103 matches
-
nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în schimb își dorea un copil voinic înalt și spătos bun ca pâinea lui Dumnezeu Ursitoarele însă l-au menit să sufere Referință Bibliografică: chipul suferinței / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 390, Anul II, 25 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate
CHIPUL SUFERINŢEI de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360640_a_361969]
-
împletituri făcute în grabă,cu ochii calzi și albastrii.Buzele erau subțiri și aduceau cu vinetele la început de coacere.Femeia se dădu jos,cu ajutorul unui servitor de culoare ce o însoțea. Bărbatul, cam pe la vreo patruzeci de ani,înalt,spătos,era îmbrăcat într-o uniformă închisă la culoare,cu cisme negre,având o pălărie ciudată pe cap tot neagra.Pe obrazul stâng,trona o cicatrice ,care îi dădea un aspect de temut. În timp ce caii se odihneau din fugă comandata de
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
inspectorul Arthur.A venit să ne ajute să rezolvăm cazul. Tom tragandu-si pantalonii și aer în piept,se apropie de cadavrul acoperit cu o pânză albă,trupul fiind așezat pe o masă meralica.Dintr-o cameră învecinată,un bărbat spătos,ca un măcelar,se ștergea pe maini.Tom și tatăl lui schimbară priviri,iar apoi inspectorul dădu mâna cu el,prezentandu-se.Doctorul avea un cap mare că de trol,o frunte lata cu încrețituri specifice,par negru pieptănat precis
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în schimb își dorea un copil voinic înalt și spătos ca pâinea lui Dumnezeu Ursitoarele însă l-au menit să sufere Referință Bibliografică: Predestinare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 763, Anul III, 01 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRE-DESTINARE de ION UNTARU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341404_a_342733]
-
Când plânsul ei se auzea la vecinul de vizavi, acesta...subinginerul de la uzina tatălui ei, suna la sonerie. Ai fi zis că urmează scena-parodie de la Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici...toți se îmbulzeau la ușă. Era un bărbat înalt și spătos, cu mustața mare, groasă. Ea, deși nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. “Care-i treaba?” întreba. Și toți prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
din gât și păr blond lung - uite că nu știu dacă avea extensie sau nu, aveam trei femei care mișunau prin casă de dimineață până seara făcând care mâncare, care curățenie, care spălat și călcat, aveam un grădinar, doi paznici spătoși precum trapeziștii de la circ, doi dulăi în curte, un cățel de interior și un hamster. Nu duceam lipsă de nimic. Pe Tamara o cunoscusem în facultate. O fată voluptoasă care purta fustițele ceva mai jos de chiloței și care mirosea
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
meu anturaj. Într-o zi, m-a invitat să mă duc la pescuit, pe Volga. Am refuzat în fața tuturor, cu o expresie vag disprețuitoare. A rămas câteva secunde în fața grupului nostru - singur, șovăind, ciudat de fragil, cu toate că era atât de spătos... Altă dată, m-a ajuns din urmă pe drumul spre casă și mi-a cerut să-i aduc cartea lui Spivalski. I-am promis-o. A doua zi, nu-mi mai aduceam aminte... Eram prea absorbit de o nouă plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu Dumnezeul său. Dădu să pătrundă în norul luminos, dar acesta i se refuză și, când el încercă să intre cu mai multă hotărâre, strălucirea se risipi, lăsând loc unei figuri de care își aducea aminte vag. Era un bărbat spătos, bine făcut, care îi vorbi pe un ton familiar. - Data trecută nu prea m-ai înțeles... Abatele scrută chipul celuilalt și-și aduse aminte. În fața sa stătea Hristobal, un Abate din vechime, a cărui imagine o văzuse pe un disc
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
umblând numai în grup; tătari tăcuți, turci negustoroși; oameni oacheși și volubili; greci zarzavagii, albanezi cu dulciuri și susanuri; bulgari mărunți de stat, cercetând mărfurile cu ochi severi de gospodari; macedoneni cu oi de vânzare, mocani, călcând rar și apăsat, spătoși, bănuitori”. Speciile jurnalistice cultivate după 1989 - cronici și articole - au fost reunite în volumele intitulate generic Vorbe parlamentare (2001) și Noi, latinii Bizanțului (2003), editate de soția autorului, Sofia Șincan, care este și inițiatoarea publicării câtorva fragmente autobiografice: Pagini de
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O femeie groasă și cu sâni căzuți, într-o rochie slinoasă, se opri și zâmbi prietenos către bătrâna dreaptă și spătoasă. își duse mâna la gură ca să acopere dinții ieșiți ce rânjeau ca o căpățână de miel și întrebă, zâmbind numai din ochi : - Da, mata, ce vrai să iei ? Ca s-o vadă lumea, un om cu plete și nasul coroiat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
între neamurile războinice: obrazul închis la culoare, fețele late, cu nasul turtit și obrazul însemnat de cicatrici încă de la naștere, ca să-i scape de barba sâcâitoare, ochii alungiți și înguști, enigmatici, precum și armele ce le purtau pe caii lor scunzi, spătoși, nemaipomenit de robuști nu lăsau nici o îndoială; cu siguranță, aceea era vizita cea mai puțin plăcută ce o putea primi. La drept vorbind, nu aveau un aer amenințător, dar Audbert știa că în privința lor nu puteai fi sigur de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să facă, se amestecau cu ei, căutând protecție, ori îi urmau pe jos. Cei mai mulți, însă, se răspândeau prin desișurile dimprejur. Luminișul se golea repede. Maliban primi de la unul din cei câțiva soldați burgunzi ce rămăseseră doi cai mongoli, mărunți și spătoși - firește, fără șa. Unul dintre ei însă purta un căpăstru făcut din sfori lungi, iar Maliban i-l dădu lui Sebastianus. Acesta, înainte de a urca, îi puse în brațe fata, spunându-i să o țină cu el; îl întrebă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pușca curată și lucitoare, fără cucoașe. Era un bărbat tânăr încă, cu fața plină, roșcovană, cu puțină mustață bălaie, cu puțin pântece. Un om bine hrănit, cu obrazul mulțămit și cu ochii veseli. Celălalt, pădurarul, era un zdrahon nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mantaua-i groasă, pătruns de apă, de frig și plictiseală, își opri capul la casa chihaiei. Dincolo de poartă, în fund, în tindă, pâlpâia focul pe vatră cu sclipiri vesele de râs. —Gavrile! strigă boierul scurt, cu mânie. Un om nalt, spătos, cărunt, cu plete revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându-și grumazul, ca să nu se pălească cu capul de pragul de sus. —Poronciți, cucoane! Cu coada harapnicului, stăpânul își dădu la o parte gluga care-i acoperea capul, și ochii luciră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a inteligenței polițienești, așa că trebuie să marcăm momentul cu tratația cuvenită”. Mal strânse mâna celuilalt, recunoscându-i numele, stilul, vocea de tenor cu accent irlandez, deseori imitată. Locotenentul Dudley Smith de la Departamentul de Poliție din Los Angeles (LAPD), Omucideri. Înalt, spătos, cu fața roșie; născut la Dublin, crescut în L.A., școlit într-un colegiu al iezuiților. Omul de atac în momente de criză pentru fiecare șef al poliției încă de pe vremea Durului Dick Steckel. Omorâse șapte oameni în misiune, purta cravate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în scaun și scană pereții, studiind fotografiile înrămate. Fiecare dintre ele îl făcea să calculeze șansele pentru și împotriva lui, convingându-l cât de perfectă era slujba asta de fațadă și amintindu-i ce fusese în realitate. Iată-l: scund, spătos, aproape umflat, stând lângă un Howard Hughes înalt, chipeș, într-un costum alb cu dungulițe - un golan din Oklahoma și un milionar excentric punându-și coarne reciproc. Buzz văzu în fotografia respectivă două fețe ale unui portret de țărănoi: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
culegătorilor de fructe. Apoi le văzu: trei cabane făcute din blocuri de zgură presată și încercuite cu sârmă ghimpată, trei curți în care zăceau osii de mașină, schimbătoare de viteze și blocuri motor, trei ferme individuale de câini solizi și spătoși. Danny trase lângă împrejmuire, își fixă insigna pe rever și claxonă - din considerație pentru locuitorii colibelor. La auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră foarte bine. Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozantă: avea aproape doi metri și era foarte spătos! ― Ia uitați-vă, mă, ăsta romîn! După ce vizitarăm lăcașul cu de-amănuntul și ascultarăm toate explicațiile ghidului, ieșirăm în curte, unde, la umbra unor arbori bătrâni și a câtorva lespezi de piatră, profesorul suplinitor încercă totuși să ne spună și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintîi consiliu s-a desfășurat în obscuritatea abia deslușită în seara timpurie a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau o alianță de temut. Obișnuit, după ce ajunsesem la propriile mele convingeri, să fiu sincer, dădeam pe față tot ce aveam pe suflet. Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas bun, în cerdac, de la soția lui. Tânărul coborî și dădu mâna cu bătrânii și apoi cu flăcăul, mai înalt și mai spătos ca învățătorul. Când să iasă în uliță, flăcăul spuse fratelui său: ― Ar fi bine să te abați nițel și pe la primărie, că, mi se pare, iar umblă să-i bată pe oameni de pomană jandarmii, iar pe pândarii de la arendașul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se uita împrejur, la oameni, parc-ar fi vrut să spuie tuturor că are să-l aștepte pe Pantelimon, orice s-ar întîmpla. Fruntea flăcăilor totuși era Nicolae Dragoș, fratele învățătorului, o cruce de voinic, cu mustăcioara pana corbului, înalt și spătos, deștept și harnic cât patru. Nu-i lipsea decât o nevastă de seama lui, ca să fie om întreg și fruntaș în sat. De altfel, fata de la stânga lui, Gherghina lui Chirilă Păun, arăta că și în privința asta e înțelept. Gherghina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcea remarcat doar la simpla rostire a numelui său întreg, pentru ca, după aceea, când ajungeai să cunoști mai bine omul, să constați că dihotomia aceasta devenea mai reală ca oricând. Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare chiar, când posesorul ei se considera îndreptățit să treacă la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu dragoste, râma într-o copăiță făcută dintr-o coajă de nucă, în care a pus puțină țărână. Înțeleg că îl vom căuta pe Artist. Se pare că l-am și găsit. De noi se apropie un bărbat destul de tânăr, spătos, cu barbă bogată, ușor căruntă. Poartă o cămașă albă, țărănească, ițari, un brâu lat, cu un fluier înfipt în el. Ana îl recunoaște. Artistul nu este nici el un artist oarecare ci este Artistul tuturor timpurilor. Acum el vrea să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
patru felinare, a fost o adevărată bătaie cine să pună mâna pe ele pentru a-și arăta devotamentul față de Moașa. Arhivarul ar fi vrut să se ducă singur; fără concurenți. Din păcate pentru el, nici portarul, nici Dominic, nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patru felinare, a fost o adevărată bătaie cine să pună mâna pe ele pentru a-și arăta devotamentul față de Moașa. Arhivarul ar fi vrut să se ducă singur; fără concurenți. Din păcate pentru el, nici portarul, nici Dominic, nici un îngrijitor spătos, cu perciuni lungi și ochi goi, n-au cedat. Dar cercetările au fost infructuoase. Oricât au răscolit cei patru țărmul, n-au reușit să dea peste bufniță. În cea de a treia noapte, istoviți și cu ochii cârpiți de nesomn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]