1,910 matches
-
ale limbii, se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în stare aproape virgină; adică atins uneori
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
și proiectul cultural În zona culturii, a artelor plastice în speță, situația de fapt, cea de drept și cea morală sînt cu mult mai grave decît în celelalte segmente de piață. Aici se manifestă încă un amatorism gregar și o spontaneitate vecină cu sălbaticia. Asta nu înseamnă că nu sînt, printre actorii pieței de artă, galeristi și negustori cu totul străini de această imagine. Pot fi oferite multe exemple de galerii care se mișcă extrem de dinamic și la un remarcabil nivel
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
foarte posibile alunecări în ridicol. Pentru că poezia lui Șerban Foarță este o perpetuă șaradă în care niciodată ceea ce se vede nu este ceea ce pare a fi. Stilul Foarță, probabil marca cea mai protejată din lirica românească, este un amestec între spontaneitate - improvizația după ureche demnă de un lăutar rutinat - și erudiție rafinată, de doctor în litere. De o parte ludicul, bășcălia, calamburul, coq-à-l’âne-ul, mimologismele, culorile, sevele și miresmele unui limbaj poetic inimitabil, de cealaltă, intertextualitatea savantă, perfecțiunea prozodică, alternarea, pe parcursul
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
lor, majoritatea nu știu ce vor să exprime. Pe noi înșine, desigur!", dar ce anume din noi înșine și de ce am făcut-o așa, nu mai contează. "Numai Încuiații nu înțeleg!", par a spune adepții lui Harry Potter. Cuvintele de ordine sunt spontaneitatea și ignoranța. Acestea două sunt manifestări ale credinței, din ce în ce mai larg răspândite, că exprimarea nemijlocită, frustă, nefiltrată, precum și ignorarea modelelor culturale consacrate constituie adevăratele trasee în descoperirea propriului eu artistic. Credința în curiozitatea neinhibată dă astfel naștere experimentului, iar credința în
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
pe cît se înțelege din context cu sensul de "a naște" (e vorba de împărțirea între proprietari a copiilor pe care i-ar fi născut o țigancă roabă). Jalbele și rapoartele legate de furturi, violuri, omoruri sînt inevitabil contaminate de spontaneitatea limbajului cotidian. De aceea, alături de formulele extrem de ceremonioase ale stilului oficial al epocii (impregnate de o afectivitate clișeizată: "iarăși mai supăr luminat auzul Înălțimii Tale", "cu hierbinți lacrămi căzui la mare milostivirea Înălțimii Tale", "cu plecare de genunche jăluim Măriei
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
franceze, muzica lui Malherbe se revendică dintr-o prodigioasă tradiție impresionistă. Mai ales atunci când mizează pe peripețiile unui sunet ce se vântură cu întregul său harnașament, nu numai în spațiul urechii interioare, ci și al unui univers afectiv obiectivat. Grație, spontaneitate, savoare, complexitate, forță, iată dominantele unei creații ce a avut câteva modele notorii, precum Gerard Geay, Jean Baudrillard, Yvonne Despartes, Max Deutch sau Iannis Xenakis, modele pe care, întâmplător sau nu, Claudy Malherbe i-a avut, în anumite momente ale
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
Securitatea? Ați făcut poliție politică? Bine e că, măcar acum, în perioada estivalăăăăă... Estivală?!? Apropo: la cei mai mulți realizatori/prezentatori de emisiuni estivale televizate, datorită temperaturilor excesive, nișa în care-și ascunseseră cu grijă rezerva de cultură, inteligență nativă și eventuala spontaneitate, pare atât de încinsă încât conținutul său, prin topire, a devenit o pastă-muci-laginoasă, cu aspect indecis și duhnind groaznic a stereotipie și a sfeterisire de idei din alte veri. -Noa, și ce ?, se supără brusc Haralampy. Tu crezi că la
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
ca un desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine, un râs ce ar fi semănat cu o strâmbătură nesuferită, cu o schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut scuza spontaneității. O spontaneitate indusă de doi protagoniști gravizi de atâta talent și resimțită din belșug de către un public numeros, avid de cât mai solide puncte de sprijin ale adevărului artistic. Spirite vii, funciar creatoare, Paul Staicu și Laurent Cirade nu-și
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
desant împotriva a ceea ce e perimat, dar și ca o insultă adusă nenorocirilor de tot felul. în fine, un râs ce ar fi semănat cu o strâmbătură nesuferită, cu o schimonoseală gratuită, dacă nu aș fi avut scuza spontaneității. O spontaneitate indusă de doi protagoniști gravizi de atâta talent și resimțită din belșug de către un public numeros, avid de cât mai solide puncte de sprijin ale adevărului artistic. Spirite vii, funciar creatoare, Paul Staicu și Laurent Cirade nu-și caută răspunsurile
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
pe tastaturile pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala crotalelor, gongurilor thailandeze, cow-bells-urilor ori a tamburelor de lemn. Totul aduce cu un ritual în care sunt abandonate referințele și formalizările pentru a se deschide larg poarta subiectivității și spontaneității. Despre muzica lui Hurel, Grisey însuși spunea că este prin excelență una obiectivă. Parcă ar fi vorbit de propria-i operă. Căci, oricât de protagonist într-ale spectacolului, ca expresie sublimată a unui naturism sonor imuabil și implacabil, Gérard Grisey
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
se adapta, conceptului simfonic concertant, aspect pe care solista îl potențează cu nobilă comunicare. S-a spus, în epocă și nu numai, că Schubert continuă spiritul mozartian al muzicii în perioada deceniilor de debut ale secolului al XIX-lea. Prin spontaneitate melodică, prin fiorul nedesmințit romantic, tipic vienez, al muzicii. Pe această direcție - în compania Orchestrei de Cameră Radio - Andreescu a realizat o versiune ferm construită a celei de a 6-a Simfonii, în do major, de Franz Schubert. în ambele
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
Harrmony din orașul-amfitrion. Realizare de vârf a saxofonistului/dirijorului Constantin Iridon, acest ansamblu vocal etalează armonii strălucitoare, muzicalitate, swing, autenticitate emoțională. Chiar dacă simțul lor improvizatoric se află încă în stadiu incipient, cele opt cântărețe și colegul lor compensează prin vivacitate, spontaneitate juvenilă și, deloc în ultimul rând, printr-o vibrantă prezență scenică. Cantitativ, prezența cea mai semnificativă la gală a avut-o Clujul. Însă grupurile Jump și Headliner nu au depășit o cumințenie oarecum scolastică în abordare (primul), sau un entuziasm
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
acest film.” Cuvinte mari ale unui autor sub șocul succesului imens, de public și critică. Poate mult mai emoționant, „Pianistul” este însă departe de perfecțiunea formală a lui „Chinatown”. Și cu atît mai departe - la propriu și la figurat! - de spontaneitatea „Cuțitului în apă”. În afară de talent, Polanski a avut mai întotdeauna parte de noroc în viața profesională. Filmul de debut i-a adus o nominalizare la Oscar, într-o perioadă în care dezghețul de după războiul rece de abia se făcea simțit
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
oricum, diferența dintre cota de jos și cea de sus rămîne enormă: Mutzner, de pildă, s-a vîndut și la 21.000 USD, dar și sub 1000 USD, iar acestă diferența nu măsoară distanța valorică dintre lucrări, ci traduce simple spontaneități. Și asta pentru că nu există de-adevăratelea o reglementare a pieței de artă, nici una juridică propriu-zisă și nici una instituțională. Iar acest lucru îngustează foarte mult plaja de opțiune, dirijînd interesul cumpărătorilor, în cea mai mare parte, către nume de artiști
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
vast, oscilând între melosul românesc și lirismul scandinav. Pianistul și-a găsit în Ioan Billy Bontaș un percuționist inteligent și empatic, iar în Dietmar Osterburg un basist de înaltă precizie. La rândul său, Mircea Tiberian își continuă investigațiile în domeniile spontaneității asociative, în compania germanilor Maurice DuMartin/baterie, Jan Roder/contrabas și a saxofonistului american Ben Abarbanel-Wolf. Aici prevalează interacțiunea liberă dintre interpreți, asupra căreia gândirea componistică a lui Tiberian își exercită totuși, subliminal, acțiunea ordonatoare. Un spectacol plin de inedit
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
fi ruloanele unui tăvălug uniformizant”. Cu alte cuvinte, e de părere că atît în momentul ’40 cît și în „epoca de aur” istoria prezenta riscul de-a perturba percepția creației literare ca valoare autonomă, evident cu deosebirea capitală dintre relativa spontaneitate a sentimentului etnic și un program impus de forurile ideologice totalitare. Să menționăm circumstanța lăudabilă că Lucian Valea, deși insuflat de sentimentul de patrie, nu s-a înrolat în carnavalul sumbru al „patriotismului” ceaușist, sesizînd impostura orientării în climatul lipsei
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
subiectelor; tematica ionesciană, rafinată printr-o expunere repetată, pana cand scrisul s-a tocit, confruntata cu prospețimea culorilor și formelor picturale ale unui pictor autodidact. Naivitate: robustețea culorilor primare și a negrului care adesea le delimitează, lipsa de inhibiție, geometricul, spontaneitatea, elementarul liniei, bidimensionalitatea (lipsa de adâncime) compoziției. Rafinament: umorul, tensiunea contrariilor linie (negru)/ suprafață (culoare), natura aproape absența, debila sau antropomorfizata, prezența, în multiple deghizări, a portretului pictorului în tablou. Laconic, paradoxal și plin de umor, Ionesco se autodefinește cu
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
ordin. Nu acceptam indiferența și impertinența unui funcționar și într-o zi am fluierat - cu două degete băgate în gură - într-o bancă, atunci cînd o salariată mi-a închis în față geamul ghișeului. Am fost dus la miliție... O spontaneitate morală - îmi spuneam eu -, dar care nu avea nici un efect atunci cînd ceilalți nu știau ce reprezintă inadmisibilul, insuportabilul și nici ce este moral sau imoral. Sînt împrejurări în care este inutil să-i aperi pe ceilalți pentru că nu vor
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi nici probleme de ordin demografic, pentru că spontaneitatea nu mai este ucisă de programe rigide, iar marile valori artistico-umoristice nu mai sunt sugrumate în mod barbar sistematic. Dezlănțuirea neputințelor a fost superbă, ba nu, de-a dreptul de comă... Ceea ce s-a și întâmplat cu soacra lui Haralampy
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
pentru a-l scoate drept perdantul care și-a revenit în Parlament. Năstase se întoarce! PSD controlează Parlamentul! Analiști ai discursului de învestitură susținut de Băsescu au descoperit că noul președinte a trecut la limbajul oficial și nu mai are spontaneitatea cu care a cîștigat alegerile. Cu alte cuvinte, s-a terminat cu Băsescu cel care făcea promisiuni electorale. El a intrat în rolul solemnității prezidențiale, adică s-a înseriat în rîndul foștilor președinți ai României. Ceea ce, în realitate, nu e
Proba libertății by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12172_a_13497]
-
de fapt, destinele unor oameni mult mai degrabă făcuți pentru "cultură", fie ea și a croazierelor și a conferințelor despre integrarea "exclușilor", decît pentru "istoria" de linia întîi. Nimeriți fără veste în toiul unor evenimente care i-au atras prin spontaneitate și prin posibilitatea de-a face să trăiască idealul eroic al lecturilor de altădată, nu au structura care le-ar permite să-și susțină poziția avută la început. Scopul lor, al lui Filip Criste și al Elizei, devine întrajutorarea, stabilirea
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
evaluare ideologică (e bine/nu e bine să existe termen feminin: e mai importantă marcarea diferenței sau a identității?), pe de altă parte limba produce, prin mecanismele ei sociolingvistice spontane, conotații negative, care nasc noi reacții și evaluări ideologice. Între spontaneitate și intervenție, între tendințele limbii și politica lingvistică, se pot stabili relații complexe. Ministru, de exemplu, apare în DEX cu formă unică de masculin. În schimb, în dicționarul academic (DLR), sînt înregistrate formele ministreasă, ministresă și chiar ministroaică. Ministreasă (considerat
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
prin procedee mai naturale". Prozatorul e momit și prin specificarea faptului că exercițiul nuvelistic ar fi "în toate cazurile întineritor", că alternarea formelor epice constituie un mijloc salutar, inclusiv pentru romancierul cu experiență, de a-și controla "forța de sinteză, spontaneitatea și simțul economiei expresive". Pledoaria apare coroborată cu exemple pertinente, precum Hemingway, care, conform unor exigenți "prețăluitori" ai operei sale, ar conta pentru posteritate doar prin vreo cincisprezece nuvele, sau Revista Fundațiilor Regale, al cărei prestigiu s-ar datora în
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
de poduri plutitoare/. Lovi-m-aș drept de norii goi/ Rămași cu semne de război/ Și-ntoarce-m-aș din nou în gînd/ s-aud materia plîngînd/ să văd materia dansînd." (p. 64) Versurile lui Cristian Bădiliță sunt o combinație de erudiție și spontaneitate, de rafinament savant și ludic poznaș. De aceea ele pot fi citite cu inocență chiar și de un public mai puțin instruit, incapabil să identifice șaradele livrești ale poetului. Impecabilă la nivelul prozodiei, poezia lui Cristian Bădiliță se citește cu
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]