203 matches
-
oprit într-un orășel și am luat prînzul într-o „drogherie 1". Aici trebuie să vă explicăm ce este un orășel american și ce fel de drogherie e aceea în care poți lua masa. Această istorie s-ar putea numi Spițerul cu picioarele pe pămînt sau Taina drogheriei americane. Cînd marii afaceriști americani, în goană după profit, și-au îndreptat atenția spre afacerea cu farmacii, înainte de orice au căutat să afle ce fac farmaciștii în spatele paravanelor. Ce pisează ei acolo în
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
fată descinsă direct din secolul XXI. Cum a ajuns ea acolo, ne-am obișnuit să nu ni se spună. Reproșul meu e, oricum, altul: ca să-și treacă de urât, Ema (așa o cheamă) apelează, absolut previzibil, la halucinogene preparate de spițerii epocii. Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, limbajul ei e de o ostentație argotică respingătoare. Lasă că nici cunoscuții lui Iane nu vorbesc chiar ca la carte: „Ți-a cam rămas ancora agățată de zăluda aia? Hai
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
documente, poate să incite într-un mod paradoxal, vivificând, adică, dosare de existență necunoscute vulgului, și oricum, nerespectabile în ochii lui, fixați în prezentul sinonim cu a trăi neresponsabil, dar profitabil. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, când Gorgias, în calitate de spițer, însă cu misiune diplomatică secretă încredințată de Casa de Habsburg, oricum înalt mason, sosește în Oraș, zona era dominată, după înscrisurile împăratului, de „venetici” care „obișnuiau să cumpere țăranului puiul din ou, mierea din floare și mielul din pântecele oii
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
singur rost e să compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod simbolic, dar într-un cod care amestecă discursul conceptual cu rețetele magistrale ale spițerilor. Din acest motiv, alchimistul e un practician și abia apoi un făcător de teorii. Un meșteșugar, nu un maestru. Un explorator, nu un clarvăzător, dar un explorator lipsit de iscusință, de vreme ce, vrînd să extragă esențe fără să le epuizeze filonul
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
focare de civilizație italienești le-au exercitat asupra Greciei de sub Turcocrație. La Biblioteca Academiei Române, în arhiva genealogistului Ștefan D. Grecianu, se află rezumatele a trei documente păstrate în aceeași instituție - datând din 1795, 1799 și 1816 - care se referă la spițerul Alexandru Venier din Iași. în acest caz ,spițer" însemna farmacist și de fapt proprietar de farmacie. Acesta este fondatorul familiei Venier din Moldova și el ar fi fost fiul lui Scarlat Venier, supus venețian la Istanbul, conform unui arbore genealogic
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
Greciei de sub Turcocrație. La Biblioteca Academiei Române, în arhiva genealogistului Ștefan D. Grecianu, se află rezumatele a trei documente păstrate în aceeași instituție - datând din 1795, 1799 și 1816 - care se referă la spițerul Alexandru Venier din Iași. în acest caz ,spițer" însemna farmacist și de fapt proprietar de farmacie. Acesta este fondatorul familiei Venier din Moldova și el ar fi fost fiul lui Scarlat Venier, supus venețian la Istanbul, conform unui arbore genealogic publicat în revista ,Teodor Codrescu" de către Lucian Venier
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
XVIII și anii opzeci-nouăzeci ai secolului trecut, astfel încât cititorul se află când în preajma naratorului George Dorn (un alter ego al autorului?) însoțit de cei doi prieteni furnizori de date, opinii și documente pentru a fi topite în carte, când în preajma spițerului sas (Johann) Ioan Gorgias, a cărui viață și lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
și documente pentru a fi topite în carte, când în preajma spițerului sas (Johann) Ioan Gorgias, a cărui viață și lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
cuprinde, de firave tentative de sincronizare evropenească, mai ales...vestimentară, ce nu excludeau însă terifiante incendii, dar mai cu seamă epidemii. Descins printr-un concurs de împrejurări, după ani de ucenicie și practică la Viena, Brașov și Iași, în Oraș, spițerul Gorgias, va să devină un personaj emblematic printr-o opțiune cel puțin stranie: consul sub acoperire al Imperiului austriac, refuză o viață de lux și siguranță la Viena, pentru a-și petrece tot restul vieții într-un ținut bântuit de
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
lider maxim, ce n-a cruțat nici Farmacia Semaca, ultima denumire a somptuoasei Case Gorgias, prima clădire cu beciuri suprapuse și legate prin galerii subterane cu celelalte beciuri din centru, terminată pe la începutul sec.19; este vorba de reședința familiei spițerului, dar și a unicei spițerii din Oraș, al cărei drept de exclusivitate era reînnoit anual prin hrisovul cancelariei domnești de la Iași. Coincidența face ca pe fosta fundație a casei în care trăise vreme de 44 de ani Ioan Gorgias, devenită
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
Hadesului n-ar putea proceda altfel. Dar tangențe cu domeniul au și unele instituții terestre. În catacombele Mănăstirii Neamțului, C. Negruzzi descoperea, în 1839, un aranjament foarte minuțios al osemintelor păstrate acolo: "titvele noastre figurează ca șipurile în magazinul unui spițer. Mai bine de două sute capete sînt pe aceste poliți de piatră; fiecare are lipit pe el cîte o țidulă pe care e însemnat numele celui ce l-a purtat." (Negru pe alb, Scrisoarea VI). Unei femei al cărui craniu era
TCC by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10353_a_11678]
-
doctori decît pe sfinți și pe sfinte, precum: Ioan, Maica Domnului de la biserica Olarilor, Sfîntul Elefterie de sub Cotroceni, sfînta Vineri, Sfinții Trei Ierarhi de la Colțea, Dimitrie Basarabov, Sfîntul Haralambie și Sfîntul Mina (acesta pentru hoți). Singurul Vodă avea doctorul și spițerul lui, iar pentru nemți și pentru unguri era doctorul Baratu (un arhimandrit catolic, parohul Bărăției), care știa prea bine una și singură doctorie, a tămădui pe ofticoși cu broaște țestoase și iată cum: avea într-o încăpere 50-100 de broaște
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui spițer. Îi reveni În minte unul din actele lui publice, săvârșit cu ceva vreme În urmă, pe când făcea parte din Consiliul celor O Sută. Dintotdeauna se mândrise cu memoria lui. Chiar și În clipa aceea, ar fi putut recita cărți Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Chiar și În clipa aceea, ar fi putut recita cărți Întregi din Eneida. Parcă Îl avea și acum În fața ochilor, actul acela. „Cu licența priorului acestei Arte... se acordă dreptul de a ține prăvălie... meșterului Teofilo Sprovieri, medic și spițer, născut la San Giovanni d’Acri, și provenit de acolo...“ Prăvălie și laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
laborator pe Via Lunga, În apropiere de Porta Romana. L-ar fi scos din pat. La urma urmei, omul acela Îi era Îndatorat. El era prior. Putea Încălca ora stingerii. Putea orice. Și apoi, mai era și membru În Arta spițerilor. Un confrate l-ar fi Întâmpinat cu brațele deschise. Un leac... un leac și puțintel aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu aerul nesănătos al cuiva constrâns să recurgă adesea la doftorii și la tot soiul de filtre. I se păru că acesta voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a prescris această poțiune? Exista o umbră de suspiciune În glasul acela, care, totuși, suna politicos. Sunt Dante Alighieri, prior al cetății, răspunse poetul dintr-o dată și simți cum se prăpădește la un nou val de durere. Și sunt meșter spițer și expert În artele medicale. Știu bine că aconitul poate produce moartea... În timp ce vorbea, se apropiase de banc și apucase unul din pistilele din bronz. Nu am de gând să mă omor, ci numai să Înlesnesc, prin luarea acestui leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vaselor sale, ca să se ducă, odată cu afecțiunile ei, pe căile naturale. Așadar, dă-mi ierburile astea blestemate, Înainte să te Înșfac de gât! Se căi de Îndată pentru acel gest de mânie, grăbindu-se să Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât de fericit mă face vizita neașteptată a domniei tale! Dumneata, maestrul cuvântului poetic, În prăvălia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un ungher al prăvăliei se găsea un lădoi din lemn masiv, cu muchiile Întărite prin benzi metalice și Închisă printr-un lacăt de siguranță cu cheie dublă, aidoma celor de la sipetele celor mai mari agenți de schimb valutar din Florența. Spițerul scoase dintr-un scrin două chei de fier și se apropie de ușița blindată, introducând una În broasca superioară. Chiar pradă chinurilor care acum aproape că Îl orbeau, Dante observă cu uimire acea capodoperă a artei mecanice. Încuietoarea era concepută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și În orașul său. — Cred că Îți cunosc deja remediul, messer Teofilo, Însă mă gândesc că lotusul distilat nu e tratamentul cel mai potrivit pentru reechilibrarea umorilor pervertite. — Oh, nu, maestre, nu din ierburile Libiei e scos leacul acesta, replică spițerul pe un ton enigmatic. Pentru o clipă, păru să nu mai vrea să adauge nimic, dar apoi se hotărî: Originea sa e cu mult mai Îndepărtată. Nu provine din nisipurile aride al maurilor, ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca și când s-ar fi gândit la ceva. — Ai spus că nu e din lotus, ci că provine din pământuri Îndepărtate, Îl zori Dante. În mintea lui, Își făcuse loc o intuiție. Oare să fie vorba despre... meconiu? — Meconiu? repetă Încet spițerul. — Substanța care se extrage din macul de la Răsărit, despre care scrie Plinius cel Bătrân. Aceea cu care marele Împărat Marcus Aurelius Își alina chinurile și grijile cârmuirii. Văd că știința Îți este pe măsura faimei dumitale, messer Alighieri, se mărgini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vorbea, numele mixturii stârnea ecouri În capul poetului. — Dacă nu m-aș teme să atrag asupra mea mânia Sfintei Biserici, aș spune că străbunii cei dintâi ai omenirii au smuls această chandu de pe copacul Binelui și al Răului, mai zise spițerul. Așadar, Întoarce-te la reședința dumitale și servește-te de ea potrivit instrucțiunilor mele. Pe la ceasul al nouălea, suferința dumitale va fi dispărut. — Dar peste cele douăzeci de picături? Întrebă Dante. Cunoștea deja răspunsul. — Să nu faci asta. Niciodată. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ei sunt celebri În breasla lor... Poate că de acolo scot mari câștiguri, ori poate că dispun de alte venituri. Messer Teofilo, de pildă, cu prăvălia lui, nu e sărac deloc, dacă e să ne gândim la cât costă doftoriile spițerilor ăstora blestemați... Dante ridică fruntea ca ars, făcând un pas spre secretar, care dădu Înapoi intimidat. Pe dată, Își aminti și el că priorul aparținea și el Artei spițerilor. Își mușcă limba blestemându-se singur, În timp ce Încerca să găsească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sărac deloc, dacă e să ne gândim la cât costă doftoriile spițerilor ăstora blestemați... Dante ridică fruntea ca ars, făcând un pas spre secretar, care dădu Înapoi intimidat. Pe dată, Își aminti și el că priorul aparținea și el Artei spițerilor. Își mușcă limba blestemându-se singur, În timp ce Încerca să găsească un remediu la ceea ce spusese. Dar poetul se gândea la altceva. — Teofilo? Vrei să spui Teofilo Sprovieri, cu prăvălie la fântâna Morții? El e unul din membrii Studium-ului? Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încerca să găsească un remediu la ceea ce spusese. Dar poetul se gândea la altceva. — Teofilo? Vrei să spui Teofilo Sprovieri, cu prăvălie la fântâna Morții? El e unul din membrii Studium-ului? Dintr-o dată, Îi revenise În minte chipul inteligent al spițerului, acum, Însă, Într-o altă lumină. Mai sinistră, dacă avea de a face cu acel butoi de ipocrizie de papă. Celălalt aruncă cu repeziciune o privire prin hârtii, Înainte să Încuviințeze. Între timp, Dante reflecta În tăcere. Până la urmă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]