9,222 matches
-
fi om. Ceea ce fiecare om înțelege prin noțiunea de „om” e întotdeauna doar o efemeră convenție burgheză, scria în jurnal „lupul de stepă” al lui Hesse. Dar convențiile se schimbă, visele își schimbă și ele conținutul, trăirile se înnoiesc permanent, spaimele lasă locul speranței și noi înșine ne schimbăm, evoluăm în funcție de destinațiile pe care le stabilesc alții pentru noi și în funcție de scopurile pe care noi ni le trasăm. Unde ne poartă aceste alegeri conștientizăm parțial numai. Noi le socotim necesare pentru
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici by https://republica.ro/femeia-din-fata-blocului-pornim-in-viata-idealisti-si-sfarsim-cinici [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
obrajilor ei, așa fără ochi, fără materie, acoperă urma sărutului și urma lacrimilor cu niște zori de lumină din ochiul meu monocord. e o minune când această ființă, îți respiră liniștit în brațe în timp ce marea vălurește filozofic trecerea timpului, anunțând spaimă si naștere din nețărmuritul ocheanos. 8 noiembrie 2010 Referință Bibliografică: femeia goală / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FEMEIA GOALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1407084503.html [Corola-blog/BlogPost/367823_a_369152]
-
patronului spiritual al colegiului, având montate de borurile pălăriei sale, niște coarne de drac răsucite iar în mustățile țepene atârnând pânze de păianjen. Funcționarul observă fumul care îl introdusese brusc într-o ceață deasă și care dădea locului mai mare spaimă. Dar urletele și strigătele înfiorătoare îl făcură chiar să leșine. Noroc că prin fum, apăru neclară forma îndesată a directoarei, îmbrăcată în veșminte negre, cu pielea ȉntunecată: Doamna Diavolo. Și atunci își reveni puțin. Era totuși într-unul din colegiile
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1446336141.html [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462146211.html [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU ZEFIRULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ZEFIRULUI Lui Radu Gyr ...și, totuși, care fi-va-mi ultima spaimă? și, pînă atunci, cât de mult am înțeles că exist? și, totuși, ce vă va spune sacrificiul meu final? cui să-l întorc pentru cinstită mulțumire? adierea zefirului m-anunță, despre o toamnă lungă... înțeleg asta și greierii, și albinele
ELOGIU ZEFIRULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_zefirului.html [Corola-blog/BlogPost/354174_a_355503]
-
avântul, nu are somn în geană, Nu știe să mai spere, în vremuri austere... Îngenunchiază gândul sub scrijelit de pană, Rugându-se-n tăcere, smerit și cu durere. Asculte-i ruga sfântul, din cer coboare mană! Să-mprăștie himere și spaime pasagere Și fără-ntârziere, cu fine caractere, Să curgă iar cuvântul, cum rugile-n icoană, Îngenunchiază gândul, sub scrijelit de pană... Referință Bibliografică: Rondel gândului în rugă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie
RONDEL GÂNDULUI ÎN RUGĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1478812699.html [Corola-blog/BlogPost/376914_a_378243]
-
pe obrajii de foc. “Nu și L.!!!!!!!!!!!!! Doamne, ai milă!...De el ... de mine ... de noi toți! Iar te uiți la filme lacrimogene?” zice și mă cuprinde protector. Îl iau în brațe, cu toată forța mea...apoi mă gândesc, cu spaimă, să nu-i frâng ceva în făptura firavă...” Nici nu l-am auzit când a intrat. A adus lalele roșii, pitice...ca să ne vedem peste ele, la masă. El face șnițelele, eu, cartofii prăjiți. Totul e apoi așezat pe șervețele
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/In_miezul_orelor_corina_lucia_costea_1334017397.html [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
a îmbrăcat fusta și bluza, neavând răbdarea să pună și sutienul care mai trebuia prins și în copci, dintr-o poziție destul de incomodă. Cățelul, că nu era un dulău, lătra a om, mai blând, parcă simțindu-se cumva vinovat de spaima pe care o produsese. Atunci observă Violeta că lângă vacile ei apăruseră doi boi care pășteau liniștiți și, undeva în marginea cealaltă a pădurii, un bărbat, întins pe spate, citea la umbra fagilor. El venise pe sub poala pădurii în urma animalelor
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1494513253.html [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
nevoit să întrerupi ceva, ce abia ai construit cu migală și cu multă pasiune: mugurii unei noi iubiri. Chiar dacă afară era o după-amiază însorită și plăcută ca temperatură, în apartamentul meu a fost o atmosferă glaciară, căci în aer plutea spaima că, odată cu plecarea Mirunei, o pată neagră se va așterne din nou peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
și ale magiei și alte lucruri folositoare neamului ei. Într-o zi de vară, când pruncii se juca voioși prin cetate, și femeile făceau de-ale gurii, la poarta cetății se auzi un sunet de corn care dădu fiori de spaimă oștenilor și regelui Comanus cel Viteaz. Era un străjer ce venea cu grabă de pe gruiul din depărtare. Și-i dădură drumul în cetate. Acesta se-nfățișă înaintea regelui și cu glas ca de animal rănit strigă: - Romanii ! Vin romanii! Și
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1407265509.html [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță. Soarele bătea cu putere pe capul meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dulce_copilarie_din_ciclul_stan_virgil_1388224489.html [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
mere din pom sau, prinși de Tirtec, îl chemau urlând peste noapte că din pivniță, ca să se răzbune: "pani Tirtec, pani Tirtec!", pana ce-l scoteau buimăcit din casă, apoi fugeau. Născociseră o sperietoare lugubra, cu care vârau în toate spaimele mai ales pe Eminescu, care era fricos din fire și nu ședea bucuros singur. Frații Ștefanovici, vrând să vândă cu orice chip lui Mihai o carte (Biblische Geschichte Altes Testament) și acesta refuzând, băieții îl îmbiară să doarmă cu ei
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
geamul, în vreme ce unul, vorbind într-o cofa goală, ca un strigoi, zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi îi puseră plapuma în cap și-l loviră cu sfeșnicul, până ce acesta, tremurând de spaimă, acceptă să cumpere acea carte. Eminescu, înspăimântat, se plânse lui Tirtec că odaia e bântuita de stafii, si birjarul se hotărî să nu doarmă într-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. Își aprinse ciubucul cel lung și
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
înțeles cu crâșmarul, le lua bani, straie sau cărți vechi. Aici a pierdut Eminescu salul turcesc pe care mamă-sa i-l dăduse ca să nu răcească. Fiind mai delicat, se înțelege că cele mai multe farse erau făcute pe socoteală să. De spaimă, Eminescu dădu în friguri. La acest neajuns se mai adaugă și hrană proastă. Tirtec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le dă de mâncare decât porumb fiert
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
stare este atribuită personajului simbol al umanității banale: „Esop era în fiecare din ei. Sufletul lor scotea la iveală, ori de câte ori era nevoie, înțelepciunea ascunsă, pilde hazoase izbucneau invadând agorele plebee, bucurând sufletul celor mulți și înspăimântați. Dar hazul lor înăbușea spaima”. Autorul ne situează într-o lume lingvistic arhaică cu agore, plebei, bazilei, buleuți, arhonți. Distanțarea transformă textul într-o fabulă cu semnificație arhaică și mitică a noțiunii de libertate înfățișată prin Esop. Cuvintele sale cuprindeau fărâme de libertate încă păstrate
ESOPIA POSTMODERNITĂŢII de EMILIA CHIRIŢĂ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/emilia_chirita_1488869248.html [Corola-blog/BlogPost/377603_a_378932]
-
grabă, un septembrie de foc, Cei din parlament bat câmpii, iar țăranu-și bate nucii, Au venit și musulmanii, câte-o sută mii în bloc, A venit Sfânta Mărie va veni și Ziua Crucii. După zilele toride, ne îngheață-n vene spaima... Crucea ce-o purtăm pe umeri ni se pare tot mai grea, Avem sărăcia-n sânge, dar avem și-n lume faima, Că la jug putem a trage, deși ne târâm abia. Noi suntem poporul care, scoatem la mezat studenții
ZIUA CRUCII... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 by http://confluente.ro/nicolae_stancu_1441948180.html [Corola-blog/BlogPost/372217_a_373546]
-
însă să caști ochii pe lângă poduri și prin șantierele cu drum în lucru, unde autoritățile plasează, parcă în dușmănie, radare, din cauza statisticilor care spun că se produc multe accidente la strâmtoare. Eu am bănuiala că fac asta și ca să bage spaima în șoferii nevinovați, cărora între timp li s-a făcut părul măciucă pe banda a doua, lată de numai doi metri, lângă roțile cât casa ale câte unui buldozer condus de un monstru bărbos, ce râde diabolic, îndesând mașina ta
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Deosebit_de_altfel.html [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
către tine, / ei lovindu-ne sufletele / cu noroiul din inimi, / Pentru că? / Pentru că... / iubirea”. Dinamică a relatării accelerată prin suprimarea elementului eminamente dinamic - verbul în funcție de predicat. Frază eliptică, materializată, susținută prin numire, adică substantival-pronominal. „Tu - un gând de tristețe, / eu - o spaimă de viață, / ei - singurătăți printre stele”. Energie orientată spre static. „Eu, o speranță, / el, o sclipire de fulger, / eu, fericire, / el, fericire. / Eu, tu, / tu, eu, / un joc de-a viața, / un joc de-a moartea, / și, în final, / noi
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
tuturor - printre evlavii și păcate poezia îmi e vapor, mă aduce la mal din toate viețile trecute și viitoare se face luntre între secole de dor punte peste vulcani de iubire dincolo de acest avatar cred, un înger mi-a lăsat spaimă lui de nemoarte acum îi duc povară în spate alunec pe file de caiet rupte pe crengi de arbori genealogici scuturate mă cert cu stelele când uit să mor te iert în gând când îmi e dor aștept să vină
DINCOLO DE AVATAR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1463126787.html [Corola-blog/BlogPost/385023_a_386352]
-
of, ce mai prăpăd era în calea lor! Nu îndrăzneau să îi înfrunte nici furnicuțele, nici albinuțele, nici lăcustele, preferând să fugă din calea șirului distrugător de melci. Viorel îl recunoscu în fruntea melcilor pe grasul Limax și tresări de spaimă. - Dacă Limax i-a făcut vreun rău lui Hărnicel... - Cine e Hărnicel, întrebă un glas firav lângă el?â Viorel privi nedumerit spre păianjenul cel mic și verde, care îi urmase din cealaltă parte de livadă. Toată lumea îl cunoștea pe
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1434424444.html [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
această licoare de natură divină, totul ar fi deșertăciune.”(...) Emilian Marcu Cronici. Articol apărut în revistă Convorbiri Literare. 2. „(...) Singurătatea omului în înfruntarea destinului și singularitatea poetului în încântarea dramei umane.« la un singur pas - de gândul “născut” /dintr-o spaimă -/se deschide abisul/starea de veghe te va purta pe fâșia îngustă/a nonsensului/mereu va exista o fântână/ la jumătatea drumului/tu vei bea însetat/și vei coborî - treaptă cu treaptă -/ spre infernul nedumeririlor... nedumeririlor.... » Uneori se pare ca
TREI APARIŢII EDITORIALE ÎNTR-UN AN( 2011). VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Trei_aparitii_editoriale_intr_un_an_2011_valentina_becart.html [Corola-blog/BlogPost/361673_a_363002]
-
decisiv al reușitei reformei. Modificarea acestei culturi depinde numai de noi, iar promovarea ei este obligatorie chiar dacă din monștri sacri ai poveștilor copilăriei noastre se va alege praful. În urma reformei, rămâne doar numele generic de Bau-Bau, sub care se ascund spaimele timpurilor moderne. Elocvent în acest sens, este exemplul următor: Bau-Bau a fost concediat Din funcția de sperietoare, Și-ntr-o arhivă-a fost plasat, Menit să piară în uitare. În loul său, drept candidat, E altul, cu o șansă mare
BAU-BAU ÎN CONTEMPORANEITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1440474150.html [Corola-blog/BlogPost/350007_a_351336]
-
Reproducem următoarele din foile vieneze asupra catastrofei din Viena: Focul a izbucnit pe scenă pe când un servitor aprindea lămpile. Artiștii au putut să scape. Flăcările se întinseră cu o iuțeală îngrozitoare; teatrul se umplu de fum și un strigăt de spaimă din partea spectatorilor umplu casa, pe când toată lumea se grămădea spre ieșire. În acest moment de groază se stinseră becurile cu gaz și, după puține minute, strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți, unde pe coridoare și pe
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei. Eu scosei două coriste de pe scenă, cari încremeniseră de spaimă, și văzui pe câțiva lucrători sărind de sus prin flacări pe scenă și unul [î]și frânse un picior. În acel moment focul pătrunse cortina și flacăra, dusă de curent, ieși în teatru, ajungând până la loje. Fugii în stradă și
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
se realiza cu ajutorul bărcilor, uneori a vapoarelor de pasageri, bărcile fiind conduse cu ajutorul vâslelor de către barcagii insulari, pentru care era distracție atunci când se întâmplă că în timpul traversării apei să treacă câte un vapor care producea valuri declanșând uneori strigate de spaimă a celor care nu erau obișnuiți cu acest fenomen- turiștii ocazionali. Toți cei care doreau să ajungă pe insulă, turiști sau insulari care se întorceau acasă erau așteptați la punctul numit La bordei ( km. f. 952) numit astfel după aspectul
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Fosta_insula_ada_kaleh_in_lu_varvara_magdalena_maneanu_1372146136.html [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]