4,641 matches
-
armă inedită: murgul de patru ani care mușcă din dușmani. Haiducul Pintea, în principiu invulnerabil ca Sigfried, e totuși împușcat cu un glonț magic, din argint, singurul care îi vine de hac. Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămîne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt se pare de peste doi metri
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
De când îl cunoscusem, îl comparam în secret cu toate modelele masculine care îmi pozaseră la facultate, iar concluzia era că mi-ar fi plăcut să-l desenez, să-l pictez cu două aripi mari și albe, un scut și o spadă strălucitoare, ca pe un arhanghel furios și inocent, puternic, dar ignorându-și forța. - Îți cam place, nu? Glasul lui Jaime m-a făcut să tresar. Am întors capul și l-am văzut foarte aproape de mine, cu bărbia sprijinită într-o
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
d-sale cuprinzîndu-i pe seniorii Alexandru George, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, ca și pe tînărul Daniel Cristea-Enache, cărora le aplică lovituri cu toată energia ilustră de care dispune... Dar ceea ce ar părea o fanfaronadă, un pitoresc spectacol de capă și spadă se arată a fi stratul superficial (costumația) unei pe cît de interesante pe atît de perseverente acțiuni critice. Infatigabilul Marin Mincu are dreptate să afirme despre sine cel puțin că nu dezertează "nici o clipă de la veghea critică". Pururi prezent pe
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până și străzile principale sunt pline de lași, lumina ochilor interbelici se stinge minut cu minut, (cea de pe fața voivozilor e consumată de mult) și pulsul sângelui din rigole e tot mai încet; ivan karamazov
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
n-o visam: Părul tău - nor. L-am Străbătut am aflat tot Ce se poate ști despre rădăcina albastră Apariția lumina Metalică Vînăta poartă Și corpul meu în catalepsie Pe orizontală În echilibru fragil Sprijinit într-o singură vertebră Pe spada ta de cavaler teuton. Remember Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Gheorghe Grigurcu Răbdător războiul Troiei cum o vită-n jug ne dă prilejul atîtor glose referiri aluzii sporește într-atît bibliografia simțurilor încît uneori joacă rolul unui afrodiziac dar ce închide-n sinea sa? ce-nvîrte în spadele-i elice în reveria scuturilor cum perfide oglinzi uzurpînd lumina din pieptul lui Ahile ce oracole instilă-n ochii halucinați ai profeților? ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
are nici călugărul în el demult astins într-o rugăciune ca o disperare Sofiei știu cum cîntă ochii tăi frumoși cînd se face-n ei lumina ca zăpada peste care Dumnezeu a scris numele-ți pe care-l porți ca spada printr-un sînge care nu se face rană într-un trup ce-și pune cruci să se răstignească să învie cînd din lumea asta-n alte lumi te duci și făcut să fiu lăsat în lume slobod cum se spune
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
ca și lipite-n raze - splendori ce mă îmbracă-n armura nemișcării - Doar coiful cu viziera dantelată e semn al corpului meu de demult Doar coiful adunînd pletele risipite pe umerii strînși în argint Pînă la brațele lăsate în greutatea spadei. O lună somnoroasă abia simțită O lună de fum o lună aburind de melancolie Mă așează pe munții ei albi - Cavaler cu armura de cețuri - Portret Posibil pămînt al nopții Pe raiul nemișcării, încremenită viața din mine sta să tacă
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
portocalie în cârcă, o cotise, căpătând simpatii maoiste. S-ar fi putut să i se fi tras de la blana aceea voyantă, oribilă; ori invers. Iar acum, la doi pași de biserica istorică unde peste piatra tombală doarme culcat Descartes cu spada întinsă pe piept și cu o cărticică ținută la distanță în mâna stângă, ca un miop, nevăzând bine, filosoful la modă cu Ființa și Neantul să aducă un asemenea afront Continentului în care mai zac, pulbere, Socrate, Platon, Aristotel!... Să
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
vorba vine). Cei cîțiva bănuți lăsați după plac, dar obligatoriu, garderobierei erau singurul tarif de intrare. La Gaudeamus, unde anul acesta intrarea a fost liberă, ar fi trebuit să semeni cu eroul acela dintr-un roman franțuzesc de capă și spadă, scris cu prea mare viteză de Dumas însuși, dacă-mi amintesc bine, un personaj pozitiv cu cîte o sabie în fiecare mînă și un adversar în fiecare sabie, care, cu mîna rămasă, îl doboară pe al treilea atacator. O mînă
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și privești piața, în biserica pomenită, trebuie să vă spun că zac rămășițele lui DESCARTES, cu statuia lui renascentistă culcată deasupra pietrei tombale - filozoful, alene lungit, ținându-și spada între picioare, pe când citește atent o cărțulie întinsă la o oarecare distanță, în mâna stângă, semn că nu vedea bine. Primăriile, peste tot în lume, nu numai la noi, au preferințele lor cetățenești ciudate... mai mult generali, politicieni... când e
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
scoată în față România, urmează să se stabilească pe măsură ce vom ști mai multe despre om și prezența sa în cosmos. Plecând de la ceasul în care Adam, cu un picior în afara Paradisului, din care-l împingea, cu expresă decizie, Arhanghelul, cu spadă de foc în dotare a încercat să-i strecoare în șorț un măr. Unde nu fusese mușcat. în copilăria mea, eminenți stâlpi ai societății pronunțau, cu efect, cuvântul conrupție, vorbeau de cadre conrupte, acel con ducând cu gândul la tovărășii
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
liberalizare (anii 60 cu apariția mandatarilor, reapariția țigărilor și a băuturilor occidentale în restaurante, concertele efectuate la București de nume de legendă ale show-biz-ului Yves Montand, Gilbert Bécaud, Cliff Richard, Louis Armstrong noul avînt al literaturii, filmele de capă și spadă turnate în România de celebrul Jean Marais). Destinderea de la sfîrșitul anilor șaizeci este sintetizată de Dan Ciachir în două fraze de scriitor mare: Nu trecuseră opt ani de cînd, deasupra unei statui înălțate pe un soclu înalt, se putea citi
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
întrodus în societate de tinerii crescuți în Germania și Franția, inspira o groază salutară ce nu-i da drept de împămîntenire". Se pare că Eminescu avea dreptate: de la Paris, "ai noștri tineri" au adus "drept armă", nu atît pistolul sau spada, cît "bețișorul de promenadă". Atunci cînd Alecsandri tratează duelul ca motiv literar (Chirița în provinție, 1852), o face în registru comic. Ofensat că l-a surprins pe Leonaș sărutînd-o pe Luluța, cretinul Guliță îi cere "santifacție": "Vreu să-mi dai
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
dueluri) într-un articol din "Curierul românesc", din 17 XII 1845. Probabil, deci, că vodevilul a fost prelucrat de Negruzzi înainte de această dată. În piesă au loc două dueluri (precum titlul folosit de Bolliac), unul cu pistoale și celălalt cu spade, dar ambele sînt trucate, pentru a-l împiedica pe Pamfil să ia parte la propria sa nuntă. Astfel, Chiță Urlescu îl provoacă pe Pamfil Damianovici la un "duel de moarte". Se aleg doi "marturi", tipul de arme (pistoale), locul (în
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
ordine și de strunit. Dacă în Clasicism spiritul era o coardă ce nu vibra decît la unison și în poziție de echilibru, în Romantism el era ca o carte ce, odată arsă, lumina lumea. Astăzi, spiritul muzicii este asemeni unei spade, deosebit de primejdioasă pentru cel ce nu știe să o folosească. Iar trupul fenomenului sonor este unul gol, pe care n-ai de unde să-l apuci, nici cum să-l supui; un trup de multe ori monstruos, schimbător, diform, imposibil de
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
-și proba vitalitatea. Or, ce probă de vitalitate mai constrîngătoare am putea avea în corpul creației decît formula acesteia ce ține a se recomanda, provocator, cu prefixul anti? E ca un gladiator ce și-ar arunca mai întîi scutul, apoi spada, apoi s-ar încumeta a lupta cu o singură mînă spre a-și demonstra forța. Lupta pe viață și pe moarte se desfășoară cu o aparență de joacă, păstrîndu-se mereu zîmbetul pe buze și ținuta elegantă. Homo ludens înțelege a
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
luptele de la sol Împotriva unui comando german. Își mai aminti și de alți aviatori căzuți la datorie, precum adjutantul Theodor Negulici citat prin Ordin de Zi pe Întreaga Aviație și decorat cu Ordinul “Virtutea Aeronautică” clasa “Crucea de Aur cu Spade” pentru conducerea avionului sau de bombardament “Stukas” și aterizarea În bune condiții, deși fusese lovit de un glonț care Îi atinsese nervul optic și orbise pe loc. Fapta lui de eroism impresionase profund și fusese relatată pe larg Într-o
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
Lisaniuc, pe care autoritățile comuniste de atunci aflate În slujba Moscovei au ascuns-o. Șansa a fost Însă că unii dintre camarazii lui de armă au supraviețuit, precum Comandoul av.(r) Florian Buchiu, decorat printre alte cu “Virtutea Aeronautică cu Spade” care și-a amintit unele fapte eroice din Epopeea Aviației Române În cel de al Doilea Război Mondial În care trupele rusești În drumul spre Berlin, cu kalașnikovul Într-o mână și cu sticlă de vodcă În cealaltă au lăsat
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul De împărat să curăț Veșmintele și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine ține minte Ce-i dincolo de ziua Când s-a trezit pe lume? Vezi, cei care știură Au luat cu
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
săbii care nu s-a întâlnit niciodată cu sângele (poezia aceasta ar fi trebuit să se termine aici dar mi-am adus aminte de o alegorie a lui Borges în care era greu să distingi cine este asasinul: omul sau spada? la fel ca în străinul lui Camus lumina aceea care cădea pe cuțit - o crimă născută din lumină) 17 mai Câteodată este atât de bine să nu scrii există atâtea cuvinte care nu există de fapt atât de multă ființă
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
Nu pentru tine, ci pentru mine. Printre atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori spada orgii, să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să ajungă până la os. Asta îl interesează, de fapt, când cioplește așchii, aruncând și din mine o mie
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
vultur și calul său, pentru ziua de dresare a șoimului, pe Insula Șerpilor... Stigmatele într-una din nopți, de dincolo de Munții Pădurea Neagră, din pustia multă, apăru tata, cu stigmatele �n palme pe una din mîini, era crestată Medalia pentru Spadă și Credință din Al Doilea Război Mondial cum era în tăuri pîn' la brîu, "Să-ți văd mîna iubită", i-am zis " Aici este crucea, aici este spada iar, în asta,-i arcul cu săgeata al cărui vîrf e oțelit
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/9562_a_10887]