el. Dar cine să fie la mijloc? Aveți vreo bănuială? Și ce rol joacă doamna Bellairs În toată povestea asta? Rowe regreta acum că se dusese la domnul Rennit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a devenit rentabilă, continuă tînărul. Iar cînd un lucru e rentabil, Începe să fie și respectabil. Moașa care se Îmbogățește din raclaje devine ginecolog, iar hoțul bogat devine director de bancă. Amicul dumitale a rămas puțin cam În urmă. Ochii spălăciți ai tînărului nu reflectau nici o emoție. — Criminalii de altădată, domnule Rowe, urmă el să explice cu blîndețe, ucideau Împinși de frică, de ură sau chiar de dragoste. Rareori o făceau pentru un profit substanțial. Or, nici unul dintre aceste motive nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă repede o privire, dar nu desluși nici o aluzie personală În ochii spălăciți ai tînărului teoretician. — Vorbești de nemți? Îl Întrebă Rowe. — Da, dacă vrei, de nemți. Mai bine zis de naziști. De fasciști. De roșii, de albi... În clipa aceea, sună telefonul de pe biroul domnișoarei Hilfe. — E lady Dunwoody, spuse ea. Hilfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Doamna Bellairs repetă: — Luați loc, vă rog ca să putem stinge lumina... — Regret, dar trebuie să plec, zise Rowe. — A, nu poți pleca tocmai acum! exclamă doamna Bellairs. Nu-i așa, domnule Hilfe? Rowe se uită la Hilfe, dar În ochii spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mea... rînji Hilfe. Foarte bine, pesemne c-o fi aflat ceva important... Mă Întreb, Însă, de unde? Te-a prevenit, nu-i așa? — Da, dar m-a rugat să nu-ți spun. Nu contează. Doar n-o s-o mănînc! Ochii lui spălăciți deveniră subit visători. Rowe Încercă să-l readucă pe pămînt: — Unde m-aș putea duce? — Trebuie să te dai la fund, răspunse Hilfe, pe un ton detașat, aproape apatic. Așa e moda acum. Comuniștii o practică dintotdeauna. Nu știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cadrane acoperite, am dus inelarul de la mâna stângă spre anusul ei. Claxoanele sunară dinspre aglomerația de jos. Un bec scăpără deasupra umărului meu, iluminând fața uluită a acelei prostituate obosite care-mi ținea penisul în gură și al cărei păr spălăcit se revărsa printre spițele cromate ale volanului. Am împins-o în lături și m-am uitat peste balcon. Un autobuz al liniilor aeriene lovise din spate un taxi parcat în fața Terminalului European. Taximetriștii și un bărbat ce încă își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
direcție, mânerul extravagant ca de pistol al frânei de mână. Am pipăit vinilinul cald al scaunului de lângă mine, apoi am mângâiat culoarul umed al perineului lui Helen. Mâna ei îmi apăsa testiculul drept. Laminatele plastice din jurul meu, de culoarea antracitului spălăcit, aveau aceleași tonuri ca și părul ei pubian din jurul vestibulului vulvei. Compartimentul pasagerului ne închidea ca o mașinărie care generase, prin actul nostru sexual, un homunculus de sânge, spermă și freon. Am mișcat degetul în rectul lui Helen, simțindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca șofer de curse, era specializată în mașini vechi cu motor modificat și-n cele personalizate. În spatele vitrinei nespălate a sălii de expoziție se vedea o replică din fibră de sticlă a unui bolid Brooklands din anii 1930, cu pânza spălăcită afundată în scaun. Așteptând momentul să plecăm, i-am privit pe Helen Remington și pe Vaughan cum îl conduc pe Seagrave în camera de zi. Pilotul își lăsă ochii să se plimbe nesiguri peste fotoliul din piele falsă, ieftină, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Mai rămăsese un Popescu. Un ultim hol de bloc, acesta mirosind a hoit de cioară. Nici un lift, deoarece ultimul Popescu locuia la parter. Am sunat la ușă. Apartamentul unu. Mi-a deschis o femeie la vreo 30 de ani, cam spălăcită, dar pe undeva frumoasă. La ochi, la cur, la gură, nu știu. Blondă. Vopsită. - Bună ziua, am salutat-o. Doamna Popescu? - Da, bună ziua, a răspuns. - Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul de vizavi, și aș dori să vorbesc cu soțul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată, fără să-i dea timp să se întoarcă și să mă recunoască, să știe cine sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bot și... să vezi metamorfoză pe capul lui! - Ei, chiar așa? - Da... Poate-i de neînțeles, dar o femeie poate alege, după criterii care te lasă mască, pe cel mai urât din jurul ei, pe cel mai rece, pe cel mai spălăcit, pe unul bătrân, mirosind a moarte. O atrage ceva, e un declic, totul poate să plece de la paharul pe care i-l așează în mână unuia atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mustăcioară, și îi asculta pe rînd, încuviințînd arar, fără să-i privească. Ar fi putut jura că Basarab Cantacuzino se uită la el, dar cine putea fi sigur de asta cînd ochii lui imenși, albi, irisul era de un albastru spălăcit, încît aproape nici nu se diferenția de globul vitros, erau nemișcați, ca într-o pîndă. O clipă i-a trecut prin minte gîndul că Basarab și-a dat seama că el, Leonard Bîlbîie, nu s-a aflat niciodată pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i mai atrăgea atenția. Fața ei parcă era asemănătoare cu cea a vânzătoarei de la loto, se obișnuise s-o vadă zilnic, ori de câte ori pleca la serviciu, nemișcată în cușeta ei de sticlă printre reclame și fotografii ale fericiților câștigători, o figură spălăcită, comună, ce nu-i spunea nimic, exista așa cum exista chioșcul de loto unde nu intra niciodată pentru că, la jocurile sorții, rămânea întotdeauna în pierdere. Observase că, odată cu dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a pudrei, îi dispăruse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi doresc asta? Am simțit lacrimile încinse. — Ea e moartă. Capul îmi căzu în îndoitura cotului. — Ea e moartă și eu sunt sătul până peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. (Respiră în floare în profunzime. Apoi face o pauză și reia.) Floarea pe care o țin în mână este de la el. Nu moare niciodată, e mereu la fel de proaspătă și strălucitoare ca soarele de pe cer. (Arată cu mâna spre soarele spălăcit ce dintr-o dată e iluminat cu jerbe de lumină.) Floarea a comandat-o pe internet pe adresa mea și deci nu se știe ce proveniență are. Totuși, trebuie să stea la soare câteva ore pe zi pentru a-și menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la vatră să devină obiecte zburătoare din trenuri sau înșirate pe sârmă și legate de tampoanele ultimelor vagoane ale acelorași trenuri, mingiuțe de mărimea unor sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]