11,094 matches
-
și populat de Liviu Ciulei la Teatrul Bulandra. E un personaj de pe la sfârșitul listei de vagabonzi, are o biografie sumară și nu spune "omul, ce minunat sună acest cuvânt!"; e unul dintre spectatorii personajelor cu sclipicioasă carieră teatrală. Victor Rebengiuc spărgea ceapă la marginea dispozitivului scenic cu atâtea concentrată convingere, era atâta singurătate și neputință de comunicare în toată ființa lui, încât prezența lui scenică se constituia într-un reper semnificativ pentru întreaga panoramă a spectacolului. Printre marile și multele lui
Omul din artist și invers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14729_a_16054]
-
cu glas obosit și se urcă pe loitre lăsându-și picioarele să atârne. Plăvanii porniră. Tânărul tăcea. Iar moșului nu prea-i venea la-ndemână să-i dea sămânță de vorbă. Parcă-i părea rău că-l luase. Și pentru ca să spargă odată tăcerea moșu-ntrebă: - Vii de departe? - Da, răspunse tânărul scurt, semn că ori era prea obosit, ori n-avea chef de sămânță de vorbă. Bătrânul nu se lăsă biruit. - Cum te cheamă? - Adrian. - Ești de pe la noi? - Nu! Îi răspunse
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
poate face ceva care să funcționeze. Iar uneori îmi închipuiam că eu sunt vinovat, că nu știu să folosesc o mașină. Am scăpat - datorită Renault-ului - de aceste obsesii. Când mă sui la volan, uit de țevile de apă ale blocului, sparte de peste douăzeci de ani, de prizele electrice fără legătură cu pământul (prize a căror folosire dă emoții ca "ruleta rusească"), de liftul înțepenit între etaje, de interfonul răgușit. Uit de toate și intru într-un spațiu magic, decupat dintr-o
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
poetul meu preferat, era idolul meu. Eram încremenită cu micile mele "rîndulețe" în fața lui. Dar el mi-a citit cartea de debut în manuscris și mi-a făcut adnotări, unele elogioase, dar nu toate. De exemplu despre poemele în "limba spargă" pe care am inventat-o - nu știu dacă ați auzit despre acea drăcovenie pe care am făcut-o - a scris: "Nina Cassian, dacă pui în volum năzdrăvăniile astea, te ucid, cu dreptul pe care mi-l dă marele, fără de seamă
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
duc traiul și în iad?", m-am întrebat, privindu-i cum se-nghiontesc. "Doamna Marina...". I-auzi, mă cunosc. Peste capul unuia am văzut poarta mea cea roșie, proaspăt vopsită. Iadul e încă pe pămînt. Vocea lui Marie Laforet îmi sparge timpanele: "Je t'aime, je t'aime, j'aime ta voix qui me disfait je t'aime..."
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
energie, plină de o euforie fără nume, gata să trăiesc, dar, în același timp, fiind la dispoziția morții. Umblam cu mâinile în acizi, pregăteam plăcile pentru gravură și nu aveam mănușile mele galbene de cauciuc. Din cauza acidului mi s-a spart deodată verigheta dăruită de René și eram adânc îndurerată. Apoi eram într-o altă încăpere decât atelierul meu din Lucerna, și mă mângâiam că de aici înainte brățara mea de argint mă va consola de distrugerea verighetei - o priveam pe
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
acțiunilor destructive ale timpului inventat de oameni. La întoarcerea din Lucerna la Stockholm am surprins în fața editurii noastre niște derbedei mici, infractori en herbe, încercând să taie geamul de la depozitul de cărți. Secretara ne-a anunțat că ieri a fost spart un geam. Asta seamănă cu tracasările vechi venind de la politrucii Ambasadei Române din Stockholm. Derbedeii mici nu aveau deloc aer suedez și s-au speriat atât de tare când i-am surprins, luându-i de guler pe la spate, încât am
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
acestă matematică atît de superioară încît riscă să se rupă de lume? Ce poate face un intelectual strălucit pentru lumea în care trăiește? Cum poate fi util? Și atunci mintea lui începe să producă într-un patologic paralelism această utilitate. Sparge coduri ale spionajului rus în America, e urmărit pentru a fi asasinat, lucrează pentru un "big brother" îmbrăcat în negru, în fine totul pentru a salva lumea de la o catastrofă iminentă. Celălalt intelectual, literatul, îl urmărește pas cu pas. E
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
baza nasului la care se scarpină mereu... Ospătărița se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile înainte, împroșcându-le pe unele cu lichidul din cană care s-a spart pe jos și care pare să fie apă, nu vin sau bere... Țipă cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să mă țin bine de scaun ca să nu cad și eu... Ies pe stradă
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
intimidare, dispariția plîngerii, încît amărășteanul redescoperă că are mai multe de tras decât dacă și-ar fi ținut capul plecat și "ciocul mic", vorba unui clasic al PSD. Dar în timp ce amărăștenii au curajul semnăturii, riscând să se aleagă cu capul spart de ferocele satrap local, domni de la oraș se plîng de abuzurile Puterii recurgînd la anonima prin Internet. Există însă, să recunoaștem, și un motiv care dă dreptate, pînă la un punct armaghedonizanților: anonima a ajuns mai semnificativă și mai productivă
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
face că acolo e așa de bine și aici așa de rău?" Asta îi înnebunea pe cei de la cadre, care mă chemau și mă întrebau: "Maestre, cum vorbiți?!" Sau veneau cântece de mase cu niște cuvinte de-ți venea să spargi geamurile. Noi plesneam de foame și trebuia să cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
transformă pe nesimțite în hieroglife, în ideograme ale unui limbaj al întregii umanități. Și Paula Ribariu chiar descrie această umanitate prin hieratismul unor siluete, un fel de spectre aflate la intersecția tridimensionalului cu bidimensionalul, pe al căror eșafodaj reveria ornamentală sparge blindajul neantului, al negrului generalizat, și devine codificație subtilă, scriere sacră camuflată în exuberanță și jubilație cromatică. De fapt, expoziția Paulei Ribariu de la Allianz-Țiriac nu este atît o expoziție obișnuită, cît o provocare a privirii, un gen de instalație neostentativă
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
își are localurile într-o clădire dărăpănată etc. Femeile răpite sînt demonizate și violențele se multiplică: "jos, pe pămînt, hoarda s-a împlinit cu studentele din stație, cu simpatizantele prinse spontan în mișcarea ei de tăvălug. Falanga nu iartă nimic, sparge vitrine, geamuri de mașini, smulge umbrele de pe terasele părăsite în grabă de clienți, le transformă în arme. Teribile. împrăștiate între Școala de Război și Monumentul Artileriștilor, pe tot bulevardul, femeile urlă și izbesc cu bîtele bărbații care li se împotrivesc
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
suport imagistic acordat cuvîntului. Altfel spus, ilustrațiile trebuie să fie legate de text și "semnificative". Cum sînt, bunăoară, fotografiile de autori ori de coperte. Însă puține publicații literare din lume mai procedează așa. Cele mai cunoscute (și am răsfoit destule) sparg textul cu imagini mari, expresive sau pur și simplu decorative, plăcute ochiului, chiar dacă își duc viața proprie, independent de text. Pînă și reclamele participă la grafică. Nimeni nu le mai refuză, fiindcă reprezintă corpuri străine: și considerentul nu mai e
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
terorii ca mijloc de stăpînire: din contră, Neagoe preferă seducția, vorbele frumoase, cadourile, lauda, pedeapsa educativă, ferindu-se să rănească, pentru că "se întristează inima și se vatămă ca o rană, că inima omului iaste ca sticla, decii sticla, deaca să sparge, cu ce o vei mai cîrpi?". Societatea - deși strict și piramidal ierarhizată -, în virtutea egalității tuturor în fața lui Dumnezeu, rămâne mereu permeabilă, un transfer se face necontenit între cele două poluri opuse: "Iată că sîntem datori noi cești puternici să ajutăm
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
că va mai trece încă ceva vreme pînă să poată fi scrisă cu naturalețe o poveste de iubire homosexuală. Femeile se întîlnesc "între ele" din singurătate, insinuează numeroase dintre textele volumului; cînd iubitul plecat în străinătate se întoarce, cuplul se sparge (vezi XXXV. Mania vitezei). Mult mai reușite sînt textele în care Mira Feticu construiește un dialog de perspective, cum este XXXI. Bătrîna doamnă, probabil unul dintre cele mai reușite din volum. Perspectiva aristocratic-romanțată și subtilă (foarte bine articulată) a profesoarei
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
mult după aceea, cînd a publicat romanul Familia lui Pascual Duarte (1942) și Călătorie în Alcarria (1945), s-a impus, în atmosfera rigidă de după războiul civil ca un scriitor cu o incontestabilă vocație a adevărului de substanță, în stare să spargă crusta retoricii oficiale tocmai pentru că, posedînd secretele tehnice ale "retoricii", refuză să se alăture, printr-o angajare îngustă, uneia sau alteia dintre cele două tabere, fie prin propagandă pentru "învingători", fie prin pamflet împotriva triumfalismului găunos. A simțit, în anii
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere / nai sângen tine /să-l arzi păl dă vine..." / Că tre săț dai aere // cân vezi fun tatae/ că trece cu tașca/ goală ce gașca/ lia la bătae"; "Tre ste spargi în figuri/ ca băiat dă băiat"; "pencă az nu mai e / ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
un spital, sub medicație puternică; nevasta l-a părăsit, iar homosexualitatea lui se pare că n-a fost un secret. Ce face filmul cu această materie de viață? O întoarce pe dos. Nevasta nu-l părăsește nici o clipă (cel mult sparge oglinda de la baie într-o criză de isterie și neputință), refuză să-l reinterneze, îl ajută să-și domine boala, să se "reintegreze în societate", și, la bătrînețe, după o viață de iubire, lăcrimează, la decernarea premiilor Nobel, cînd, de pe
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
scris".): "Știți ce e inspirația? E o înălțime care-ți închide ochii de durere; sau ajungi la tăcerea de după furtună [...] - lucrurile devin foarte sensibile - și o piatră prinde viață, carele se strâmbă, lumina se urcă pe zidurile abrupte și se sparge de cer; un pumn de sânge se aruncă din inimă în cap - și atunci scrie!, căci altfel totul se ascunde și te roade: te târâi pe străzi, apeși în bălți, alergi-cânți [...] E o fericire inspirația: atunci sunt sincer ca setea
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
nu e totul pierdut, că încă se mai poate spera că viața poate avea și lumină... O oarecare nedumerire a provocat decizia juriului de a acorda Marele Premiu și filmului de animație japonez "Spirited Away", care la el acasă a "spart" toate casele de bilete, reușind încasări de peste 250 de milioane de dolari. Să fi influențat decizia juriului recent anunțata secțiune specială a Oscarurilor dedicată lungmetrajelor de animație? Oricum, în afara cîtorva secvențe care au demonstrat imaginația creatoare a scenaristului și regizorului
Festivalul de film de la Berlin: "Accept Diversity" by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/15479_a_16804]
-
modificări de scenariu, Noro ar fi putut fi făcut, exact ca și acum, și pe vremea lui Ceaușescu (dacă ar fi existat, prin absurd, comanda ideologică: "un film educativ despre un copil cu handicap"). Altfel spus, filmul nu reușește să spargă, decît rareaori, o pojghiță de convențional, de clișeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepția micuțului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanță sufletească excepțională, pe care regizorul a știut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-și
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
Și dintre autorii ultimilor ani sugerez o serie de modalități care nu se reduc la un calapod, în expediții de recunoaștere, în zone nedefrișate, Dumitru Țepeneag, în faza mai veche a schițelor, cu un onirism "ostentativ", cu alăturări șocante care sparg rutina, și mai nou în roman (Maramureș), unde cultivă un coeficient de fenomenal în albia unei simplități și transparențe premeditate a narării. Apoi, la altă extremă, Mircea Cărtărescu care transfigurează, printr-o jerbă multicoloră și o imagistică abundentă, un cenușiu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
muzicală, cu grija de a nu scăpa nici o notă. Construită solid, cu calm și infinită prevedere, spontană însă în fiece desfășurare, până la amănunt, cartea m-a cucerit mai ales prin adevărul ei: în ciuda atâtor forme prefabricate, ea urmează calea firescului, spărgând decis prejudecățile, schemele și obișnuințele cu care ne-au îndestulat interpretările ultimilor ani (vreo treizeci). Realitatea, spun unii, ne stă la îndemână, nu trebuie decât să-i privim curat formele. Nu e așa: realitatea e netedă numai pentru nepriceput, sub
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
la noi, jucate cu succes afară, nu ușor de primit și de digerat cînd obișnuința pentru facil, superficial și emfatic formează deja un soi de tradiție periculoasă. Nu mă aștept să iasă de aici neapărat capodopere și nici să se spargă geamurile la intrare. Sînt convinsă însă că din astfel de idei se naște drumul spre înainte, care va să zică, progresul. Așadar, n-am plecat înaripată spre Odeon în seara cînd am văzut Genocid dar, și cred că este mai important, m-am
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]