3,995 matches
-
altitudinea unui ipotetic etaj 3, coborând apoi o pantă care mă ducea vertiginos în Hristo Botev; însă cam în dreptul fostului etaj 1 al fostei clădiri m-am pomenit cu un otgon gros înfășurat în jurul gâtului ca o cobră metalică ucigașă. Speriat, l-am apucat cu amândouă mâinile și mi l-am descolăcit cu un fel de scârbă, ca față de o reptilă adevărată. Dacă ar mai fi circulat curent electric prin firul acela de tramvai atârnând în gol de la înălțimea cine știe cărui stâlp
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în acel șuvoi gri de efort istovitor și plictiseală imbecilizantă, îngăduie-le câte-o mică trufanda - îngăduie-le o scurtă vacanță, un amor trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un film străin, dar văzut tot la Cinema I. C. Frimu ori la altă păducherniță de pe 6 Martie, ori o primă la salariu. Și viața românilor va rămâne teribilă, și trăibilă. Românul, legat la carul soartei
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
a înțeles imediat șoptindu-i la ureche un fragmențel dintr-un cântec cu țopăituri al Savei Negrean-Brudașcu: „Nu mă călca pe picior,/ Că știu eu de ce ți-i dor!”, adică (că) el nu trebuia să vorbească mulțimii (care saliva abundent, speriată că nu va ajunge la fasolea cu ciolan) - și ca să nu se mai spună că între cei doi ar exista oarece baiuri... - Din cele de mai sus, comentează prietenul meu, rezultă că există baza reală pentru începerea unui An Nou
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ... - și iar se mai închină repede de câteva ori. Sisi se închină și ea după Mitică și îi întinse mâna pe neașteptate. Omul nu înțelese gestul și se dădu îndărăt, ca speriat. Cărăuțeanu o privi și el surprins. Era ca și cum, o domniță, o prințesă ar fi dat mâna unui biet șerb. Coana Lenuța apăru și ea în prag în mână cu o tingire mare de alamă pe care o freca înverșunată. Se
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
apar momente hilare, fiindcă majoritatea interpelaților se bâlbâie, încearcă să scape de teroarea microfonului vârât sub nas, zic și ei o inepție-două cu speranța să fie lăsați în pace, dar reporterul nu renunță, ci stă cu microfonul apropiat de buzele speriatului în timp ce penibilul evoluează spre un ridicol complet. Dar ce palpitante sunt transmisiile de la fața locului! Din studio suntem anunțați cu un ton frisonabil: -Reporterul nostru știe mai multe despre. Ixule, ești în direct. Iar Ixul nu știe nimic în plus
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
noi se legase o simpatie spontană. Mă duceam destul de des s-o văd în căsuța ei în care stătea, cum spuneam, singură. Până într-o zi când, după ce îmi spusese că este nepoata lui Călinescu, tresărise deodată, privind fix, puțin speriată, pe unul din geamurile ei fără perdele, visavis, unde, la nici patru metri distanță se zărea un cap masiv ce se uita crunt pe fereastră spre noi, care discutam febril. Era, clar, Călinescu... Și, într-o zi, Ioana mă rugă
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
de febră electorală contractat prin intermediul micului ecran de la cei mai mari promițători pe care i-a avut țara noastră de-a lungul istoriei sale. Astfel, pe rând, sau chiar în timpul aceleiași emisiuni, toți cetățenii cu drept de vot se organizau speriați și gata de start spre secțiile de votare pentru ca nu cumva, prin vreo fraudă, să fie ales altcineva decât.. -Io, mă!, zice Haralampy întrerupându-mă din halucinație. Tu vezi cine ți-a apărut pe megavijăn ? Mă uit, clipesc des, o
Nepotrivitele potriveli pesediste by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12745_a_14070]
-
amestecată cu miere și cu grindină, iar când m-am apropiat, mi-am dat seama că grindina era din bucăți de mămăligă și pe fiecare din acestea scria cu litere din caș harghitean "Promisiuni electorale"... Spre dimineață m-am trezit speriat și hotărât să mă salvez la tine la cabană, fiindcă eu nu știu să înot, iar tata Noe nu va găsi vreo Arcă în toată flota noastră și risc să mă înec în bunătăți... Chiar și așa, nu vreau! Deci
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
slăbiciunile. îl umilește tactic, îl șantajează insinuant, șfichiuitor, apoi îl ațâță flatându-l și astfel îi controlează total voința. Iar Iuda, ambițios, tace vinovat și se lasă, treptat, prins în lațul ispitei. Comite fapta denunțului într-un fel de transă. Speriat, dar și stimulat de discursul personajului obscur, el merge la Caiafa să-i promită vânzarea lui Iisus. Și aici eseul se încheie cu bănuite puncte de suspensie. Ispititorul era un înger negru, cu chip de om rămas în umbră, care
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
a răsfoi paginile ziarelor, fără a frecventa beletristica sau literatura de specialitate, lumea arabă s-ar reduce la atentate teroriste, la sînge și petrol, pietre și buldozere, fanatism religios, extremism violent, ruine, explozii, mame îndurerate, bătrîni disperați, tineri furibunzi, copii speriați, sărăcie, primitivism, ignoranță, ură... toate acestea aparținînd rezervorului de imagini pe care regiunile de criză din lumea arabă le furnizează mass-media în aceste zile. La polul opus se află lumea celor O mie și una de nopți, fabuloasa bibliotecă a
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
de Ion Barbu,/ m-am hotărît, în sfîrșit,/ să-mi încerc și eu norocul, și să mă geometrizez.// Căutam, nu-i așa,/ triunghiul, cercul, sfera,/ sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave,/ multicolore, dezordonate șei speriate" (Influențe livrești). Dar autorul cunoaște și momente de ezitare pe drumul metamorfozei geometrizante, notificînd fazele ei intermediare, pitorești. Nefiind un Arhimede, compasul său e amețit aidoma unui biet animal, iar o șuviță de sînge trece " bizară transfuzie " din brațul său
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
categoriale îngăduie poeziei a-și strecura fecunda aproximație nu fără o nuanță sanctificatoare: "Oră a scrîșnetului, - se taie/ spațiu din jurul meu. Sclipesc/ orbitoare lamele, hîrșîie/ triunghiuri de gheață, fierăstraiele. Nici nu mai cutează/ să țîșnească, să se prelingă măcar/ sîngele speriat.// Și, de fapt,/ nici un zgomot nu-i, decît poate/ un fel de zvon abstract, ca și cum/ geometrii în frecare/ rumegușul și l-ar depune/ pe un foarte subțire timpan,/ într-un auz al auzului./ Așa se-ntîmplă cu capetele de sfinți/ șlefuite
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
vieții sociale și casnice derizorii doar la suprafață. Cele nouă luni de sarcină sînt consemnate, așadar, în acest poem diaristic din perspectiva variată a transformărilor care se produc neîncetat în trupul, în mintea și în viața femeii deopotrivă entuziastă și speriată (,cum voi negocia cu durerea?"). Apoi, trăirea intensă a acestei experiențe rezervate exclusiv femeilor conduce la o reconsiderare a raporturilor materne. Poate pentru prima dată fata își înțelege cu adevărat mama (poemul Înțelegerea este printre cele mai bune ale cărții
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
un sentimental, zice: -Bravo lor! Uite-uite, cumetre! Vezi ce fain înoată în ghiveci o mulțime de... Pfui, Doamne! Tu ai mai văzut atâtea personulități adunate la un loc ? E super, cumnate! E o adevărată paidee... -O ce, mă ? îl întreb speriat. Coryntinaaaa!, strig la nevastă-mea. Unde ești, dragă ? Cheamă repede SMURD-ul... Nu cred să fi trecut mai mult de vreun sfert de oră până am auzit, într-adevăr, vuiet mare și abia am apucat să ieșim pe balcon ca să
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
o manea, o pictură (sau măcar rama ei), o statuetă de ghips, făcută cu mîinile dv., fie și după ieșirea la pensie. Doar ați Ťcondusť cultura și arta în țara românească. Nu amintiri aproximative, scrise cu fundul în două luntre - speriat, poate, că pe cealaltă lume veți da nas în nas cu Arghezi, dar și cu Beniuc; cu Stancu, dar și cu Chișinevschi; cu regii României, dar și cu tătucu' Stalin. Sîntem la vîrsta cînd n-avem ce să mai pierdem
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
și totuși martorul reușește să-l oprească: Îmi fu mai ușor decît aș fi crezut să împiedic ieșirea pe teren". Pe Pașadia îl amenință cu "darea în vileag a dedesubtului acelei Ťafaceriť, care numai de Ťonoareť nu se putea numi". Speriat că-și pierde renumele de "monsieur", Pașadia renunță la înfruntare. La rîndul său, Pantazi cedează atunci cînd Ilinca - la sfatul martorului - îi cere stăruitor, "ca întîi dar de logodnă, renunțarea la duel". Nu numai "plictiseala" l-a pus în mișcare
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Am bani și un pașaport. - Dar... Lucian... Miriam nu-și putu stăpâni maxilarul și dinții începură să-i clănțăne. îngăimă: - Mamă... - Da sau nu. Trebuie să-mi dai un răspuns. - Unde ai fost? își ridică ochii spre el. Vocea ei speriată deveni rugătoare. Lucian îi tăiase calea ca un tâlhar. - Am fost la Varșovia. Am vândut bijuteriile. Ne ducem la Lemberg și apoi la Paris. Acolo o să ne căsătorim. Miriam-Lieba se uită în jur, înfricoșată că s-ar putea ivi cineva
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
fiu un gardian al templului care deține cunoștințe superioare. Nu a fost în intenția mea de a emite judecăți de valoare sau de a condamna pe cineva - ad hominem - nici chiar pe informatori. Știam că au fost oameni condiționați, șantajați, speriați, supuși unor presiuni morale, sociale ori au fost ispitiți pentru obținerea unor interese materiale. Și în special, le cultiva orgoliul! Ținînd cont de toate acestea, nu mi-a fost teamă că voi fi considerat din nou «Un jdanovist la Paris
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Mult mai aproape de adevărul acestei Caligrafii enorme ar putea sta geometria, ca atare, poetul caută tăietura ei precisă, siguranța și formele perfecte, cercul, sfera, triunghiul, “sătul să mă tot privesc/ sub cele o mie de chipuri firave, multicolore, dezordonate și speriate” (“Influențe livrești”). Mișcarea dinspre o poetică ambiguă, simțită a fi mai degrabă, confuză, spre o “linie pură” se oprește la întîlnirea cu imperfectul, cu acțiunea fără greș și plină de vitalitate a acestuia. (“Dar imperfectul e timpul viu din trecut
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
de trecutul cu umile bărcuțe din care abia dacă mai are ce strînge un heruvim în palme mici și grăsuțe. Dar nu despre mine scriu acum vere ci despre muza ce doarme-n pat supusă cu boticul fierbinte pe pernă speriată că nici statuia din incintă nu-i eternă și maladivă pe sine în depărtare se vede fără îngerul păzitor în biserica trupului pierdut prea devreme. Inocenția (2) Sîmbăta ferestrele din spatele mestecenilor încheie un pact cu harta rutieră ce pregătește cu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
într-o emisiune la radio. Da' tu ești un romantic, mă Virgile !" - îl apostrofase Felicia. "Poate că sunt un poet ratat, fără să știu" - a răspuns el și a râs. Poza i-o făcuse a doua zi. Era obosită și speriată, fericită și nefericită, și o dureau, o, cum o dureau !, toți mușchii după orele, nesfârșite, petrecute în camera de oaspeți de la Institutul piscicol. Apoi, ce nebunie !, să coboare cu el pe faleză... Se sprijinise de balustradă cu tot trupul. Bara
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
place sî meargî pe jos Rămân întotdeauna în urmă, Dar când ne ies în cale uși de care trebuie să trecem El se oprește, Se uită după mine și m-așteaptă Și mă lasă să trec prima. Sunt un uriaș speriat și singur, Nu vreau decât să mă ascund, Nu vreau decât să rămân în urmă, Dar el se-ntoarce și se uită după mine Și cu cât m-apropii de el Fericirea crește în mine Ca un copil care te
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
ceea ce se va mai colporta și peste un secol s-a petrecut într-adevăr, Alexandru Ioan Cuza s-a trezit în budoarul alb și roz, de la etaj, în mirosul de parfum franțuzesc și sex al patului cu baldachin, la șoaptele speriate ale Mariei Obrenovici. După cheful prelungit din seara precedentă, nu apucase să doarmă nici două ore, avea un cap de plumb și o halenă grea, și a privit buimac revolverele și sfeșnicele din mîinile conspiratorilor care au intrat, unul după
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
nu zici, boierule, că trec avioanele de Ploiești și acum, nu-i de joacă, se dă alarma. Fug cu toții ca vrăbiile în adăpost. Eu pe poziții și nebuna la fel. Rămași singuri, la primele bubuituri îmi sare fata în brațe, speriată, iar eu, ca la comandă, o înghesui pe colțul mesei... Văzându-mă cu urechile ciulite, tata l-a întrerupt: - Mai du-te, mă, și tu pe-afară să vezi dacă plouă. Nu de aia, dar n-avem nicio umbrelă cu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]