53 matches
-
eșecurile ecologice au la baza tocmai schimbarea unor tradiții seculare cu tehnologii importate, străine populației băștinașe (agricultura intensivă în regiunile tropicale este unul din exemplele tipice în acest sens). 2.2. Exticția. Orice specie biologică există între două momente cruciale: speciația, momentul apariției și extincția, momentul dispariției. În prezent, termenul de extincție se folosește și pentru cazul în care un anumit taxon a evoluat și s-a transformat în timp într-un alt taxon (fenomen denumit pseudoextincție. Conform concepției darwiniste, extincția
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
internaționale referitoare la măsurătorile de referință ale radioactivității. În plus, se vor sprijini securitatea nucleară și garanțiile, monitorizarea radiației ionizante, în conformitate cu Tratatul, și măsurarea nivelurilor extrem de scăzute ale radiației ionizante. Experiența CMC în analiza de depistare a radioactivității și a speciației se va dezvolta în continuare, în contextul protecției mediului înconjurător. ANEXA II DEFALCAREA ORIENTATIVĂ A SUMEI Tipuri de activități Suma (în milioane EUR) Gestionarea deșeurilor radioactive și controlul securității materialelor nucleare 186 Securitatea diverselor tipuri de reactoare, radiația ionizantă și
jrc5563as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90733_a_91520]
-
manevre terapeutice etc.). Că subdiviziuni ale sale se pot menționa "anatomia chirurgicală" și "anatomia radiologica" (mai nou "anatomia imagistică") "Anatomia comparată" - studiază comparativ alcătuirea acelorași elemente la diferite specii, căutând să integreze diferențele și similitudinile în cadrul proceselor de evoluție, adaptare, speciație. "Anatomia vârstelor" - studiază particularitățile de varsta survenite în decursul vieții omului. Că etalon se ia anatomia copilului și anatomia vârstnicilor ( gerontologia ). "Anatomia artistică" sau Anatomia plastică - studiază din punct de vedere estetic relațiile dintre dimensiunile, relifurile și proporțiile corpului uman
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
Macroevoluția decurge în intervale foarte mari de timp, sute de mii sau chiar zeci de milioane de ani, și nu este un proces deci observabil. Contrar spuselor creationisților, macro și microevoluția descriu procese fundamental identice pe scari de timp diferite. Speciația poate apare ca rezultat al unor diferențe mici, așa cum sunt coloritul sau forma ciocului la unele păsări. Totuși, pe măsură ce speciile evoluează divergent și speciația se repetă, aceste diferențe se acumulează și devin mai pronunțate. Astfel, speciația constituie începutul modificărilor macroevolutive
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
observabil. Contrar spuselor creationisților, macro și microevoluția descriu procese fundamental identice pe scari de timp diferite. Speciația poate apare ca rezultat al unor diferențe mici, așa cum sunt coloritul sau forma ciocului la unele păsări. Totuși, pe măsură ce speciile evoluează divergent și speciația se repetă, aceste diferențe se acumulează și devin mai pronunțate. Astfel, speciația constituie începutul modificărilor macroevolutive. La fel ca și în cazul microevoluției, transformările macroevolutive se acumulează prin aceleași procese: selecție naturală, mutații, drift genetic, migrație. Macroevoluția reprezintă acumularea de
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
scari de timp diferite. Speciația poate apare ca rezultat al unor diferențe mici, așa cum sunt coloritul sau forma ciocului la unele păsări. Totuși, pe măsură ce speciile evoluează divergent și speciația se repetă, aceste diferențe se acumulează și devin mai pronunțate. Astfel, speciația constituie începutul modificărilor macroevolutive. La fel ca și în cazul microevoluției, transformările macroevolutive se acumulează prin aceleași procese: selecție naturală, mutații, drift genetic, migrație. Macroevoluția reprezintă acumularea de modificări, pe parcursul a numeroase episoade minore de speciație, care în final duc
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
devin mai pronunțate. Astfel, speciația constituie începutul modificărilor macroevolutive. La fel ca și în cazul microevoluției, transformările macroevolutive se acumulează prin aceleași procese: selecție naturală, mutații, drift genetic, migrație. Macroevoluția reprezintă acumularea de modificări, pe parcursul a numeroase episoade minore de speciație, care în final duc la transformări evolutive majore. Teoria darwinistă poate fi extinsă pentru a explica transformările morfologice majore. În majoritatea cazurilor, structurile complexe au evoluat din versiuni mai simple care îndeplineau aceeași funcție. De exemplu, ochiul uman, este un
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
decât despre o funcție nouă. Cele mai spectaculoase apariții ale unor structuri noi sau ale unor însușiri noi în istoria organismelor s-au datorat unor schimbări ale rolului ecologic. O schimbare a funcție poate avea, de asemenea un rol în speciație. Orice schimbare a funcției generează un salt, deși totul se produce gradat. Întâi afectează un individ din populație, dar devine semnificativ din punct de vedere evolutiv numai dacă această schimbare este favorizată de selecția naturală și se răspândește treptat la
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
vii își transformă treptat caracterele fizice și comportamentul, pierzând anumite caractere sau obiceiuri sau căpătând caractere și obiceiuri noi, ceea ce modifică specia, și uneori creează, dintr-o populație unică, două populații diferite (noi varietăți sau specii: acest fenomen este denumit speciație, iar fenomenul invers, hibridarea naturală, contopește varietăți diferite într-o populație unică). În cele mai multe cazuri, evoluția biologică este un proces complex prin care organismele complexe rezultă din precursori mai simpli, deși există și fenomenul invers de simplificare, mai ales în
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
joaca un rol important. Deși diferențele produse prin mutație genetică și selecție naturală sunt relativ mici de la o generație la alta, în timp acestea se pot acumula, producând adevărate schimbări la nivelul organismelor, astfel încât se poate ajunge la noi specii (speciație). Mai mult, similaritățile dintre organisme sugerează faptul că toate speciile cunoscute provin dintr-un strămoș comun printr-un proces de divergență graduală. Biologia evoluționistă studiază domeniul legat de evoluția lumii vii, dezvoltă și testează teorii care să-i explice mecanismul
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
loc o mutație la nivelul unei gene, noile alele pot modifica anumite trăsături și astfel se poate realiza o modificare a fenotipului individului. Totuși unele trăsături sunt mult mai complexe și nu se pot modifica decât prin multipla interacțiune genetică. Speciația este procesul prin care o specie se divide în una sau mai multe specii descendente. A fost observat și studiat atât în condiții de laborator, cât și în natură. În cazul organismelor care se reproduc sexuat, speciația poate fi cauzată
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
multipla interacțiune genetică. Speciația este procesul prin care o specie se divide în una sau mai multe specii descendente. A fost observat și studiat atât în condiții de laborator, cât și în natură. În cazul organismelor care se reproduc sexuat, speciația poate fi cauzată de izolare repoductivă urmată de divergență genealogică. Există patru mecanisme ale speciației: Fenotipul individual al unui organism este determinat de genotipul sau/și de mediul în care trăiește. O mare parte a variației fenotipului unei populații este
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
mai multe specii descendente. A fost observat și studiat atât în condiții de laborator, cât și în natură. În cazul organismelor care se reproduc sexuat, speciația poate fi cauzată de izolare repoductivă urmată de divergență genealogică. Există patru mecanisme ale speciației: Fenotipul individual al unui organism este determinat de genotipul sau/și de mediul în care trăiește. O mare parte a variației fenotipului unei populații este cauzată de diferența dintre genotipurile indivizilor. Teoria sintetică a evoluției definește evoluția ca o schimbare
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Pe termen lung, evoluția generează noi specii prin scindarea populațiilor ancestrale în noi grupuri între care nu mai au loc încrucișări. Aceste consecințe ale evoluției se împart în macroevoluție , evoluția care are loc la nivelul speciilor (au loc fenomene ca: speciație, extincție) și microevoluție, care constă în schimbări evolutive de mai mică amploare (cum ar fi adaptarea) care au loc în cadrul unei specii sau unei populații. În general, macroevoluția este considerată ca fiind un rezultat al unor perioade mai lungi de
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
a programei Capitolul „Istoria vieții” cuprindea: a) Prezentarea generală a teoriilor clasice și moderne privind originea și evoluția vieții. b) Generalități privind organismele primitive. c) Dovezi ale evoluției (paleontologie, anatomie comparată, embriologie comparată, biochimie comparată). d) Evoluția omului. e) Mecanismele speciației: Programă școlară pentru disciplina Biologie, clasa a XII-a în vigoare între anii scolari 2001/2002 și 2006/2007 aici În anul școlar 2007/2008 este în vigoare Anexa 2 la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5959 / 22.12
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
procariot - profază - proiectul genomului uman - proteină - protista - protozoar - purină - radiobiologie - reflex - reproducere asexuată - reproducere - respirație - retrovirus - ribozom - rinichi - ritmul circadian - RMN - sămânță - sânge - schelet - selecție naturală - selecție - simbioză - sinapsă - sindrom Turner - sistem digestiv - sistem imunitar - sistem nervos - sistematică - sociobiologie - somn - speciație - specii - spermă - stomac - streptomicină - știința mediului - taxonomie - telofază - telomer - testicul - tumoră - turgescență - țesut - vaccin - vacuolă - venă - vertebră - vertebrat - viață - virus - virusologie - vitamină - xenobiologie - zoologie
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
ramuri") reprezintă despărțirea genofondului unei specii în două genofonduri separate, fiecare dintre acestea dând naștere la una sau mai multe specii noi. Cladogeneza este mai importantă decât anageneza în istoria vieții, nu numai pentru că pare a fi un model de speciație mai des întâlnit, ci și pentru că este singurul model care poate genera diversitatea biologică prin apariția de noi specii. Teoria evoluției încearcă să explice cum are loc multiplicarea numărului de specii, respectiv radiația speciilor existente, care dă naștere la două
Cladogeneză () [Corola-website/Science/311438_a_312767]
-
și explica sisteme controlate de programe genetice, întrebările teleologice pot fi investigate păstrându-se linia de cercetare a naturii fizice a proceselor organice studiate. O atenție similară a fost acordată conceptelor de selecție naturală, adaptare, diversitate și clasificare, specii și speciație. Așa cum biologia s-a dezvoltat ca o disciplină autonomă, se dorește astăzi de către filosofi și biologi deopotrivă, ca filosofia biologiei să devină un domeniu de sine stătător asemeni filosofiei limbajului, filosofiei științei, or altor ramuri ale filosofiei. Una dintre problemele
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
probabil pentru o perioadă de circa 100.000 de ani, înainte de a se înregistra o nouă creștere a numărului indivizilor în Paleoliticul superior. Cu cât o populație devine mai mică, cu atât deriva genetică joacă un rol mai important în speciație. Populația unei specii sălbatice, ca de exemplu ursul brun, poate fi redusă la doar câteva zeci de perechi pe o insulă arctică. Este probabil ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul ultimei periode glaciare când podul terestru din Beringia a fost
Efectul „gâtului de sticlă” () [Corola-website/Science/321867_a_323196]
-
lui Sewall Wright. Ca urmare a pierderii variabilității genetice, noua populație poate fi complet diferită, atât genetic cât și fenotipic, de populația mamă din care este derivată. În cazuri extreme, se consideră că efectul fondator poate participa la procesul de speciație și la evoluția ulterioară de noi specii. În figura indicată, populația originală are aproximativ un număr egal de indivizi reprezentați prin punctele albastre și roșii. Cele trei populații fondatoare mici arată că o culoare sau alta poate predomina (efect de
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
știință să considere efectul de fondator (și, prin extensie, deriva genetică) o forță motrice semnificativă în evoluția noilor specii. Sewall Wright a fost primul care a acordat importanță derivei aleatorii și populațiilor mici, recent izolate, propunând teoria schimbării echilibrului în speciație. El a fost urmat de Ernst Mayr care a creat multe modele convingătoare pentru a demonstra că declinul variației genetice și mărimea mică a populației ce însoțesc efectul de fondator au fost foarte importante pentru dezvoltarea de noi specii. Cu
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
acolo, fie spre sud-est către platourile etiopiene și keniene sau spre nord-est traversând peninsula Sinai spre Asia. Această retragere a separat populații ale acestor specii în zone cu climă diferită, forțându-le să se adapteze și făcând posibil procesul de speciație allopatrică. Migrațiile din Plio-Pleistocen spre Africa includ caprinele, în două valuri, cu aproximativ 3,2 și 2,7 - 2,5 milioane de ani în urmă; câinele enot ("Nyctereutes") cu aproximativ 2,5 milioane de ani în urmă și specii ale
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
este cel mai apropiată specie extantă de om. Deoarece niciuna dintre cele două specii ale genului "pan" nu este bună înotătoare, este posibil ca formarea râului Congo cu circa 1,5-2 milioane de ani în urmă să fi dus la speciația bonoboului. Ei trăiesc în sudul fluviului și astfel au fost separați de strămoșii lor, cimpanzeii obișnuiți, care locuiesc pe malul nordic. Nu există date concrete privind numărul populației de bonobo, dar se estimează a fi între și de indivizi. Specia
Bonobo () [Corola-website/Science/324873_a_326202]
-
format din 4 insule în Oceanul Indian. Cea mai mare insulă, numită , constituie aproape 95% din suprafața solului din arhipelag. Se află undeva la 240km de Coasta Africii și 380km sud de Peninsula Arabică. Insula este izolată, iar prin procesele de speciație, o treime din lumea vegetală a sa este unică acestei zone. Din cauza lumii sale vegetale unice, este descrisă uneori, în glumă, ca „Insula Extraterestră”. Insula măsoară 132 de kilometri în lungime și 49,7 kilometri în lățime. Socotra face parte
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]
-
devenit larg acceptate de către comunitatea științifică și au devenit baza teoriei sintetice a evoluției. Procese (micro)evolutive au fost observate atât în natură cât și în condiții de laborator. Există cazuri cunoscute de formare a unor noi specii. Procese de speciație au fost observate direct în natură. Pentru a obține informații despre istoria evolutivă a vieții, paleontologii analizează fosilele. Gradul de înrudire între speciile moderne poate fi stabilit prin compararea structurii lor, a genelor, dezvoltarea embrionilor (embriogeneza). Surse suplimentare de informații
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]