90 matches
-
a privi de sus, a divide și a controla constituie o abordare a spațiului care ignoră atît timpul, cît și densitatea trăirii-în-el. În opoziție cu asemenea moduri de a vedea spațiul, furnizîndu-i o istorie unui peisaj înseamnă o modalitate de spațializare a memoriei care remediază uciderea spațiului-trăit. În Texaco, recuperarea fictivă sau alegorică a Martinicăi de către Chamoiseau, urbanistul convertit spune, în momentul cînd renunță să distrugă orașul pentru a construi drumul "Vestul în expansiune": A șterge Texaco de pe fața pămîntului, cum
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un an de dezmăț, o zi de regalitate, o lună de nebunie) el își pune mereu aceeași întrebare, căci aceste momente nu sunt decât expresia căutării unei ordini în fluidizarea durat, o tentativă de luare în stăpânire a timpului prin spațializare. Asistăm astfel la transmutarea unui destin prin revelații succesive și chiar dacă angajamentul nu este direct a asumat, el presupune și încercări mutilante din partea acestuia. De exemplu, episodul balamucului și al torturii (eufemizări ale jertfei sacrificale) nu face decât să desăvârșească
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie a spectatorului. Lewis arată că Ervin Panofsky accentuează importanța unor tehnici cinematografice din abordările lui Pacht ca dinamizarea spațiului, spațializarea timpului și privirea spectatorială. Panofsky crede că spectatorul: . În Narrative Lewis valorifică și altă contribuție majoră a lui Pacht la cercetarea narațiunii în imaginea picturală: lacunele sau golurile din manifestările narative. Fie că este vorba de text, imagine sau film
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
crede-mă, de bucurie scriu! iese melodrama ca uleiul pe apă, protoformulă artei, Pietrișu, Victoria din Samothrace împinge grilajul de fier din ușă și înaintează cu pașii zeiței în trening roșu, restricție de viteză, linia răsturnată, halta Costești-Iași ratele de spațializare din culme, reper subsecvent șoseaua se prelinge după gară, hăurile, bioluminescente, cele mai multe lucruri nu au nume, voiam să spun și mamei că sîntem peștii care ne tîrîm pe funduri de mîl! izbucnește fanfara, cum să cînte surla văilor de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
muream să mă afirm, muream să mă cunosc, Florine, spune tu, am plecat așa! bineînțeles cu trenul! viaductul nou la Beclean, căile spre Bistrița, ți-am zis că se văd luminile Becleanului, nu greșeam, marfa! cumpără ce se așteaptă, spațiul spațializării, pe cît de deformat feroviar, "bună seara, legitimațiile de călătorie!" incantație pe al doilea telefon Florin, "Patul lui Procust" cu cașcaval și un pahar de cabernet-sauvignon de Murfatlar, descărcările lirice în text, din discuția de cenaclu și de la lansare Mirel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și alăturate în spațiu 28. În relație cu povestirea, descrierea nu se situează totuși în opoziție ci, mai degrabă, în prelungire, descrierea constituind frontiera internă a povestirii 29. Genette problematizează particularitățile descrierii având în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
În relație cu povestirea, descrierea nu se situează totuși în opoziție ci, mai degrabă, în prelungire, descrierea constituind frontiera internă a povestirii 29. Genette problematizează particularitățile descrierii având în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în opoziție ci, mai degrabă, în prelungire, descrierea constituind frontiera internă a povestirii 29. Genette problematizează particularitățile descrierii având în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale cărei funcții sunt, în genere, două: o funcție pur
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
particularitățile descrierii având în background cercetarea mai amplă a fenomenului spațializării în literatură. Efectul de spațializare sesizabil într-un text literar provine fie din spațializarea elementară a limbajului 30, fie din resursele stilistice ale figurilor retorice 31. Privită din perspectiva spațializării, descrierea se revelează ca o formă de reprezentare a obiectelor și personajelor unei povestiri, ale cărei funcții sunt, în genere, două: o funcție pur ornamentală, subliniată și în retorica tradițională, și o funcție simbolică, explorată în romanul realist 32. Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
proprietatea altuia, se bucură de uzulfruct pentru un timp, ceea ce presupune respectarea anumitor reguli, dintre care, elementare sunt: recunoașterea limitelor proprietății, drepturile proprietarului și îndatoririle non-proprie tarului. În schimb, scriitorul se plimbă (fără ghilimele, în textul revistei ceea ce ar confirma spațializarea generată de intertextualitate) în toate zonele literaturii cu o dezinvoltură nepermisă criticului: el nu declară nimic, poate dialoga cu alți scriitori fără să-i numească, se folosește de bunurile altora de parcă ar fi ale sale. Raportul dintre autorul intertextualizat în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și pentru repetarea mitului. Blocul temporal. În intertextualitate, lectura devine tabulară, asocierea hipotextului cu hipertextul nu se realizează în afara acestui tip de citire. Se produce contemporaneizarea unor momente istoric diferite, ceea ce echivalează cu proiecția lor în unul și același plan: spațializare. "În orice poem valabil sunt efecte de corespondență și simetrie, raporturi care tind să fie percepute ca și vizual. Și această vizualizare relativă (s.n.) tinde să facă din poemul modern un fascicul de coexistență, un obiect. Timpul nu joacă aici
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un labirint. (...) Mandala concentrează, ea ferește de distragere sau de împrăștiere" (Eliade: 1994, 63). Intertextul înseamnă construirea Centrului, axul său valorează cât un axis mundi. Această linie dreaptă se desenează pe verticală, dar și pe orizontală, dacă vom accepta ipoteza spațializării timpului sacru, în planul blocului temporal. 2.3.4. Reintegrarea într-un timp primordial Un ultim semn al prezenței mitului rezidă în reintegrarea in illo tempore. "Canoanele mitologie ale oricărei civilizații revin asupra posibilității de repetare a timpului" (Durand:1992
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intertextuală: este anulat timpul profan, cronologiei îi este opusă contemporaneizarea. Ce se întâmplă cu spațiul? Mai nimic. Mutarea nu comportă strămutare, ceea ce trimite la un deficit spațial al transferului [cititorului dinspre hipertext către hipotext]. În compensație, intertextualitatea produce efectul de spațializare a timpului. Lectura tabulară descrie un zig-zag în desenul căruia transpare spirala blocului temporal. Astfel este îndepărtată amenințarea deficitului spațial al deplasării intertextuale: prin spațializarea timpului. S-ar putea ca spațiul și timpul din construcția prozastică eminesciană să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deficit spațial al transferului [cititorului dinspre hipertext către hipotext]. În compensație, intertextualitatea produce efectul de spațializare a timpului. Lectura tabulară descrie un zig-zag în desenul căruia transpare spirala blocului temporal. Astfel este îndepărtată amenințarea deficitului spațial al deplasării intertextuale: prin spațializarea timpului. S-ar putea ca spațiul și timpul din construcția prozastică eminesciană să nu fie decât false localizări. Pe urmele Ioanei Em. Petrescu, suntem ispitiți să considerăm că realitatea în care se mișcă "sărmanul" Dionis este doar o proiecție: a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literară pentru mecanismul intertextual), în timp ce noi am încercat să reducem această distanță, considerată mai ales sub aspect temporal, de fapt, să o anulăm, în virtutea principiilor de funționare ale MER. Diferența din medierea literară acționează prin spațiere; diferența intertextuală (diferirea) produce spațializare, prin lectura tabulară. În imposibila regăsire a semnului cu originea citim ideea în virtutea căreia intertextualitatea ar transcrie literar un verb inexistent (încă): "a nesfârși" [infinir]. Paradoxul repetării rezidă din a combina un efort depus pentru desăvârșirea formală cu o exigență
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
predilect la Eminescu, ilustrează cel mai bine conotația intertextuală a "studiului de caz" cu directorul de teatru. 4.3. Intratextualitate transgenerică. Al treilea model cosmologic, einsteinian Am văzut într-un capitol anterior cum se produce, prin intertextualitate, un efect de spațializare care anulează conjugarea verbului la trecut, prezent și viitor. Vom promova în prezentul capitol o dimensiune unitară blocul temporal. Sintagma fizicii recente se dovedește relevantă atât pentru conceptul din teoria textului, cât și pentru comprehensiunea viziunii eminesciene asupra timpului. De
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
limbaje interioare), cît și mai ales mișcarea în sine, ritmul alternanțelor perspectivei, viteza și configurația temporală (măsurabilă în prezența efectivă) a discursurilor distincte. Structura polifonică a romanului modern nu se poate configura decît punînd la contribuție procedeele dislocării. O amplă spațializare a discursurilor se opune indeterminării (a-localizării) vocii din off, a instanței omnisciente și noncognoscibile. A se situa în povestire, prin discurs, a lua pe cont propriu relatarea, descrierea, viziunea într-un cuvînt înseamnă a ocupa un loc în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tînăr romancier) a unui practician, Mario Vargas Llosa: "...un narator personaj, un narator omniscient exterior și străin de istoria povestită, sau un narator ambiguu despre care nu știm prea bine dacă relatează dinlăuntrul ori din afara lumii descrise (s. n.)." (3) Chestiunea spațializării impune recunoașterea unor "puncte de vedere" particulare: Vom numi punct de vedere spațial relația aceasta care există în toate romanele, între spațiul ocupat de narator și cel povestit, și vom spune că el este determinat de persoana gramaticală dinspre care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discursive a spațiului și al geografiei politice, Michel Foucault analizează relația cunoaștere/putere și modul în care puterea operează în cadrul unui aparat instituțional care este întotdeauna înscris în jocul puterii, dar care este mereu în legătură cu anumite coordonate ale cunoașterii și spațializării simbolice a puterii. Viziunea sa asupra istoriei deschide în mod necesar preocupări multiple pentru modul în care spațiul și locul au o legătură inextricabilă în cursul istoriei 46. Concepția lui Foucault asupra aparatului instituțional al puterii include elemente precum discursuri
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
obligă pe flăcău să se rupă de lume și să ajungă într-un spațiu de frontieră între dimensiunea universului și cea a neantului, caracterizat de amorțire precosmogonică. Repetiția adverbului de loc are sonorități de incantație care rupe dimensiunea concretă a spațializării și așază acțiunea în nedeterminatul accesibil doar în timpul inițierii. Somnul animalului mitic este „nepomenitu”, explicația acestui atribut constând, după Mihai Coman, în etimologia lui „a pomeni”, care inițial însemna „a trezi”, ceea ce face somnul leului „fără de capăt, adică unul mortuar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie a spectatorului. Lewis arată că Ervin Panofsky accentuează importanța unor tehnici cinematografice din abordările lui Pacht ca dinamizarea spațiului, spațializarea timpului și privirea spectatorială. Panofsky crede că spectatorul: . În Narrative Lewis valorifică și altă contribuție majoră a lui Pacht la cercetarea narațiunii în imaginea picturală: lacunele sau golurile din manifestările narative. Fie că este vorba de text, imagine sau film
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
vorbeam). Apoi Tharmas voiește să cunoască moartea, pentru a o regăsi pe Enion. Pentru aceasta trebuie să se facă el însuși ființă creată, ceea ce se va săvîrși prin "căderea" Fiului (Ur-th-on-a) în cauzalitate. Acesta devine Timp (Los), avînd nevoie de spațializare (Eni-tharm-on) fenomenala pentru împlinirea coborîrii în moarte a Tatălui (Tharmas), în Udan Adan (i.e. Neantul sau "gaură neagră" din fizica cuantică modernă că întoarcere la Neant a Ființei: puternicul arhetip numit descensus ad inferos). În sanscrita udán înseamnă "val" sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a Tatălui (Tharmas), în Udan Adan (i.e. Neantul sau "gaură neagră" din fizica cuantică modernă că întoarcere la Neant a Ființei: puternicul arhetip numit descensus ad inferos). În sanscrita udán înseamnă "val" sau "apă"; ádana înseamnă "mistuire", "consumare", "mîncare"271. Spațializarea se face prin inima (Los) în jos spre pîntec (Enitharmon-spațiu). Clipa-atemporalul-Urthona (extremă de sus-cerul) atinge cealaltă extremă (din inimă-Los) și se produce scurtcircuitul: spațializarea (Enitharmon) timpului (am urmărit analiza lui Lovinescu, care se aplică foarte bine modelului dinamic creațional al
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
descensus ad inferos). În sanscrita udán înseamnă "val" sau "apă"; ádana înseamnă "mistuire", "consumare", "mîncare"271. Spațializarea se face prin inima (Los) în jos spre pîntec (Enitharmon-spațiu). Clipa-atemporalul-Urthona (extremă de sus-cerul) atinge cealaltă extremă (din inimă-Los) și se produce scurtcircuitul: spațializarea (Enitharmon) timpului (am urmărit analiza lui Lovinescu, care se aplică foarte bine modelului dinamic creațional al lui Blake 272). Problemă se poate pune și invers: la limita extremă, spune Lovinescu, clipă devorează timpul și punctul devorează spațiul; atunci rămîne vizibil
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nouă motete de Dufay: cei șase soliști vocali erau însoțiți de mici grupuri de instrumente de epocă. Frumusețea liniștitoare a muzicii lui Dufay, construcțiile elaborate, majestuoase au fost puse în valoare de o interpretare impecabilă, ce a profitat inclusiv de spațializarea surselor sonore. Derularea acestor motete timpuriu-renascentiste sugera soluții artistice diverse, de la constructivismul matematic, arhitectonic (este binecunoscută relația proporțională ale dimensiunilor între Domul lui Brunelleschi din Florența și motetul Nuper rosarum flores) spre o expresie mai individualizată și o tratare a
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]