91 matches
-
uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie a spectatorului. Lewis arată că Ervin Panofsky accentuează importanța unor tehnici cinematografice din abordările lui Pacht ca dinamizarea spațiului, spațializarea timpului și privirea spectatorială. Panofsky crede că spectatorul: . În Narrative Lewis valorifică și altă contribuție majoră a lui Pacht la cercetarea narațiunii în imaginea picturală: lacunele sau golurile din manifestările narative. Fie că este vorba de text, imagine sau film
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie a spectatorului. Lewis arată că Ervin Panofsky accentuează importanța unor tehnici cinematografice din abordările lui Pacht ca dinamizarea spațiului, spațializarea timpului și privirea spectatorială. Panofsky crede că spectatorul: . În Narrative Lewis valorifică și altă contribuție majoră a lui Pacht la cercetarea narațiunii în imaginea picturală: lacunele sau golurile din manifestările narative. Fie că este vorba de text, imagine sau film
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
o aporie (generată, s-a spus, de diversitatea semnificațiilor atribuite de filosofii greci conceptului de "imagine", eikon) care, dincolo de insatisfacția cognitivă, ne îndeamnă să acceptăm, resemnați, că nici memoria nu funcționează fără imaginație, nici imaginația fără memorie de unde și posibilitatea spațializării timpului și a comprimării lui în prezent (ca "prezență a absentului") cu ajutorul "amintirii-imagine". Ei bine, această "prezență a absentului" nu desemnează cumva chiar ipostaza privilegiată a eroului lovinescian, adică a intelectualului implicat în jocul vieții numai pe jumătate, asemeni spectatorului-actor
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
romanul proustian descoperea inconștientul și structura sa muzicală, desfășurată în spațiu ca formă arhitectonică, printr-o compoziție ciclic-serială de o rigoare extremă, fără nimic arbitrar (proustianismul nu înseamnă doar "autenticitate", "elan vital", "introspecție" sau "psihologism", ci și viziune organic-integratoare). Or, spațializarea "substanței invizibile a timpului", pe care Proust a încercat să o izoleze într-o "suită de romane ale Inconștientului", presupunea abandonarea psihologismului vulgar, de sursă biografist-individualistă (cultivat de prozatorii noștri declarați "proustieni") în favoarea descrierii fenomenologice a sufletului (entitate generică, transindividuală
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exact, un proces cognitiv complex, constând în convertirea unei reprezentări schematice ("ale cărei elemente se întrepătrund") într-o reprezentare în imagini ("ale cărei părți se juxtapun")21. Pe scurt, transformarea a ceea ce Bergson numea "schemă dinamică" în "imagine" descrie fenomenul spațializării timpului și al constituirii amintirii-imagine, proiectând trăirea vitală, inconștientă, în orizontul conștiinței de sine. Numai că, pentru filosoful francez, această "conștiință de sine" nu e decât un moment tranzitoriu, ce se dizolvă la rândul său în "durata pură". De aceea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rămâne repere arhetipale, indeter minate. Spațiul, formă obiectivă universală a existenței materiei, devine în opera literară un element structurant, ca principiu de organizare a descrierii, ca spațiu al acțiunii în opera epică și dramatică sau ca matrice a imaginarului poetic. Spațializarea cadrului diegetic ori a celui poetic se conformează mai multor modele, care pot fi însă sistematizate. Indicii textuali ai spațiului ficțional pot fi: substantive (marea, pe cer, sub salcâm, București etc.), adverbe de loc sau locuțiuni adverbiale (acasă, aici, acolo
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de perfect valorile prezentului: prezentul narativ/liric/istoric/etern etc. valorile viitorului: viitor apropiat/anterior; forme colocviale/forme literare etc. Cele două dimensiuni ale universului - spațiul și timpul - sunt, în realitate, inse parabile, paradigma modernității exprimând această realitate prin sintagmele „spațializarea timpului“ și „continuum spațiotemporal“. Echivalent acestor sintagme, în teoria literară se utilizează conceptul de cronotop (gr. chrónos, „timp“ și tópos, „loc“), caracterizat prin convergența reperelor temporale și a celor spațiale în imaginarul artistic: Și căi de mii de ani treceau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii, tâmplele, / cu umbrele melodioase". O călărire în zori în prelungire eminesciană, și Leoaică tânără, iubirea, cântare a erosului juvenil, sunt eșantioane tipice. De la o fenomenologie a sentimentelor, de la spațializarea acestora, o dată cu Dreptul la timp (1965) peregrinarea în temporal bântuie conștiința. "Eu mor cu fiecare lucru pe care îl ating" citim în Enghidu, personaj-simbol, dar și personaj-mască, preluat din străvechiul poem sumeriano-babilonian Ghilgameș. Timpul subiectiv, timpul fugace horațian din Quadriga
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de ființe, navigare în haos. Aparent flegmatic, simulând nonșalanța, poetul percepe în chip coșmaresc iar în subtext filozofează. Pe scurt, legendarul turn, colos "cu lucarne și etaje", e pretext de panoramare, dar și de simbolistică planetară; fenomen omnitemporal, inclusiv de spațializare ilimitată, "babelismul" împresoară fără pauze subminând, relevând constant antinomiile dintre idealitate și pragmatism. În subtext, poemul e o parabolă: pe ecrane străvezii se succed "Appii sepulcrale", Burgundii și Iberii, vechi așezări grecești toate sub semnul trecerii ineluctabile. Adresându-se unui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tehnologicul este un proces de eterogeneză ipostaziat în aspecte multiple, de la dorința „mașinică” (în direcția filosofiei deleuzo-guttarieneă a devenirii altceva/altcineva, la memoria protezată, de la corpul biopolitic (în sens foucaultiană, la distribuirea mintală și socială în rețeaua Internetului și la spațializarea pluripanoptică a puterii în realitatea virtuală. Într-un prim nivel de analiză, procesele de virtualizare a identității și a corpului sunt echivalate cu modificarea percepțiilor lumii și a autopercepțiilor: dacă tehnologii anterioare precum microscopul, telescopul, telefonul sau radioul au contribuit
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
antropologia tehnologică încearcă să interiorizeze sau să își aproprieze străinătatea (tehnologiaă. Astfel, prin conceptul de corp (incluzând mintea, rațiunea, percepția, dorința, memoria, senzualitatea și identitateaă se înțelege o constelație de semnificații uman-tehnologice, adesea conflictual-creative, care sunt privite în aspectul de spațializare relațională a elementelor materiale și fictive variate. Se respinge, deci, o abordare a subiectului (postăuman în ipostaza imaterialității sale sau a destrupării în spațiul tehnologiilor informațional-comunicaționale, preferându-se în schimb, noțiunea de virtualitate în înțelesul de materialitate 5 (vezi Hayles
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de reprezentare și de obiect, își manifestă concretețea și condiția fizică, noua materialitate biologic-tehnologică și subiectivă. Deși într-o anumită măsură se poate considera că, în instalația interactivă, obiectul și-a pierdut regimul privilegiat în favoarea accentuării procesualității creației și a spațializării, la Eduardo Kac, obiectul artistic își manifestă în continuare însemnătatea și funcționabilitatea, în noile dimensiuni însă, subiective și evolutive: Deși arta transgenică a lui Eduardo Kac stabilește noi frontiere ale practicii artistice care provoacă granițele biologiei, roboticii și esteticii, maniera
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
se referă la concepte noi, precum comunități virtuale și democrație digitală. Această perspectivă nu intră însă în cadrele teoretice și aplicative ale studiului de față. Se știe că, în abordarea fenomenologică 23 a lui Merleau-Ponty (1999Ă, corpul este privit ca spațializare, fiind considerat „plasarea” noastră în lume. Topologia trupului este una fiziologică și psihică, dinamică și materială, relațională și identitară, senzorială și perceptivă, aparținând materiei fizice și conștiinței. Fenomenologul echivalează experiența întrupată cu percepția lumii; a fi corp înseamnă a fi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
utilizează principiile digital-artistice și tehnicile virtualizării, de exemplu, în „Osmose”: imagini ale transparentizării și ale dizolvării lucrurilor în spațiu, vizualizate prin dispozitivul head-mounted display, imersia și plutirea participantului, interfața respirației și a balansului corporal, raportarea senzorială a trupului la lume, spațializarea subiectivității umane și învăluirea corpului perceptiv de natura exterioară. În același timp, adaugă elemente noi, și anume amplificarea sentimentului de perisabilitate umană în lume, conștientizarea dimensiunii temporale a spațiului și a întrupării în fluxul trecător al vieții și problematica interacțiunii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vs idealism, unificând materia realității fizice cu ideile și cu conceptele minții (vezi Pepperell, 1995, 2000, pentru ilustrareă. Cartografierea corpului ca spațiu virtual este ambivalentă: despațializare și respațializare, sau, în termenii deleuzo-guattarieni deja analizați, deteritorializare și reteritorializare. Orice proces al spațializării implică deopotrivă distrugere și construire: pentru a construi ceva trebuie distrusă o ordine anterioară, trebuie produsă o despațializare. Corpul ca despațializare înseamnă distrugerea armoniei organismului biologic (ca și organizare a organeloră, fie prin protezare, fie prin interfațare, fie prin intervenție
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
respațializare echivalează cu redescoperirea biologică a corpului tehnologizat, regăsirea trupului cyborgic, avataric sau transgenic în spațiu. Relația dintre corp și spațiu se desfășoară prin urmare în ambele sensuri: experimentarea corpului ca spațiu (corporalizare a spațiuluiă și experimentarea spațiului ca trup (spațializare a corpuluiă. În aceste două coordonate complementare se înscrie și paradigma postumanului în spațiul virtual. Corpo-spațializarea postumană este mișcarea de flux (despațializareă și reflux (respațializareă a trupului în spațiul tehnologizat. Metafora raportului dintre corp și spațiu, dintre subiectul postuman și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
implicit în sensul de viralism, procesualitatea conectării fluxurilor existențiale și materialitatea senzorială asigurând subiectului virtual condiția întrupării. Conștiinței i se recunoaște statutul de existență într-un continuum ontologic-cognitiv cu trupul și cu spațiul/lumea, în cadrul unei încorporări și a unei spațializări complexe, astfel că încercarea de plasare a ei dincolo de contextul senzorial și perceptiv nu poate fi sprijinită. Mai mult, cartografierea barierelor fizice sau mintale nu poate fi determinată cu exactitudine, prin urmare extinderea capacităților ființei umane nu este un proces
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin percepția abia trecută, în schimb, pentru Heidegger, experiența temporală este "autentică" numai dacă se ancorează într-un prezent "prezumtiv", iar pentru Bergson, timpul se transformă în "durată pură", timpul spațializat devenind o a patra dimensiune a spațiului.21 Această "spațializare a timpului", prezentă de la Zenon până la Bergson, restabilește echilibrul ontologic dintre elementele originare și prezent, stabilindu-se un pact continuu, prin intermediul ritului și ritualului. Timpul și spațiul, ca ratio essendi, se supun acestui praesentum continuum, recuperat prin ceremonialul "trecerilor", devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rămâne repere arhetipale, indeter minate. Spațiul, formă obiectivă universală a existenței materiei, devine în opera literară un element structurant, ca principiu de organizare a descrierii, ca spațiu al acțiunii în opera epică și dramatică sau ca matrice a imaginarului poetic. Spațializarea cadrului diegetic ori a celui poetic se conformează mai multor modele, care pot fi însă sistematizate. Indicii textuali ai spațiului ficțional pot fi: substantive (marea, pe cer, sub salcâm, București etc.), adverbe de loc sau locuțiuni adverbiale (acasă, aici, acolo
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de perfect valorile prezentului: prezentul narativ/liric/istoric/etern etc. valorile viitorului: viitor apropiat/anterior; forme colocviale/forme literare etc. Cele două dimensiuni ale universului - spațiul și timpul - sunt, în realitate, inse parabile, paradigma modernității exprimând această realitate prin sintagmele „spațializarea timpului“ și „continuum spațiotemporal“. Echivalent acestor sintagme, în teoria literară se utilizează conceptul de cronotop (gr. chrónos, „timp“ și tópos, „loc“), caracterizat prin convergența reperelor temporale și a celor spațiale în imaginarul artistic: Și căi de mii de ani treceau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sisteme de racord, între trei continente (Europa, Asia, Africa) pe de o parte și între două bazine maritime (bazinul atlanticomediteraneean și bazinul indian) pe de altă parte. Dacă pe latura strict economico-geografică, sistemele de transporturi au relevanță îndeobște sub aspectul spațializării fluxurilor pe care le vehiculează, pentru cuantificarea rolului strategico-teritorial al rețelelor de transport vom avea în vedere spațializarea suportului tehnico-material al acestora, adică al infrastructurii. Din punctul de vedere al organizării spațiului, geografizarea fluxurilor este o coordonată relevantă și obligatoriu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
bazinul atlanticomediteraneean și bazinul indian) pe de altă parte. Dacă pe latura strict economico-geografică, sistemele de transporturi au relevanță îndeobște sub aspectul spațializării fluxurilor pe care le vehiculează, pentru cuantificarea rolului strategico-teritorial al rețelelor de transport vom avea în vedere spațializarea suportului tehnico-material al acestora, adică al infrastructurii. Din punctul de vedere al organizării spațiului, geografizarea fluxurilor este o coordonată relevantă și obligatoriu de abordat, dar din punctul de vedere al analizei de potențial teritorial, relevanță deosebită au infrastructurile-suport ce echipează
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
limbaje interioare), cît și mai ales mișcarea în sine, ritmul alternanțelor perspectivei, viteza și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de istoria povestită, sau un narator ambiguu despre care nu știm prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise (s. n.)." (3) Chestiunea spațializării impune recunoașterea unor "puncte de vedere" particulare: Vom numi punct de vedere spațial relația aceasta care există în toate romanele, între spațiul ocupat de narator și cel povestit, și vom spune că el este determinat de persoana gramaticală dinspre care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
relații i se asociază un coeficient cu valori-standard pentru fiecare categorie de state astfel stabilită (a - pentru dinamica ponderii relațiilor politico-diplomatice, b - pentru dinamica ponderii relațiilor comerciale, c - pentru dinamica ponderii integrării în organizațiile internaționale) - Tabelul nr. 27. 3.2. Spațializarea relațiilor conflictuale în lumea arabă Fenomenele conflictuale, sub toate formele lor de manifestare (tensiuni diplomatice, crize regionale, locale, latente, confruntări armate) reprezintă unul din principalele subiecte de lucru ale analizei geopolitice. Oricare ar fi forma sau intensitatea conflictului, acolo unde
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]