54 matches
-
îngeri (2003) este a doua parte dintr-o „trilogie a intervalului”care ar mai trebui să cuprindă, pe lângă Minima moralia, și un volum privind „problematica parcursului spiritual, a «căii»”. Cartea are o structură „în oglindă”, în cadrul căreia se îmbină speculația, specularul și spectacularul. Oricât ar uza de instrumentele ludicului sau ale divagației, prima parte (Introducere în angelologie) rămâne un tratat în toată regula, unde artificiile stilistice nu alterează înlănțuirea ideilor. Astfel, într-o privire deopotrivă erudită și problematizantă, unde farmecul discret
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
de strip-tease; ici-colo o lumină neașteptată Îmi arăta câte-o nuditate, dar nu de carne, ci de șuruburi, de articulații, de buloane. Și dacă, deodată, aș fi luminat o prezență vie, silueta cuiva, vreun invitat al Stăpânilor, care tocmai repeta specular același itinerar ca și mine? Cine ar fi strigat primul? Ciuleam urechea. La ce bun? Eu nu făceam zgomot, mergeam pe vârfuri. Deci și el la fel. În după-amiaza aceea studiasem atent Înșiruirea sălilor, eram convins că și pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
redus însă la o banală "revalorificare" pozitivă a melodramei, fapt care nu ar fi avut nevoie de o asemenea risipă de abilitate hermeneutică. Pornind de la tiparele și situațiile melodramatice exersate încă din anii debutului, Lovinescu construiește, la maturitate, un roman specular și analitic, cu o puternică componentă metaliterară. Eroul său predilect este un personaj-problemă, un intelectual ca atâția alții din romanele interbelice ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Ibrăileanu, Anton Holban, deci un ins care are un raport mediat cu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular al experienței dualiste, căci ambele recunosc necesitatea transcendenței; Însă dualismul o afirmă, iar existențialismul se plînge de totala ei absență. Un scriitor ca Albert Camus a utilizat În mod constant metafore dualiste gnostice În titlul operelor sale importante: Exilul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
rizibil, monstruos. Palpită imaginea grotescă, a tenorului scund și a duenei, într-o poză plină de sarcasm vizual. Există aici o dublă evaluare, o simțită coexistență a ironiei auctoriale și a maliției personajului. Accentul fiind prea puternic, efectul devine unul specular, ca și cînd discursul interior al personajului s-ar folosi de privilegiul distanțării, pentru a oglindi evaluativ istoria de pînă aici a propriului său "rol". Prea plastic în expresia imaginii despre sine, personajul reflectează neverosimil. Dar acesta este stilul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
însă cu o poziționare favorabilă, oferă avantajul volumului creat de vederile multiple. Doamna T. este implicit picturală, dar, eroină într-un roman, ne "obligă" a o și "citi" personajul se dezvăluie, stilistic asumându-și poziția "față în față" a eului specular. În cazul sculpturalei și rigidei Emilia, privirea nu este capabilă să anime, ci, din contra, frapează prin sterilitate și insensibilitate: Nu știu cum să spun, așa anapoda, uite am impresia că Emilia n-a privit niciodată un răsărit de soare (și poate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se îndrepteze, cu atât se pierdea mai mult prin niște curpeni încâlciți, prin niște viroage în care putrezeau copaci trăsniți și printre niște gropnițe din care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe pământ evocă rotundul unei oglinzi, din spatele căreia pândește dublul exacerbat al trupurilor corupte, i.e. demonicul: Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță". Specularele metamorfoze cromatice traduc o alchimie diabolică: "Priveau cu orbitele negre și goale cum țărâna înăuntrul cercului se face străvezie, ca o apă verde și-adâncă, și cum apa asta, tot mai roșcată, mai căpruie, mai brună, mai neagră ca smoala
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași modernități, și într-un complicat joc de oglinzi, schimbă permanent reflexe ale unuia în mediul specular al celuilalt. Reformulând, prin ele se reflectă o anumită vârstă a modernității, o anumită etapă a ei, care se separă de altele printr-o formă specifică de sensibilitate. Două incoveniente se ivesc numaidecât cu acești doi termeni. Pe când simbolismul a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care minează alegoria demnității cognitive și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității omului societății vieneze contemporane artistului: să afle adevărul despre sine privindu-se în oglindă -, reiterare modernă a principiului delphic, gnotise auton. Mica divinitate de serviciu a Rațiunii reprezintă doar un intercesor simbolic. Așa cum observă Schorske, ceva s-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zgomot are o rezonanță proprie, amplificată morbid. Unitatea patronimică se reface climactic în momentul dublei distrugeri a casei și a ocupantului ei, care se resorb în narcisimul mortifiant al cărui simbol îl constituie apele întunecate ale iazului din preajma casei, cavou specular atât pentru ruină, cât și pentru corpul nefericitului Usher. În cultura română există această temă a imolării în contingența unui act estetic, reflectată în întreaga arie balcanică și găsindu-și o realizare specifică prin difuziunea în nenumărate variante a Baladei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un nud vaporos, așezat vertical și reflectat într-o oglindă care face posibilă și vederea din spate a personajului feminin. Aici totul devine vizibil, însă pictorul atrage atenția nu asupra imaginii integrale a corpului nud, cât asupra procedeului, a jocului specular care oferă aparent deschiderea maximă unei cuprinderi totale a modelului. Feminitatea prinsă în întregul ei devine evanescentă tocmai prin acest joc al iluziei care ne oferă unghiul interzis sau imposibil, în aceeași măsură în care corporalitatea se dizolvă în imagine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al rațiunii, care reprezintă contrapartea lui Los, incarnarea imaginației umane absolute. Dacă Blake împrumuta identitatea lui Los că prezența textuala (precum se întâmplă în Milton), nu este mai puțin adevărat că el îl proiectează pe Urizen că pe o imagine speculara, ca pe un dublu care poate fi, treptat, exorcizat și, finalmente, învins. Dacă admitem că Blake (deci Los) substituie eul, Urizen substituie aspectul psihologic decăzut al acestuia, ego-ul. Deoarece ego-ul trebuie să fie identificat printr-un nume și un comportament
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake, nu există egoism în sensul vulgar al termenului. Blake se oferă pe sine în întregime în arta să și, astfel, își asumă riscul unei respingeri totale umilitoare" (1991, pp. 228-229). În opinia mea, figură lui Urizen reprezintă o imagine speculara a lui Blake, o forță simultan constructivă și distructiva. Fără îndoială, Urizen este personajul cel mai conștient de sine din toată galeria mitologica a poetului. Totuși, este la fel de evident că el nu substituie eul creator, ci ego-ul poetic, mândru și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
carefulness / Where shall we take our stând to view the infinite & unbounded / Or where are human feet for Lo our eyes are în the heavens" (E: 391). Procesul treptat de înțelegere pe care-l parcurge un zoa implică o recuperare speculara a armoniei din partea altuia. Tocmai de aceea Urthona, aspectul personificat al facultății metafizic-creatoare a omului, isi regăsește gloria pierdută odinioară, sub armura de aur a științei: "Urthona is arisen în his strength no longer now / Divided from Enitharmon no longer
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Peters, 1995, p. 34). Împingând analiză mai departe, aș putea spune ca Golgonooza ar putea fi interpretată în termenii unei metafore textuale totalizatoare a eposului Jerusalem. Pe de o parte, poemul cuprinde patru capitole, fiecare deschis către celălalt, care reflectă, specular, organizarea celor patru porți ale orașului, iar, pe de altă parte, el este un text consacrat creației și redempțiunii spirituale, ceea ce reiterează funcțiile primare ale cetății lui Los. Este demn de semnalat și faptul că Golgonooza împrumuta, conștient sau inconștient
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de asemenea, ca Blake nu se simte satisfăcut ca artist până când nu proiectează o reprezentare de sine opusă (cu funcție, paradoxal, complementară), împotriva căreia să permită dezlănțuirea unui adevărat război spiritual. Această figură crucială este incarnata de Urizen, o imagine speculara a lui Los/Blake, iar conflictul amintit traduce confruntarea dintre ego (expresie precară, decăzuta, a personalității creatoare) și eu (prelungire a identității divine). Am pus punct acestei secțiuni prin realizarea unei radiografii sintetice a eului creator blakean, care grupează calități
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
încă"142. Acest motiv central pe care Benn îl reia aproape literal în fragmentul 853 din Voința de putere va fi regăsit în mai multe rânduri în scrierile sale, abordat și dezvoltat sub diverse forme. Motivul își are un corespondent specular în cealaltă teză nietzscheană, și aceasta însușită de Benn, potrivit căreia lumea se justifică numai ca "fenomen estetic". Acest lucru întruchipează un estetism pe care Benn îl întemeiază printr-un alt motiv central al gândirii sale, cel al izolării monologice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe care "romanul" lovinescian îl "citește" în fel și chip, de la o carte la alta. În Comedia dragostei lectura se face, am anticipat deja, prin intermediul unei oglinzi ce mediază permanent raporturile personajului cu sine și cu lumea, privilegiind ipostazele transfigurate specular, și nu modelul "real" ceea ce justifică recurența unui termen precum "icoană", folosit pentru a desemna imaginea-arhetip fixată pe ecranul memoriei. Tot de o "icoană" se îndrăgostește Andrei, care își "botează" iubita cu numele unui personaj literar ("în amintirea feei lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
coalescenta ultima într-un viitor îndepărtat: "Rătăcim printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintiri neclare, dar vii, ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în negura timpului și infinit de tulburător 71. În felul acesta, frământările sufletului individual răsfrâng, specular, zbaterea universului, astfel încât, așa cum spune Hermes Trismegistus, "ceea ce se află deasupra este totuna cu ceea ce este dedesubt, iar ceea ce este dedesubt este totuna cu ceea ce se află deasupra, generând împreună miracolului Unului"72. Pentru autorul Jocului secund, "cauza eficientă" a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ajungeau acele spulberate/ ale brumei noastre să-i ningă pe față". Adevărul - ființa reală - nu se dă în statica reprezentării iconice; face imagine - și se spune ca atare - într-o formă pe care el însuși și-o dă; se răsfrânge specular în lumea de-o clipă a inaparentului, în distanța pe care o străbate - pentru a fi - propria-i manifestare. Clipa aceasta e o insulă plutitoare, care nu figurează pe harta timpului, și totuși o figură. " În landa cu ierburi plecate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ademenite, pentru a fi capturate, maimuțele valahe (cum te exprimi tu așa de frumos, că nu degeaba, după ce îți vei fi tocit pixul încrustând aforisme lirice pe arborii județului baștinal, te-or făcut rectorul "Antitezelor"!). Una la mână: Dacă acceptăm speculara ta metaforă in praesentia, apoi în oglinda-capcană or pătruns mai cu seamă Muntenii, ceva Ardeleni și prea puțini Moldavi, reținuți, aceștia, în mrejele Pescarului din Ipotești, unde consumă balade populare și se îmbată cu gloria trecutului idilizat. Or... eu găsesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puse în oglindă două tipuri feminine, fiecare reprezentând "reflexul deformat în oglindă al celeilalte", fiind greu de stabilit care dintre ele "funcționează ca punct de origine, ca obiect de reflectat", trebuind a fi considerate ca "două imagini într-un sistem specular". Călin Teutișan vorbește apoi despre "cronicile umbrei", când Eminescu utilizează o "scenografie crepusculară", imaginarul tinzând a comunica "un prezent etern al morții". În acest cadru sunt discutate poezii ca Melancolie, în care se face o dublă refracție "a "vârstei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]