102,196 matches
-
care te reprezintă în Parlament. Mineritul cu cianuri este una dintre cele mai murdare industrii din lume. Printre efectele pe termen lung se numără poluarea cursurilor de apă și a pânzei freatice, distrugerea vieții acvatice a râurilor și otrăvirea unor specii de pasari. Otrăvirea cronică afectează pe termen lung reproducerea și dezvoltarea peștilor, iar pentru om o linguriță cu 2% soluție de cianură este fatală. Inițiativa “” este susținută de Edward Goldsmith, fondatorul publicației The Ecologist și laureat al premiului Right Livelihood
Romania fara cianuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82963_a_84288]
-
istoria circulației pe drumurile românești o am aproape în fiecare zi în câteva locuri din București, unde grupuri de polițiști amabili îi ajută pe șoferii mai slabi de minte să travereseze intersecția. Șoferii despre care vorbesc nu sunt neapărat din specia mitocanilor: privindu-i zi de zi cum se blochează unii pe alții cu orele doar ca să evite o așteptare de câteva minute, devine destul de evident că nu o fac cu rea-voință, ci ca pe mulți dintre ei pur și simplu
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
putere pune deja în umbră memoria eroilor și a eroismului, Irina Nicolau a făcut, împreună cu câțiva prieteni, prima carte despre Revoluție. Albumul cuprinde între copertele sale o mărturie care este cu atât mai grăitoare, cu cat sursele ei stau sub specia efemerului: autorii au copiat sloganurile vopsite sau sprayate pe zidurile, vitrinele și gardurile din București, au transcris fonetic strigătele coloanelor de revoluționari, au mers la cimitir și au înregistrat bocete, au adunat, pe scurt, tot ceea ce ținea de vocea brută
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
scăderea calității prafurilor. Pe lângă o știre că ăsta, otrăvirea cu Plutoniu radioactiv a unui fost spion sovietic într-un restaurant japonez pare o bagatela. Noaptea pe străzi circulă oameni mai varză ca-n Amsterdam, iar cluburile sunt invadate de o specie mutanta de homo partiens. Orașul e atat de viu încât mă urmărește mereu senzația că la plecare am decolat dintr-o cripta. Dimineață, la ieșirea din , suntem rugați să urmăm traseul pentru coadă la taxiuri, deși nu e nici o coadă
The new Babylon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83031_a_84356]
-
e prima dată când intru pe aici succese Dragoș! Ps În județul Brașov lângă Făgăraș este o poiana cu narcise în localitatea Văd e groaznic să văd în fiecare an cum e distrusă rezervatia și plante precum papucul doamnei sau specii de iriși ce se găsesc doar acolo sunt rupte și vândute în piață dacă poți să faci în legătură cu rezervatia te rog mult să miști tu ceva în liceu aveam o asociație și mai mergeam să o curățăm de gunoaiele lăsate
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
oamenilor sunt mai mult sau mai putin bisexuali, dar profitori fiind, isi inhiba pulsiunile homosexuale, dând frâu liber doar celor hetero care le permite să-și conserve un statut social și multe alte privilegii. Sunt gay sută la sută (o specie destul de rară, ca și heterosexualii sută la sută - înclin să cred că numeric sunt egali), dar nu am nimic în comun cu imaginea sterotipizată a gay-ilor, creată, presupun, într-un laborator homofob. Apropo, în unele țări asiatice a fost pusă
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
Dragoș Bucurenci Să zicem că pisicile sunt mai inteligente decât noi, cum le tot place pisicarilor să susțină. În cele ce urmează, am încercat să-mi închipui ce-ar fi făcut pisicile dacă ar fi ajuns în fruntea speciilor. Sunteți liberi să priviți textul meu că pe o simplă ipoteză. El a fost însă scris că un îndemn la revoltă. Dar mai întâi să aruncăm o privire spre realizările noastre că specie-conducătoare. De j’de sute de mii de
Planeta pisicilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83037_a_84362]
-
vedeți. Așa cum n-o să vedeți vreo taranca mulțumind vacii pentru că i-a dat lapte. E o simplă chestiune de așezare în lanțul trofic. Vacă e sub noi. Noi suntem sub pisici. Bun, dar dacă suntem, cu adevarat, dominați de această specie, cum se face că noi nu suntem conștienți de lucrul ăsta? De ce nu ne informează pisicile, ca Dumnezeul biblic pe Moise: “noi suntem zeii voștri”? De ce nu primim ordine de la pisici? Cum de suporta să le călcam uneori cu mașinile
Planeta pisicilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83037_a_84362]
-
un clasament sui-generis al crimelor împotriva umanității, pe care il alcătuiește într-o dezbatere cu Pleșu, Liiceanu și bursierii NEC, crimele nazismului, fascismului și comunismului sînt plasate în urmă crimelor liberalismului. Pe de altă parte, antisemitismul românesc nu este o specie de “rasism”, cum eronat sugerează DB, ci una de xenofobie așa cum este în întreaga Europa medievală și modernă. Antisemitismul rasial e o dezvoltare particulară a doctrinei rasiale a național-socialiștilor germani. Antisemitismul românesc nu promova, nici pe departe crimă sau deportarea
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
științelor naturale, se ajunge la evaluarea impactului ambiental prin metodele cunoașterii prudențiale ne demonstrează existența unei tranziții de la un tip de cunoaștere, la un alt tip de cunoaștere: un „salt cuantic” care valorifica spațiul cauzal în interesul supraviețuirii optime a speciei noastre. Trebuie să recunoaștem că problema abordării corecte a ‘caii de impact ambiental’ este în primul rând o chestiune ideologică. Este vorba aici despre ideologia relației dintre ‘înțelegerea realității’, și construcția unor reprezentări ontologice pentru cauzalitate, ceea ce Deborah Bird Roșe
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
noilor artefacte - produse ce nu sunt detrimentale pentru om ori pentru ecosistemele planetei. Aceste reprezentări ale ’ontologiilor de artefacte’ din industrii și servicii pot furniza în ultimă instanță argumentele și vocabularul ideologic primar pentru construirea predicatelor necesare supraviețuirii noastre ca specie alături de alte specii existente pe un Pământ caracterizat, încă, printr-un anumit grad de biodiversitate pozitivă (pentru că există și o biodiversitate negativă, adică o lume populată cu HIV și Ebola). Deci în ideologia primară se cer șanse nu doar pentru
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
ce nu sunt detrimentale pentru om ori pentru ecosistemele planetei. Aceste reprezentări ale ’ontologiilor de artefacte’ din industrii și servicii pot furniza în ultimă instanță argumentele și vocabularul ideologic primar pentru construirea predicatelor necesare supraviețuirii noastre ca specie alături de alte specii existente pe un Pământ caracterizat, încă, printr-un anumit grad de biodiversitate pozitivă (pentru că există și o biodiversitate negativă, adică o lume populată cu HIV și Ebola). Deci în ideologia primară se cer șanse nu doar pentru om, ci și
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
deștept, frate!) Eu chiar cred că ți-ai uitat notițele. Numai așa îmi explic de ce ai omis să postezi mai multe admonestări, la adresa talazului de inepții cu care ai maturat respectivă dezbatere. 3. “marxiștii nu fac apologia totalitarismului”.Care marxiști? Specia asta mutanta, de marxiști post-totalitari, trans-totalitari sau supratotalitari, care confundă la greu, marxismul cu social-democrația și istoria cu un joc pe calculator? Ai uitat de milioanele de marxiști care proslăveau totalitarismul în numele credinței nestrămutate în Marx? Ai uitat de Sartre
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
Manifesto for Cyborgs: nu are nici în clin, nici în mânecă cu utopia, se referă (foarte sumar) la un segment precis din cyborg fiction (cel feminist) și ca atare afirmația din citatul respectiv e departe de a circumscrie tendințele acestei specii literare. De altfel, intenția explicită a autoarei și miza textului e de a demonstra că cyborg gender e o întrupare/imagine (embodiment) care ar putea fi - dacă femeile ar lua decizia politică de a și-o asuma - o posibilitate locală
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
Cătălin Constantin Răsfoiesc o carte bizar-aromată. Jurnal de cafea, i-aș spune. Specie literară de care, pînă mai ieri, sînt convins, nimeni nu avea cum să audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
demisioneze. într-un final de poveste absurdă, spre fericirea generală, directorul Cornel Ungureanu își dă demisia. Există niște fantome care bîntuie Despre regi, saltimbanci și maimuțe - cele ale Generației Supra, grașii avînd-o pe juna Gilda drept purtător de cuvînt, o specie de rinoceri ai zilelor noastre cu care se deschide și se sfîrșește jurnalul lui Cornel Ungureanu - la sanatoriul lui Lucian Petrescu (vîndut unui american de origine neclară) unde lumea bună vine ca să slăbească, însă unde se dovedește că aerul regiunii
Cronica unei înfrîngeri by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14692_a_16017]
-
din capitala Franței, în volumul Captiv în lumea liberă. Deși poate părea paradoxal, tușele artiste ale lui Cristian Bădiliță confirmă, într-un fel, imaginea acelui Theodor Cazaban schițat în aqua forte de Monica Lovinescu: ""Theodor Cazaban, un demn reprezentant al speciei ce mă impresionează cel mai durabil: aceea a păguboșilor. Theodor Cazaban s-a păgubit pe sine cu metodă și eleganță ("). în orice caz, Theodor Cazaban poate pretinde pe drept cuvînt că o viață întreagă nu și-a făcut rău decît
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
analiză, la D. R. Popescu, la fel ca în cazul romanului obsedantului deceniu la care dramaturgia sa se raportează, ideologia și problematica puterii sînt în centrul textului și formează baza dezbaterii și a anchetelor personajelor. Este vorba așadar de o specie cu reguli destul de precise și cu altă miză, pe care ignorînd-o pierdem din vedere principalul (uneori singurul) merit al textului - dezbaterea, punerea în discuție a adevărului, apelul la morală, toate gîndite într-o epocă fără dezbatere, fără adevăr și fără
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
atribuie de către istorici. Doar că de eventuala existentă a altora anterioare n-avem habar. Timpul trece, secole, decenii sau ani, și oamenii continuă să scrie aceleași lucruri pînă cînd, într-o bună zi, cineva inventează ori copiază după străini o specie, un gen, un fel de operă necunoscută contemporanilor. Alții îl urmează și literatura se transformă ireversibil, în întregul ei, de la concepție la stil. N-are rost să insist pe detaliile (abia ele, pasionante) ale poveștii scrisului și cititului literaturii române
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
generozitate, cinste, prietenie, curaj, modestie și, nu în ultimul rând, recunoașterea și respectarea dreptului celui de lângă tine de a fi altfel și, mai ales, acceptarea unicitătii aproapelui tău, fie că îți e semen, fie că e din altă rasă sau specie. Cucerit de farmecul ingenuu, dar și de actualitatea poveștii și a personajelor sale, regizorul Rob Minkoff (The Lion King, The Little Mermaid, Beauty and the Beast) a trecut, după marele succes de stimă și public al primului Stuart Little, la
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
Nicolae Balotă și implicit polemică față de cea a lui Adrian Marino. Care sînt, în prezent, relațiile lui Virgil Nemoianu cu țara d-sale natală? "Expatriat" iar nu "exilat", așa cum am văzut că se consideră, eseistul se plasează nu atît sub specia istoricului, așa cum se petrece cu majoritatea celor din diaspora, ci sub cea a filosoficului. Justificarea ruperii de mediul de baștină la care a recurs e una supracomunitară, de ținută antic-grecească: "Acum, ca să spun adevărul, nici eu unul nu prea mă
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
poate chiar în primul rînd, unei intuiții exemplare. Burckhardt a sesizat, cu o siguranță axiomatică, mecanismul subtil al agregării faptelor culturale din sec. XIV- XVI, mișcarea de idei și reconstrucția morală și spirituală din această perioadă, prin apelul la memoria speciei și nu la cazuistica socio-economică și politică a contextului imediat. Oricîte descoperiri geografice s-ar fi făcut în acea vreme, oricît de mult s-ar fi extins zona cunoașterii și a comunicării și oricîte prefaceri ar fi suferit, în structura
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
ocolișurilor inteligente, al combinațiilor agere, al inovațiilor abile", Virgil Nemoianu e departe de-a exclude ideea de contradicție din cîmpul socio-cultural: "Dar ce, de la Pascal și Kierkegaard încoace sau încă dinainte, de la Biblie, de la alte texte sacralizate, nu știm că specia umană în general e bazată pe tensiuni și opoziții? De ce ar fi America altfel?" Eseistul critică între altele mimetismul, "sincronizarea" superficială spre a recurge la un termen lovinescian. "Goana mult prea disperată după avangardă", acea poftă, ținînd de snobism, a
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
Valerian Sava Era de ordinul evidenței celei mai accesibile că, din activitatea istoriografică "de resort" dinainte de 1990, neîndoielnic validă rămînea o filmografie, dar una care-și depășea spectaculos specia: Filmografie adnotată - subtitlu la formularea în termenii epocii: Producția cinematografică din România. 1897-1970, cu semnăturile scurtate ale autorilor așezate modest după: "de I. Cantacuzino și B. T. Rîpeanu". Fiindcă antetul era ocupat de tutela instituțional-editorială dublă: Institutul de Istoria Artei
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
contribuabilă, Rodica Pop-Vulcănescu, se reprofilează și se recuză de la continuitate. Acum, în 2002, la reluarea redimensionată a antreprizei, adusă la zi după 13 ani - sub un titlu nou, Cinema... un secol și ceva, cu un subtitlu care ar schimba și specia, apăsînd pe borne temporale fără relevanță istoriografică: O istorie cronologică (sic!) a cinematografului mondial. 3 martie 1895-31 decembrie 2000 - din cele cinci nume rămîn două și masiva tipăritură e semnată alfabetic Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu. Cel mai ingrat afront
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]