69,593 matches
-
aproape jumătate din țară, puteau cîștiga în schimb un continent: al spiritului. Oricît ar părea de cinic sau de naiv acest punct de vedere, Noica, prin mijlocirea lui, reușea să atenueze un dezastru de proporții conferindu-i o minimă perspectivă: spiritul culturii. Una din trăsăturile prin care Noica și-a surprins mereu contemporanii a fost optica alternativă a optimismului incurabil. Grație acestei optici, pentru filozof nu exista situație, oricît de dramatică, de pe urma căreia să nu te poți alege cu un avantaj
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
cel care nu poate vedea partea bună a unei nenorociri. Și atunci gîndirea pozitivă de care pomeneam la început își schimbă înfățișarea: ea încetează de a mai fi o manie a omului obsedat de succes, devenind în schimb reacția unui spirit pe care însuși dezastrul l-a înființat. Pentru Noica, orice pierdere suferită într-un plan poate aduce un cîștig în altul, totul reducîndu-se la putința de a vedea planurile. Așa se face că cel care se prăbușește în cursul unui
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
absolutizării deznădejdii. Urmarea e căderea pe care am descris-o la început, o cădere al cărei deznodămînt este fie sfîrșitul sinucigaș, fie apostazia pe care Noica a convertit-o filozofic în teoria dezastrului: dezastrul înțeles drept condiție incipientă a ivirii spiritului. În nici o altă carte Noica nu va mai teoretiza problema dezastrului ca germene al apariției filozofiei. În schimb, filozoful va păstra toată viața o mentalitate melioristă în virtutea căreia nimic nu e pînă într-atît de rău încît să nu aibă și
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
buni din perioada tinereții sale, Baba visează o călătorie la Paris, un contact direct cu atmosfera și cu tendințele artei europene și, mai ales, o vizită de inițiere prin marile muzee ale lumii. Contactul nemijlocit cu experiențele artistice europene, intuiția spiritului lor viu, documentarea directă și nu doar cea livrescă ar fi distribuit, poate, altfel accentele în universul artistic al pictorului. Această problemă și-o pune în mod repetat și cu multă gravitate, în mai multe rînduri, el însuși: ,, M-am
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
de amorul artei sunt imorale în pamflet, care năzuiește spre o anumită eficiență, constând în anularea adversarului sau a ,obiectului" detestat, anulare cerută însă pe baza unor argumente rațional imbatabile. Altfel, crezând că ,totul e permis", pamfletul conduce spre denaturarea spiritului critic. În câteva dintre pamfletele sale ,extremiste" Arghezi sfidează deopotrivă morala, rațiunea și pudoarea. De aceea, nu aș numi - așa cum face criticul - atitudinea implicată în discursul pamfletar ,o violență inocentă". Arghezi nu a fost, până în 1947, un partinic consecvent și
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
morala, rațiunea și pudoarea. De aceea, nu aș numi - așa cum face criticul - atitudinea implicată în discursul pamfletar ,o violență inocentă". Arghezi nu a fost, până în 1947, un partinic consecvent și când a devenit adeptul constrâns al unui regim, după 1955, spiritul pamfletar a murit sau a fost înăbușit (e totuna). El a fost, la origine, un spirit independent, un contestatar universal și de aceea pamfletele lui nu sunt străine de o oarecare derută ideologică sau, mai bine zis, nu au ideologie
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
pamfletar ,o violență inocentă". Arghezi nu a fost, până în 1947, un partinic consecvent și când a devenit adeptul constrâns al unui regim, după 1955, spiritul pamfletar a murit sau a fost înăbușit (e totuna). El a fost, la origine, un spirit independent, un contestatar universal și de aceea pamfletele lui nu sunt străine de o oarecare derută ideologică sau, mai bine zis, nu au ideologie (cum au pamfletele lui Eminescu sau Iorga). Ironia sorții, favorizată și de longevitatea scriitorului, l-a
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
scenariu aproape mistic - adică prin mîntuirea imaginii brute și prin transubstanțierea culorii. Ordine și voluptate Aureliu Răzvan Ionescu administrează, în structurile intime ale gîndirii sale artistice, un conflict foarte special, rece și seducător în același timp. Pictorul este, simultan, un spirit auster și voluptuos, un contemplativ sever al ritmurilor unei geometrii transcendente, evadate din grafica denotativă și îngropată în preistoria culorii, și un epicureic al tonului reținut, al exploziilor monocrome pe spații mari. Dar așa cum geometruia sa este una subtilă, imponderabilă
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
infailibile construcții cerebrale: sobre, riguroase, definitive. Această asociere a semnului analitic cu sinteza cromatică îl plasează pe Aureliu Răzvan Ionescu într-o vecinătate celebră prin adîncime, inventivitate și vigoare, undeva între Ion Bitzan, Florin Mitroi și Nistor Coita, adică între spiritul ludic și fascinația livrescului, între sensibilitatea coloristică și rafinamentul construcției, între dinamica suprafeței și privirea analitică pînă la halucinație. Însă această apropiere nu privește decît latura strict tipologică a artistului, pentru că, stilistic și formal, identitatea picturii sale este ireductibilă, iar
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
lucru este valabil în cazul înaintării în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cazul înaintării în vîrstă a unei întregi generații. Pesemne că peste 50 de ani, lumea cărții lui Mircea Berindei nu va mai spune nimic nimănui. Pînă atunci însă, Paravanul venețian rămîne o carte bună, al cărei spirit este unul inconfundabil - spiritul interbelic. Spuneam că există o moarte sufletească a cărților, dar una cauzată nu atît de faptul că ele însele mor, ci de neputința noastră de a le mai intui lumea. Le citim fără a le mai putea gusta. Un paravan
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
impresionant de docte. Și cu toate acestea îți va lipsi ceva, și anume climatul de rumoare provincială al cărei principal ferment sînt tocmai trăsăturile pe care, culmea, le deplîngem atît de mult la noi: umoarea irascibilă, orgoliile și ranchiunile ireductibile, spiritul de gașcă și grupurile de influență, taclalele de cafenea și bîrfele impenitente, polemicile arzătoare și campaniile de discreditare. Tocmai aceste trăsături creează un cîmp psihologic a cărui intensitate definește atmosfera culturală a lumii de aici. Și tot ele ne dau
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
fapt - ca să recurg, zîmbind, la formula magică a ,hermeneuticii" de școală - să spună scriitorul. Și va să spună, vorba lui Voronca, ,je" sont tous les autres. Din tot ce notează, cu delicii de paseist, se alege, la sfîrșit, ,relieful unui spirit". Profilul unui om, așa cum îl arată jurnalul lui de lectură, prin lectură înțelegînd multe lucruri. O nacelă în care poți zăbovi dindărăt de istorie și, deopotrivă, fierul roșu cu care poți să-i însemni marile, dureroasele culpe. Cea peste care
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
degetele mele albe și fine mi-am scos ficatul și inima/ în lumina amurgului salutînd ceremonios vulturii/ secolelor și subsecolelor de lut nisip ori granit" (opt). Nicolae Tzone vrea să ne asigure că poezia nu e doar un produs al spiritului ci și al trupului, că, în ultima analiză, e un produs al vieții cosmice, versul avînd ,plămîni vegetali" și ,branhii marine".
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
fost o mare reușită prin jurizarea a nu mai puțin de 56 de lucrări primite de pe multe meridiane internaționale. Explicația? Este una obiectivă. Sunt mult mai puține în lume competițiile destinate compozitorilor decât cele ale tinerilor violoniști sau pianiști. Iscusit spirit managerial, domnul Ioan Holender, președintele Festivalului, a dovedit în egală măsură fermitate și cooperare în definirea coordonatelor recent încheiatei ediții; avem multe de învățat de la domnia sa. Inclusiv diplomație culturală. Dar nu voi înțelege niciodată interesul pe care l-a avut
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
cînd - e însăși mediocritatea noastră: , Dihotomia Ťideologicăť dintre păltinișeni și postmoderni e cu atît mai tristă cu cît, de fapt, miza ei e destul de mediocră. Nu sîntem o cultură mare, care să aibă la ora aceasta titani ai gîndirii și spirite creatoare triumfale, între care să merite să urmărești o polemică. Nu avem nici, în ordinea unei concepții mai adecvate vremii noastre, cine știe ce staruri culturale sau autori de best-sellers. Afară din ograda noastră sîntem niște iluștri necunoscuți...." (Cum ne vom mai
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea."7 În plus, Noica este extrem de devaforabil comicului ca specie literară, determinându-l ca expresie a unei maladii a spiritului, anume acatholia, carența generalului, maladia celor care ,n-au nici un Dumnezeu". Despre Caragiale, Noica spune (ca și despre Moličre sau Aristofan) că și-a ,cheltuit geniul și inteligența ș...ț spre a denunța prostia altora"8. În sfârșit, Sorin Vieru
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
procesului: unul pune în evidență cu dramatism ceea ce se pierde în acest proces al transformării radicale a unei tradiții, celălalt remarcă euforic numai ceea ce se câștigă. E o falsă impresie că H.-R. Patapievici și Ion Bogdan Lefter ar fi spirite opuse, care se exclud fără nici o posibilitate de conciliere. Ei reprezintă două spirite complementare, chiar imaginate în polaritatea lor. , Am declarat că sunt un om modern" - afirmă cu claritate și fermitate H.-R. Patapievici în capitolul final (o conferință) din
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
al transformării radicale a unei tradiții, celălalt remarcă euforic numai ceea ce se câștigă. E o falsă impresie că H.-R. Patapievici și Ion Bogdan Lefter ar fi spirite opuse, care se exclud fără nici o posibilitate de conciliere. Ei reprezintă două spirite complementare, chiar imaginate în polaritatea lor. , Am declarat că sunt un om modern" - afirmă cu claritate și fermitate H.-R. Patapievici în capitolul final (o conferință) din Omul recent (ed. 2001, p. 430). Ion Bogdan Lefter i-ar putea răspunde
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
II-a nu este cântată lejer ca un scherzo scarlattian ci aproape violent sau că mirificul final a dobândit, în viziunea lui Oppitz, un plus de dramatism. Oricum, o rostire nobilă și o anumită poezie gravă ne-au asigurat că spiritul creatorului nu a fost trădat. Un alt program de recital de foarte înaltă ținută ne-a demonstrat - judecând după părerile împărțite ale ascultătorilor - că dacă preferi frumusețea glasului în sine, efectul strălucitor, expansivitatea facilă, maniera de a cânta lied a
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
prin plecarea lui Cristian Tudor Popescu, C. Stănescu, Cristina Modreanu & co. Revista cu pricina îi satisfăcea acum ,scriitorincului" exigențele spirituale și îl făcea să viseze, cu ochii larg deschiși, la o reconectare cu bunele tradiții interbelice: Nichifor Crainic și alte spirite cu o aură similară. Unul dintre pilonii acestui pod peste timp este, neîndoielnic, prolificul Cristian Bădiliță, ale cărui texte publicistice nu încetează să ne uimească printr-o progresivă spiritualizare. Dacă în ALA el are un dublu statut, de columnist și
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
Arghezi și Ion Barbu. Asemenea observații privind recurența unor teme, subiecte sau personaje, a unor procedee artistice demonstrează organicitatea literaturii române, faptul că ea a căpătat curând o personalitate bine conturată care făcea ca începătorii să-și afle urmași, iar spiritele congenere să se reîntâlnească pe trepte artistice diferite, peste decenii sau chiar la intervale mai scurte, întrucât cunoșteau aceeași lume, se împărtășeau din aceleași izvoare culturale, se supuneau aceluiași cod literar (cazurile Samson Bodnărescu-Eminescu, I. Negruzzi-Caragiale). Noi formulări critice găsește
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
odată cu noi". Firește, nu toți corespund dignității exilului. Fie ca efect al unor acțiuni destabilizatoare, dictate de mîna lungă a ,republicii socialiste", asemănate ultimului cerc al Infernului dantesc, cel dominat de un frig insuportabil (iată încă o trimitere la ,Siberia spiritului", sintagmă atît de deranjantă pentru unii!), fie ca rezultat pur și simplu al unei moralități mediocre, se ivesc numeroase defecțiuni: ,în mod conștient sau inconștient, propter imbecilitatem, vreau să spun datorită slăbiciunii care e legată de acumularea anilor pe umerii
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
deasupra abisului", a unui ,exil în exil", pentru ca ,esențele" să nu poată fi murdărite și învinse de ,existențe". Astfel, Vintilă Horia aspiră la un exil pur, aidoma artei pure... Dar cum e posibil un atare exil absolut, artă înaltă a spiritului? Nu doar prin detașarea de accidentele impure ale diasporei, ci și prin distanțarea de contextul însuși al exilului, printr-un efort de ,scuturare" de ruinele proprii și ale celorlalți, printr-un act de insubordonare lustrală, de ,neascultare" nici de veac
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
am purta puterilor euroatlantice, incontestabil scut împotriva pericolelor geopolitice care ar putea plana deasupra nației noastre de la gurile Dunării, nu credem că se cuvine a admira ,tot ce mișcă" în spațiul apusean, a ne reprima orice rezervă. în viața publică, spiritul critic e oricînd necesar. O admirație oarbă, o genuflexiune umilă (ori, și mai grav, astuțioasă) în fața fie și a unor culturi și civilizații cu elemente, pentru Estul Europei, paradigmatice, n-ar semnifica decît o reducție intelectuală și un minus moral
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]