57 matches
-
spiritualist, național și naționalist. Mă gândesc că există o „falangă” - cu ghilimele de rigoare - cât se poate de raționalistă Între acești scriitori, de la Gabriela Adameșteanu la Radu Mareș, la echinoxiștii Dinu Flămând și toți ceilalți. Cred că legătura cu interbelicul spiritualist se face Într-adevăr În anii ’70, dar prin așa-numiții protocroniști, care nu sunt neapărat - ba chiar deloc - niște reprezentanți ai acestei promoții sau ai acestei generații culturale. Spui apoi că optzeciștii nu au fost fondatori ai proiectelor comunitare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Petroff din 1903, deschisă prin articolul-program al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele lui D. Karnabatt ș.a.m.d.). Prin filtrul filozofiei existențialiste germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
val” (în care intră, deopotrivă, nume precum Milița Petrașcu, Felix Aderca, B. Fundoianu, M.H. Maxy) va aclimatiza și asimila noile curente radical-moderniste, impunîndu-le atenției unor cercuri mai curînd rezervate (de la criticii post-maiorescieni și de la tradiționaliștii autohtoniști ai Gîndirii pînă la spiritualiștii eclectici, vitaliști ai „tinerei generații”). Unii dintre ei (Vinea, Maniu, Fundoianu) sînt naturi amfibii, melancolice și fantaste, puternic marcate de estetismul simbolist sau decadentist. Fundoianu recuperează „monografic”, într-o matrice argheziano-bacoviană cu ecouri din neo-bucolismul lui Francis Jammes (dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Iași. Spațiul acordat lui Constantin Emilian poate părea prea extins în raport cu valoarea și importanța studiului său. Mi s-a părut însă că Anarhismul poetic rezumă întru cîtva perspectivele conservatorismului estetic post-maiorescian din România interbelică: nu ale celui naționalist sau spiritualist/ortodoxist, ci ale esteticii „clasicizante” situate în descendența lui Ovid Densusianu și undeva la jumătatea drumului între E. Lovinescu și Mihail Dragomirescu. Mai mult: între perspectiva estetică a lui Pompiliu Constantinescu sau Perpessicius și cea a lui Constantin Emilian, deosebirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umană. Se trece de la o concepție naturală a rațiunii (H. Spencer), la o concepție istorică, ce-și are actul de naștere în Fenomenologia spiritului lui Hegel. Acesta este terenul care a favorizat orientarea psihologiei moderne, experiența interioară, introspecția privilegiată de spiritualiști și de fenomenologi. În cadrul analizei termenului „experiență” se poate observa cum semantica atribuită acestui termen este polivalentă, așezată cu dificultate în interiorul unui context unitar. Ne întrebăm, atunci, ce însemnătate are în acest context moral? P. Valori propune câteva accepții ale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea, Platon, stoicii și creștinismul își
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al XVII-lea, care naturaliza aceste poziții filosofice mulțumindu-se adesea cu o simplă plagiere a opțiunilor primului materialist. În acest bazin vor veni să pescuiască toți gânditorii în căutarea unor concepții în stare să reziste creștinismului dualist, idealist și spiritualist. Așadar, chiar dacă e fără chip, Leucip nu e și fără operă, fiind mai ales autorul unei Mari ordini universale în care este expus sistemul său. 3 Realitatea simulacrelor. În lumea lui Leucip nu există decât atomi, vid și mișcări efectuate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lumii concrete, brutale, golite de orice iluzie sau vis, scorțoase și ipocrite. Îndrăgind-o de mică pe Jeanne d'Arc, Mary Louise devine un fel de preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină la cimitirul idealului său spiritualist. Continuând să audă vocea lui Robert citindu-l pe Turgheniev, mișcându-se printre oameni ca în transă, ca un robot aparținând de o altă lume, eroina se refugiază la antipodul dezamăgirii de care avusese parte în lumea lui Elmer și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
evidențelor și a certitudinilor simțului comun din partea speculației idealiste. Referindu-se la această utilizare filozofico-tehnică a cuvântului, în al său Curs de istorie a filozofiei morale în secolul al optsprezecelea, dictat la Sorbona între anii 1819 și 1820, Victor Cousin, spiritualist eclectic francez, va preciza faptul că scepticismul lui Locke echivalează cu un "nihilism absolut"21. În contextul opoziției față de realism, William Hamilton, ultimul exponent al Școlii scoțiene a lui Thomas Reid, considera în primele decenii ale secolului al XIX-lea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
diferențial, nu are drept condiție decât existența a două surse distincte, privitorul și privitul, în lipsa căreia nicio relație nu poate "începe". Foarte academica dezbatere între Florența și Veneția, linie și culoare, eterat și senzual nu i-a opus niciodată pe spiritualiști ateilor, ci o familie de credincioși alteia. Și culoarea poate fi o devoțiune, la fel corpurile și obiectele de aur. "Arta religioasă" este doar o expresie printre altele, nu neapărat cea mai înaltă, a "artei sacre", iar despre această din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
muncitorilor și țăranilor" (La Revue française, 1839). În partea clericală, lumea e mai rezervată. "Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea sa și nicio mașină omenească nu poate fixa imaginea lui Dumnezeu" (Leipziger Anzeiger, 1839). "În pictură, spune Delacroix, spiritualist convins, spiritul vorbește spiritului, iar nu știința științei." Dublu sacrilegiu, accentuează Baudelaire, fiindcă această copie servilă a naturii "jignește în același timp divina pictură și sublima artă a actorului". Că poate să se joace comedia și în studiouri, nu numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
tratatul Herbarius. Denumirile acestor plante sunt atestate de lingviști, de istorici și preluate de Istoria Medicinei cu remarcarea vâscului, care la daci se bucura de o atenție deosebită, fiind utilizat pentru fluidizarea sângelui, echilibrarea tensiunii și menținerea tinereții. Preoții daci, spiritualiști prin însăși religia lor, practicau dieta vegetală, apicolă, recomandând-o enoriașilor, cum scriu Clemens din Alexandria, ca si Jordanes. Amândoi istoricii vorbesc despre viața religioasă dacică, obiceiuri, abstinență în menținerea vigoarei și formarea caracterului. Decizia lui Deceneu, marele Sacerdot, de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
că „Homo Homini lupus“ (Omul este lup omului), căreia, Seneca (sec. I d.Chr.) îi va opune „Homo res sacra homini“ (Omul e ceva sfânt pentru om), pe care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a adoptat o poziție profitabil eclectică așa ca și în cazul filosofiei lui René Descartes (Cartesius 1596 - 1650). Acest filosof, matematician, fizician și enciclopedist este pasionat de medicină și biologie. El face disecții pe animale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și Mac Leod. Asupra acestei nedreptăți s-a scris mult și se mai scrie și de către români și de oameni de știință străini. Această injustiție în lumea cercetărilor continuă să interogheze conștiințe. Ca filosof și pedagog, Nicolae Paulescu este un spiritualist reflexiv, încrezător în destinul neamului său, al lumii și al adevăratei științe și culturi, un ilustrator prin exemplu personal al unității gând-cuvânt-faptă. La toți marii medici ai sec. XX, fie străini, fie români se observă tendința plurispecializării, mai ales în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
grăbite din Prefața la Cromwell. Tabloul făcut de Hugo asupra celor trei vârste ale umanității și despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ea este fructul întâmplării și rezultă din bâjbâiala oarbă pe care o urmează natura în procesele sale de creație. Ei sunt adepții realismului material în care numai lumea exterioară a materiei este adevărată, palpabilă, filosofie desființată de teoria cuantică. Pentru spiritualiști este evident că ea marchează îndeplinirea de decrete divine și că ea servește unui plan inteligent pe care omul îl poate înțelege doar cu dificultate. Aceasta se combină cu determinismul cauzal, teoria sferelor 546. În ultimă analiză, nu este nici un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răul. De voința noastră va depinde viața lumii. Domnule Litman, în ființa neamului dumneavoastră sunt două concepții fundamental și structural opuse, dar care, din rațiuni existențial-naționale, în momente cheie își dau mâna și își fac concesii reciproce: fariseismul și saducheismul, spiritualiștii și materialiștii. De la Hristos începând, unii fac mereu concesii celor ce vizează ca prin economie și politică să cucerească lumea văzută. Presupunând că ați realizat acest deziderat, cucerirea lumii în sânul ființei naționale, ca entitate spirituală nu numai biologică, se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cripto-teologică a influențelor subiectivității și limbii, care se întrepătrund. Ceea ce este de remarcat este oglindirea aproape perfectă a ideilor esențiale critice ale jurnalistului Lippman și ale poetului Eliot, un aspect care probabil va îngrozi adepții Noului Criticism, mai ales că spiritualistul estetic Eliot poate ajunge să facă parte din aceeași categorie ca și spiritualistul materialist Lippman. Întâmplător, apelul făcut de ei la o literatură transcendentalistă și la un jurnalism care transcende subiectivitatea, s-a produs în același timp, în anul 1920
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
domeniu de aplicație implicit, sufletul s-a aflat în centrul atenției teologilor, cei care sădeau și cultivau credința creștină în conștiințele oamenilor. În aceeași perioadă, printre reprezentanții științelor naturii se răspândise o reținere față de termenul de psihologie, ca fiind unul spiritualist, neavând ce căuta pe masa de lucru a naturaliștilor. Un interes crescând pentru psihologie s-a manifestat în rândurile dascălilor, ei fiind aceia care făceau instrucție elementară cu copiii sau cei din învățământul universitar, în cadrul edictelor papale, etc. Era un
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cât de mic de autoritate academică. Istoric, tot în această fărâmă se află inclusă o mică parte din ceea ce, anterior, a fost doar cauza profesională a unui șaman vrăjitor, a trimisului unui Atotputernic și a puterilor sale divine, a unui spiritualist ocult, etc.; exagerată ar fi, abia, aprecierea că psihologia, în aplicațiile sale asupra conștiinței și destinelor oamenilor, poate face abstracție de acest trecut, că psihologului îi sunt străine toate ipostazele profesionale ale acelor care, anterior, într-o formă primitivă, au
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
tuturor acestora. În orice parte de lume civilizată nașterea psihologiei se raportează la succesele de până atunci realizate atât în științele naturii, cât și în filosofie. Ele făceau parte din imensul efort făcut în direcția depășirii tendințelor metafizice sterile sau spiritualist vitaliste, de a da respectivelor reușite un mesaj pozitiv caracteristic, inspirat de perioada renascentistă, completată de cea iluministă, dar susținută de tot ceea ce anterior s-a acumulat în istoria societății omenești. De fiecare dată istoricii au știut să accentueze însemnătatea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
înțelege sufletul ca un principiu independent de materia organizată și care-i supravețuiește. Aceasta mai ușor o putem concepe a priori; științificește e cam greu de a o proba și spiritualicește niciodată n-am probat-o. În școala lor filosofică, spiritualiștii s-au servit de idealismul lui Platon, de misticismul lui Sf. Augustin și de al altor părinți ai bisericei, și în sfârșit de ideile înăscute ale lui Descartes. Această ultimă teorie servește de bază științifică spiritualismului. Sunt trei teorii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din oameni de diferite colori politice și straturi sociale, din diferite ramuri ale neamului nostru: români, transilvăneni, bucovineni, basarabeni, macedoneni, în sfârșit, din atâtea elemente disparate și eterogene, din oameni cu doctrine religioase și științifice opuse: atei, teiști, creștini, panteiști, spiritualiști, materialiști etc., ca toți aceștia, zic, să ție casă bună împreună atâta amar de ani, fără ca între dânșii să se fi ivit cel mai mic conflict. Dar tocmai diversitatea aceasta de aptitudini și de îndeletniciri, eliminând concurența, a menținut unitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cărturar sterp și anapoda cu veritățile cele mai simple și mai evidente, cât și cu lucrurile din preajma ta, cu sensul și necesitatea lor cea mai apropiată; purtând la subțioară, pe la popotă, spre prosteala noastră, tomurile de metafizică ale filo zofului spiritualist Maine de Biran, cu care plecase În răz boi ca Într-o vacanță, dar lăsându-și oamenii din tabără plini de râie și de păduchi exantematoși. Locotenentul Brațu Aurel sta În mintea mea de atunci la antipodul moral al soldatului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
răspândită printre oameni această ofertă. Botezul este, în conformitate cu această teologie, un semn extern instituit de Iisus Hristos prin care omul își manifestă acordul de a încheia un legământ cu Dumnezeu. Alte mișcări care s-au opus anabaptiștilor ca cea a spiritualiștilor au respins, asemeni catarilor, botezul cu apă. Interesul lor era orientat spre botezul duhului. Reacția catolică la aceste teorii protestante a dus la o nouă redefinire a învățăturii scolastice despre botez la conciliul din Trient. Acolo s-a hotărât obligativitatea
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]