104 matches
-
posedă o umflare la ecuator. Aceasta combinată cu puternica luminozitate, rezultă de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae este și o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de circa 204 zile și o excentricitate valorând 0,26, adică „vecină cu zero”, potrivit referințelor. Masa companionului său se presupune că este de ordinul celui al Soarelui (Harmanec et al. 2000, Miroschnichenko et al. 2002
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
este o stea binara spectroscopica giganta galbenă din constelația Porumbelul. Uneori, tradițional, a fost denumită Ghusn Al Zaitun, din arabă الغصن الزيتون al-ghușn al-zaitūn, "ramură de măslin". Această stea, împreună cu ζ CMa, λ CMa, γ Col, θ Col, κ Col, λ Col, μ Col și
Delta Columbae () [Corola-website/Science/326923_a_328252]
-
gemologii pot determina dacă această este naturală sau sintetică, în funcție de prezența sau absența incluziunilor naturale lichide. Cu ajutorul cristalelor exogene parțial topite, aceștia pot stabili de asemenea, dacă piatra respectivă a fost supusă unui tratament termic pentru sporirea intensității culorii. Analiză spectroscopică a pietrelor prețioase tăiate permite totodată gemologului să îi înțeleagă structura atomică și să îi identifice originea, aceasta fiind de altfel factorul major în evaluarea unei pietre prețioase. Spre exemplu, în comparație cu un rubin din Thailanda, un rubin din Burma va
Gemologie () [Corola-website/Science/323333_a_324662]
-
Iată cele 23 de fragmente mari: Observatorii sperau că impactele le vor da o primă vedere de ansamblu a ceea ce se ascunde sub norii lui Jupiter, dar fragmentele cometei au proiectat, în atmosfera înaltă, o cantitate de materie mică. Studiile spectroscopice au scos la iveală linii de absorbție în spectrul jupiterian legate de disulfură (S) și de disulfură de carbon (CS), prima lor detectare pe Jupiter și doar a doua detectare pe un corp ceresc. Au fost detectate și alte molecule
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
unei planete din apropierea unui pol magnetic. Unii astronomi sugeraseră că impacturile ar putea avea un efect semnificativ asupra torului lui Io, un tor de particule de mare energie care leagă Jupiter cu satelitul său Io care este foarte vulcanic. Studii spectroscopice de înaltă rezoluție arată, însă, că variațiile densității ionilor, viteza de rotație cât și temperaturile la momentul impactului și după coliziune se situează, de fapt, în limitele normale. Una dintre surprizele care au urmat impacturilor este slaba cantitate de apă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
trecătoare cele mai importante observate vreodată și deși „marea pată roșie” are o culoare remarcabilă, nicio pată de talia și de o culoare atât de întunecată ca și cele cauzate de impacturile cometei "Shoemaker-Levy 9" nu fusese înregistrată înainte. Observațiile spectroscopice au scos în evidență și faptul că amoniacul și sulfura de carbon au persistat în atmosferă cel puțin paisprezece luni după coliziuni cu o cantitate considerabilă de amoniac prezent în stratosferă mai degrabă decât în amplasamentul său obișnuit din troposferă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
baza reactivității sale. În mod independent, Ernst Otto Fischer a ajuns de asemenea la concluzia că acesta are o structură „sandwich” și a început să sintetizeze alți metaloceni, precum nichelocen și cobaltocen. Confirmarea structurii ferocenului a fost făcută prin analize spectroscopice prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) și prin analize cristalografice de structură cu raze X. Structura distinctivă de „sandwich” a ferocenului s-a dovedit a fi de mare interes pentru chimiști, care au început să studieze compușii hidrocarburilor cu metalele blocului
Ferocen () [Corola-website/Science/337363_a_338692]
-
de 3462 de zile prin Sistemul Solar. Observațiile științifice au început cu 5 luni înainte de apropierea minimă și vor continua timp de cel puțin o lună după eveniment. Observațiile sunt realizate cu ajutorul unui „pachet științific” care include instrumente de imagistică, spectroscopice, de investigații pe baza undelor radio, de măsurare a radiațiilor și a plasmei solare și alte instrumente. Scopurile științifice ale sondei sunt caracterizarea geomorfologiei globale a lui Pluto și a satelitului său - Charon - a compoziției suprafeței, analiza atmosferei neutre și
Pluto () [Corola-website/Science/326883_a_328212]
-
a fost măsurată ca fiind de aproximativ 293 K la 2 octombrie 2001. Având în vedere distanța față de Soare de la acel moment, temperatura maximă a suprafeței când asteroidul se află la periheliu poate fi de 301 K (+28 °C). Analiza spectroscopică efectuată asupra suprafeței asteroidului a dus la concluzia că Juno poate fi strămoșul chondritelor, o formă foarte întâlnită de meteoriți pietroși compuși din silicați de fier ca olivina și piroxenul. Imaginile în infraroșu arată că Juno are un crater sau
3 Juno () [Corola-website/Science/320715_a_322044]
-
este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
diferite viteze. Aspectul general al Nebuloasei Ochi de Pisică în infraroșu (lungimi de undă de 2-8 μm) este similar cu cel al luminii vizibile. NGC 6543 a fost observată pe scară largă în lungimi de undă ultraviolete și optice. Observațiile spectroscopice la aceste lungimi de undă sunt utilizate pentru determinarea abundenței, în timp ce imaginile realizate în aceste lungimi de undă au fost folosite pentru dezvăluirea structurii complexe a nebuloasei. Imaginile false realizate cu ajutorul Telescopului Spațial Hubble sunt destinate să evidențieze regiunile de
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
iar cu observații realizate în mulți ani și cu destulă rezoluție spațială (angulară), se poate calcula creșterea nebuloasei în raport cu planul celest. Aceasta ar putea fi foarte mică — doar câteva milisecunde de arc într-un an, sau chiar mai puțin. Observațiile spectroscopice pot dezvălui viteza de expansiune a unei nebuloase de-a lungul liniei de vedere, folosindu-se de efectul Doppler. Apoi, comparând expansiunea angulară cu viteza cunoscută de expansiune, distanța până la nebuloasă poate fi calculată. Observațiile realizate de Telescopul Spațial Hubble
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
fazele timpurii ale evoluției sale, dar și mediul interstelar. Ca și majoritatea obiectelor astronomice, NGC 6543 este alcătuită în majoritate din hidrogen și heliu, iar elementele mai grele sunt prezente în cantități mici. Compoziția exactă poate fi determinată cu ajutorul observațiilor spectroscopice. Abundențele sunt în general exprimate în raport cu hidrogenul, cel mai răspândit element. Studiile diferite găsesc de cele mai multe ori valori variate pentru abundența elementelor. Aceasta este de obicei din cauza faptului că spectrografele atașate telescoapelor nu pot colecta toată lumina care provine de la
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
tip CVD și HPHT pot fi tăiate ca geme și se pot produce culori variate: alb pur, galben, brun, albastru, verde și portocaliu. Aspectul gemelor sintetice de pe piață a adus neliniște în rândul afacerilor cu diamante, și ca rezultat aparate spectroscopice și tehnici speciale au fost dezvoltate pentru a se putea face diferența între diamantele sintetice și cele naturale. După descoperirea din anul 1797 că diamantul este carbon pur, au fost realizate multe încercări de a tranforma diferite varietăți ieftine de
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
optic, în care caz se numesc "binare vizuale". Numeroase binare vizuale au perioade orbitale lungi de câteva secole sau milenii și deci au orbite incerte sau slab cunoscute. Ele pot fi determinate prin tehnici indirecte, cum ar fi spectroscopia ("binare spectroscopice") sau astrometria ("binare astrometrice"). Dacă o stea binară se întâmplă să orbiteze într-un plan apropiat de linia ce leagă Pământul de ele, componentele lor se vor eclipsa reciproc și vor trece una prin fața alteia. Dacă cele două componente ale
Stea binară () [Corola-website/Science/318977_a_320306]
-
stabil (Cesiu-133). Metalul este extras din polucit, în timp ce radioizotopii (în special cesiu-137) sunt extrase din produșii de fisiune în reactoare nucleare. Cesiul a fost descoperit de către doi chimiști germani, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff în anul 1860 cu ajutorul liniei sale spectroscopice. Prima utilizare pe scară redusă a elementului a fost cea de "reducător" (sau "getter") în tuburi cu vid și în celule fotoelectrice. În 1967, perioada specifică de tranziție între cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului cesiu-133 a
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
elementul nu este foarte toxic, este periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă. În 1860, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff au descoperit cesiul în apa minerală provenită din Dürkheim, Germania. Datorită liniilor spectroscopice de culoare albastră intensă, cesiul și-a primit numele după cuvântul latin "caesius", ce înseamnă albastru-celestin. Cesiul a fost primul element descoperit cu ajutorul spectrului, la un an după inventarea spectroscopului. Pentru a obține o mostră pură de cesiu, 44.000
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
2003), Haumea (2004) și Makemake (2005). Sedna a fost descoperit de Michael E. Brown, Chadwick Trujillo et David L. Rabinowitz la 14 noiembrie 2003. Totuși este dificil să i se determine forma din cauza distanței mari la care se află. Măsurători spectroscopice au arătat că structura suprafeței sale este similară cu aceea a celorlalte obiecte transneptuniene: este compus îndeosebi dintr-un amestec de ghețuri de apă, de metan și de azot cu tholin. Suprafața sa este una dintre cele mai roșii din
Sedna () [Corola-website/Science/316078_a_317407]
-
invizibil. S-a crezut mult timp că inelul este un corp continuu.Maxwell a demonstrat în 1857 că acest lucru este imposibil, că dacă ar fi așa, el s-ar rupe curînd sub efectul enormelor tensiuni produse. În sfîrșit, studiul spectroscopic a confirmat în 1895 punctul de vedere al lui Maxwell, căci s-a adeverit că diferitele porțiuni ale formației se rotesc cu viteze diferite: partea internă mai repede decît partea externă.Astăzi se știe că nu există "un inel", ci
Saturn () [Corola-website/Science/298210_a_299539]
-
din proporții aproximativ egale de gheață și de o componentă densă diferită de aceasta. Ultima ar putea fi făcută din rocă și materiale pe bază de carbon printre care și compuși organici grei. Prezența apei înghețate este relevată de observațiile spectroscopice, care au arătat gheață cristalină la suprafața satelitului. Benzile de absorbție ale gheții sunt mai puternice în emisfera posterioară a lui Oberon decât pe cea frontală. Acest fenomen este opus celui observat la alți sateliți uranieni, în care emisfera frontală
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
filtre diferite (numite u, g, r, i și z). Aceste imagini sunt analizate pentru producerea unei liste a obiectelor observate cât și diverși parametri, cum sunt magnitudinea aparentă, magnitudinea absolută, tipul lor, ... Aceste date permit și selecționarea țintelor pentru măsurători spectroscopice. În timpul unei observații spectroscopice se selecționează o regiune a cerului care va fi observată printr-o placă spectroscopică. Pe această placă sunt dispuse, cu mâna, 640 de fibre optice. Fiecărei fibre i se asociază un obiect ceresc. Fiecare obiect având
Sloan Digital Sky Survey () [Corola-website/Science/337413_a_338742]
-
g, r, i și z). Aceste imagini sunt analizate pentru producerea unei liste a obiectelor observate cât și diverși parametri, cum sunt magnitudinea aparentă, magnitudinea absolută, tipul lor, ... Aceste date permit și selecționarea țintelor pentru măsurători spectroscopice. În timpul unei observații spectroscopice se selecționează o regiune a cerului care va fi observată printr-o placă spectroscopică. Pe această placă sunt dispuse, cu mâna, 640 de fibre optice. Fiecărei fibre i se asociază un obiect ceresc. Fiecare obiect având o prioritate diferită: QSR
Sloan Digital Sky Survey () [Corola-website/Science/337413_a_338742]
-
obiectelor observate cât și diverși parametri, cum sunt magnitudinea aparentă, magnitudinea absolută, tipul lor, ... Aceste date permit și selecționarea țintelor pentru măsurători spectroscopice. În timpul unei observații spectroscopice se selecționează o regiune a cerului care va fi observată printr-o placă spectroscopică. Pe această placă sunt dispuse, cu mâna, 640 de fibre optice. Fiecărei fibre i se asociază un obiect ceresc. Fiecare obiect având o prioritate diferită: QSR (quasarii) sunt prioritatea numărul 1, apoi vin galaxiile și LRG ("Luminous Red Galaxies"), îndeosebi
Sloan Digital Sky Survey () [Corola-website/Science/337413_a_338742]
-
Este posibil, prin urmare, ca într-o noapte să se gereze mai multe mii de obiecte cerești. Odată observarea terminată, informațiile colectate vor fi analizate printr-o gamă largă de software cu scopul de a se obține măsurători fotometrice și spectroscopice. SDSS face datele accesibile "via" Internet. "SkyServer" furnizează o gamă de interfețe care permit accesul la o bază de date Microsoft SQL Server. Există mai multe mijloace pentru accederea la date: Spectrele și imaginile sunt accesibile prin acest mijloc, iar
Sloan Digital Sky Survey () [Corola-website/Science/337413_a_338742]
-
va fi completă, instrumentul care a dominat timp de peste un secol cercetarea în domeniul astronomiei va fi destinat activităților cu publicul și învățământului. Până la terminarea lucrărilor, Marea Lunetă și Marea Cupolă sunt inaccesibile. La activul instrumentului, putem menționa: primele observații spectroscopice, dezvăluiri despre planete și în special sfârșitul mitului Canalelor marțiene datorită lui Antoniadi, studii despre polarizarea luminii, studii asupra novelor și studiul stelelor duble. Telescopul de 1 m diametru și cupola sa au apărut în fața Marii Cupole din Meudon în
Observatorul din Paris () [Corola-website/Science/332960_a_334289]