391 matches
-
întâmplat să vii, îi spuse și-i zâmbi cu buzele strânse, mărginite de două paranteze largi, adânci ce-i dădea din nou acel aer de bonomie. Câte fețe are femeia asta, își spuse uluită Carmina și-și lipi spatele de speteaza scaunului, parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mulți copii și are marea vanitate de a descoperi prima roșie pârguită de soare-n grădină. Dar Ovidiu? Întrebă Carmina și se temu că fără să vrea îi dădea ultima lovitură Sidoniei, se strânse în ea de încordare, simți cum speteaza scaunului îi intră în spate, avu impresia că tegumentele Sidoniei se vor încreți, vor crăpa ca bălțile secate de apă și, în cele din urmă, se vor prăbuși pe covorul oltenesc într-un nor de praf înecăcios, cenușiu, răspândind miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frântă din încheietură după atâta efort. Vorbele lui păreau a ascunde o amenințare difuză. Față de semi-obscurul holului, bucătăria în care-i invită Fana era de o luminozitate frapantă, ca o explozie. O masă lungă, enormă cu câte un scaun cu spetează înaltă la capete, o banchetă ovală, plușată, foarte comodă, ferestre mari sub care se aflau un aragaz electric, unul cu gaz metan, un congelator, dulapuri suspendate prin geamul cărora puteau urmări mai multe servicii de vin și cafea scumpe. Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe tenul, stătea zilnic câte un sfert de ceas cu capul în jos și cu picioarele pe speteaza fotoliului, dar măsurile sale, atât de greu de suportat pentru o persoană comodă ca ea se dovedeau zadarnice în fața timpului care săpa mai departe pe chipul ei, îi deshidrata pielea o făcea să-și piardă din elasticitate, să se plieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de una sau de alta, dar cu ce mă ajută dacă-ți spun, vai, uite ce-am pățit, și tu îmi spui la urmă, vai, săracul de tine. Acesta-i un fâs, pierdere de timp! Instalat în scaunul său, cu spetează înaltă, Alexe inspecta cu migală odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai fi gustul deplasării? Trebuie să încerc, se ambiționă ea. Trebuie? Întrebă el și-și tamponă buzele cu șervetul și ceva din tonul lui spunea că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Fana se înroși și se sprijini de speteaza înaltă. I se părea că Dimitrie și Carmina se comportau nefiresc. Privirea ei oscila de la unul la altul. Pândea un semn, o ocheadă, ceva. N-am știut că vii la masă, spuse Fana către Dimitrie, aș fi întârziat deschiderea sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-a o răsuci pe arătător. Parcă simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și ei pe urmă o apucă în brațe și o trase cu forța jos pe covor. Ea lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că evoluția lor este căzută din ceruri, normalizată de reflexe condiționate, transmise de el prin gene, numai Dumnezeu poate ști ce-o fi în capul lui.Gata, scăpase de recul, ochii îi erau din nou întregi. Își sprijini spatele de speteaza scaunului ca să-și pună în evidență bustul frumos. La rochie avea o plătcuță în dungi cu margini din catifea roșie. Acum își va întoarce spre el fața, nu mai era nici un pericol, mușchii ei reveniseră la normal. Și-l imagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta! Of, cé tare m-am séturat de répénoși! Chiar nu vé véd mamele voastre cînd plecați de acasé? Dar cred cé și acasé tot Într-un rapén tréiți, cu porcii la grémadé! Capetele erau plecate. Sprijiniți cu fundul de speteaza scaunului rémîneau sé stea În picioare, n-aveau curaj sé se uite la Nadejda Petrovna. Pe unele bénci apéru o fîșie de luminé, care venea printre perdeaua din fereastré. Bohanțov se scérpina dupé ureche, ca atunci cînd nu stia lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca de coală de hîrtie, păr negru, ochiul stîng mai mare decît dreptul, capul Înclinat În stînga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amintire. Probabil încă mai eram în leagăn: Mama stă în fața mea și ține în mâini o carte deschisă, pe care o ridică spre mine. Este Biblia lui Doré, în legătura ei de marochin roșu. Bunicul stă în spatele ei, sprijinit de speteaza scaunului. Sigur că da! strigă el. Arată-i și „Moartea venind călare“ din cartea Prorocilor! Și „Oștirea faraonului înecându-se în Marea Roșie“! El ține în mână un toc, cum ținea întotdeauna, pentru cazul că într-o bună zi va voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
G. de la birou, câțiva colegi dintr-un serviciu vecin l-au căutat acasă. În câteva rânduri. Neprimind nici un răspuns, au chemat un sergent de stradă și, împreună, au forțat ușa. Pe G. l-au zărit întâi în oglindă, rezemat de speteaza scaunului, ca într-o poză. Era mort de câteva zile, fiindcă un miros dulceag și grețos plutea prin încăpere. Oglinda îl reda cu o fidelitate absolută, de netăgăduit. Așa cum G. își dorise nespus în ultima vreme, dar cei prezenți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
însă excelentă. Acum sala arată civilizat. Are un aspect ce o situează la nivelul sălilor bune din Europa. Spațiile sunt, în general, bine rostuite. în schimb sonorizarea interioară a sălii a devenit inegală. Sper că nu definitiv. Este posibil că speteaza mult înălțată a scaunelor reprimă circuitul sonor. Nu „adună" sunetele. Odată cu reinstalarea orgii, odată cu remodelarea fundalului scenei, lucrurile se pot îmbunătăți. Este necesară consultarea unor specialiști acusticieni. Eventual pentru instalarea unor panouri reflectorizante. Acum sunetele grave nu au profunzime. Cele
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
lacrimi uscat de soare mă-ncunună și mă doare ca o sfîntă zămislire din planeta cu iubire Te-am purtat prin timp și tină o damnare la lumină!... Poezie pe pîine și șorțul bunicii rămas din deceniul trecut atărnat de speteaza scaunului din bucătărie N-aș fi putut imita vocea unei ciori dacă n-aș fi fost îndrăgostit de ea. Prin mimesis se-nvață Poezie pe pîine Vremea e prea lungă pentru arta care se strecoară prin crăpăturile tencuielii de la baie
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
privire vrăjita în ochi. îmi spuneam în sinea mea: "O s-o facă, o să se reîntoarcă la film!" După o oră, cănd terminasem să-i povestesc scenariul, continuă să repete: "Minunat!" Și după aceea a suspinat și s-a lăsat pe speteaza canapelei: - Da, e minunat, dar nu pentru mine. Dă-i-l lui Joan Crawford. A doua oară când am văzut-o pe Garbo a fost cu cinci ani mai tarziu. Am fost invitat la o petrecere dată de acea fabuloasă
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
capul atingându- i în treacăt obrazul. - Connie, spuse el și în aceeași clipă i-am simțit mâinile. Îmi atinse ecusonul și începu imediat să mă pipăie pe sâni. - Nu, nu face asta, am spus. Harry mă ținea strâns lipită de speteaza scaunului. Mă sărută pe gât, pe obraji și, când mi-am lăsat capul pe spate, mă sărută pe gură. Apoi își întinse mâinile și încercă să-mi prindă genunchii. M-am întors repede de sub el într-o parte și m-
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
o funcționară îmi spune: "mucho lindo" - arată înspre colierul meu din flori de mătase neagră, cumpărat la un second hand din Berlin - și un magazin cu clanțe, broaște și chei vechi de alamă. în fața vitrinei e un scaun înalt cu spetează, pe care stă tolănit un bărbat la patruzeci de ani cu pălărie de pai, sacou și cravată; linge grațios înghețata dintr-un cornet. Are picioarele sprijinite pe un postament îngust de lemn - parcă-i faraonul Akhenaton într-o variantă Art
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
din pluș. Care-ți trezesc dorul. De o jucărie moale pe care să o ții lângă tine, sub plapumă. Ea era proasta. Tot aștepta, ca un cerșetor în fața unui cinematograf în care rulează un film de dragoste. Se lasă pe speteaza scaunului. Încearcă să-l privească pe Gaetano de la o anumită distanță. Dacă închide ușor ochii, poate să anestezieze corpul acela. Acum, în fiecare zi, face douăzeci de minute de meditație. A căutat tehnicile pe Internet. O ajută mult. Să alunge
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
e decorul care își trage sensul din așezarea pînzelor în ea. Aceasta e impresia pe care o încerci în atelierul lui Horea Paștina de pe str. Simetriei nr. 74. Acuarelele lui pot sta foarte bine în raftul unei biblioteci sau pe speteaza unui fotoliu, după cum ochiul privitorului simte că acolo le e locul. Ce le definește e stăruința cu care își cer singure locul în care se cuvine să stea. Această decență a locului cuvenit face ca tablourile lui Paștina să dea
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
franceză de Manuel Valeriu, Editura Logos, București, 148 pag, 2013. Thomas Molnar e conservator, și conservatorii sunt niște apucați în ochii cărora sensul lumii nu se mărginește la lume, ci la fundalul de taină din spatele ei. Pentru un asemenea lunatic, speteaza universului e spirituală, orgoliul antropocentric lăsînd loc vederii teocentrice. Nu omul e măsura a toate, ci zeul, iar concretețea lucrurilor e doar o aparență cu care se mulțumesc numai profanii. Sub acest unghi, realitatea e doar treapta premergătoare adevărului, atîta
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
din fața mea: hecatombe de poeme sângerează sideral. În audiență la Moarte Făceam parte dintr-un lung șir de soldați și așteptam să intrăm în audiență la Moarte, lucrurile din jur, nu noi, aveau o transpirație rece, ne înghețau mâinile pe spetezele scaunelor. Poc, poc, poc! Au venit paznicii și ne-au controlat până la piele, căutau arme. până la urmă, din tot șirul, am rămas numai eu. Moartea stătea întinsă pe-o bancă de lemn, cum sunt cele din gări, cu un telefon
Poezie by Marcel Mureșanu () [Corola-journal/Imaginative/3008_a_4333]
-
îl ținea îmbrățișat pe fratele mai mic cu grație de dans și cu căldură îmbujorând obrajii. Era același gest pe care-l remarcasem intrând în cameră la Covaci, și-l văzusem pe Lucian Raicu cu brațul stâng întins protector peste speteaza scaunului gol pe care m-a invitat să mă așez și să tac și eu, la fel de timid și profund ca el. Cine n-a văzut fotografia magică a celor doi frați, mari personalități ale literaturii române, să răsfoiască revista unde
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]