506 matches
-
germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni numaidecât, adresându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta și revin de teamă ca textul publicat pe timpuri să nu se fi
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
Bogdan Iancu "...Așa și cu povestirile din volumul de față, sunt un fel de discuții la masa de lemn din Pădurea Verde de la marginea Timișorii, la masa de lemn de dinaintea Birtuțului. Ele sporovăiesc de-ale lor, de cele politice și culturale și vine faptul de viață ca măgarul..." - intenții strecurate de autor în Prolegomena ce deschide volumul Apocalipsa 9 (retroproze), întîmplarea cu măgarul este relatată cu un umor savuros, într-un stil personal
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
zbenguiesc eu ca peștele în apă..." După Valahia de mucava (1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a atmosferei volumului Apocalipsa 9 cu cea din poiana lui Iocan - Moromeții), sporovăind cu umor despre politică, literatură, comunism, fapte de viață... Finalul volumului îl găsește pe măgarul de la început, înhămat la căruță și pe autor întrebîndu-se: "...de ce nu renunți? De ce nu taci?" Daniel Vighi, Apocalipsa 9 (retroproze), Editura Paralela 45, București, 2000
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
neobișnuită dar semnificativă pentru noile condiții. Aș pune mîna în foc că și ei se gîndesc la aceleași lucruri ca și mine: cum, în asemenea ocazii, ne adunam în bucătăria de "dincolo" - un "dincolo" care nu există - cîți eram, cum sporovăiam... Ca să rup tăcerea, îi laud Ilenei clătitele. Surîde cu tristețe, fără să comenteze." O poveste, așadar, cu before and after. Un șir de consolări nereușite, o "terapie" prin amintiri depănate în șoaptă. Despre soarta mobilelor din casele de altădată, despre
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
1995). Între Capșa și Corso poate lăsa impresia, cui se oprește la titlu, că este o carte despre spiritul de petrecere și taifas al Bucureștilor de odinioară, manifestat în cafenelele celebre în care se strângeau literații și artiștii pentru a sporovăi. Unii chiar pentru a-și începe ziua, precum Camil Petrescu , cu micul dejun luat acolo. Sunt și aceste lucruri de văzut în carte, dar sunt și altele. Sunt de urmărit proiecțiile unei ambianțe de viață intelectuală dintr-un moment care
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
că miercuri dimineață a fost sunat de Fuego. Prezentatorul emisiunii "Next Star" a rămas uimit de faptul că Paul Surugiu l-a căutat doar pentru a vedea ce mai face și nimic mai mult. M-a sunat Fuego azi-dimineață. Am sporovăit câteva minute după care l-am intrebat de ce m-a sunat, cu ce să-l ajut? "Cu nimic", mi-a răspuns. Am sunat doar să văd dacă ți-e bine. Atât." După ce am închis, mi-am dat seama cât de
Dan Negru, UIMIT de ce i-a spus Fuego: M-a sunat dimineață by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22519_a_23844]
-
zburător (de Cătălin Mușat) și Căutare/Quest (de Ionuț Pițurescu). 1. Nu te supăra, dar.../ Don’t get me wrong Nu sînt chiar prieteni, doar siliți să trăiască împreună. Ocsy mătură treptele de la biserică zilnic, mereu la costum și cravată, sporovăind cu Dumnezeu. Alex are o adevărată pasiune pentru știință și pentru un regim de viață sănătos. Abel îi hrănește pe toți și, la nevoie, le schimbă scutecele. Ignat mută pietre. De la stînga la dreapta, apoi de la dreapta la stînga. Un
Proiecţii premiate rulează la Open Soros SocietyMovies [Corola-blog/BlogPost/98441_a_99733]
-
În continuare erau alte câteva și apoi ei, încheind masa cu măria sa, Fluturele. Era o atmosferă destinsă, plăcută iar faptul că mica sindrofie se desfășura afară, în aerul curat, tomnatec, dădea o notă în plus de plăcere, de reverie chiar. Sporovăiau toate. O tânără jună, de pe la mijlocul mesei, se grăbea spre toaleta de la parterul clădirii, să-și refacă machiajul nițel estompat de trecerea zilei și de izvorul de lacrimi de emoție ce-i udaseră, la un moment dat, chipul feciorelnic. Trecu
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
până autocarul a demarat, făcu semne cu mâna ca în filmele cu soldați care pleacă la război, lăcrimă puțin și, gata, la slujbă, deoarece pe piața asigurărilor apăruse, dură, concurența. „Fetele mele” perfect indiferente la semnalele trimise de tati, mai sporovăiră câte ceva, forfecară puțin pe acei pe care-i cunoșteau și acum erau tot în autocar, observară că printre turiști se afla și domnul Nick, antrenorul de fitness al doamnei, dar și Ted, un tânăr bun să joace într-o reclamă
EXCURSIA DE DOCUMENTARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383685_a_385014]
-
două vecine. Erau două prietene, care nu terminaseră de împărtășit impresiile de după petrecerea aniversară a uneia dintre ele, a gazdei. Să tot fi fost ora două, noaptea. Musafirii plecaseră de ceva timp, soțul și copiii adormiseră iar cele două, încă, sporovăiau împărțind gânduri. Erau prietene de mulți ani și, ca de obicei, își împărțășeau și bune și rele. Obosite, privind pe fereastră, atenția le-a fost atrasă de un tânăr brunețel de aproximativ douăzeci și cinci-douăzeci și șapte de ani, care
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
măști fioroase, au fost grupați în jurul unui os de ros, au depus jurăminte cu mîna pe Biblie și s-au angajat solemn și fals, ca ăia din Congresul american, apoi, cu nerușinare, potrivit obiceiului moștenit, ies țanțoși în fața presei și sporovăiesc într-un limbaj ipocrit cît de bine ne va fi nouă cu ei în viitor! Și povestea se tot repetă de un sfert de veac! Acum au venit tehnocrații lui Söröș și au scos limba latina din școli. Au redus
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
o germană de școală, cum recitam în liceu la Brașov poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă... Acesta interveni numaidecât, adre-sându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta. De teamă să nu fie uitată scena -, risc și mă repet... înmânându-ne
Berlin ori nicăieri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8266_a_9591]
-
virile îmi alunecau pes te pei sa jul liniștitor care se zărește de pe culmile Mardi nului la ceas de seară, și aproape că nu i-am observat. Erau doi, un el și o ea, destul de tineri; veneau din față și sporovăiau. Înaintam alene, fiecare în ritmul lui. Ne apropiasem destul de mult unii de alții, aproape că ne in ter sectasem și eu, in stinctiv, le-am ocolit privirea, pentru că așa-s eu, nu știu să privesc oamenii în ochi. Și atunci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zi pe la mănăstiri. Barbie se temea întotdeauna că Shelley va intra în încurcătură, dar spera că, totuși, într-o bună zi, va fi și ea copil ascultător și responsabil. Drumul cu autocarul a fost plăcut, copiii erau veseli, cântau și sporovăiau. În sfârșit, au ajuns la mănăstire. Au vizitat biserica, unde au admirat icoanele frumoase, apoi clopotnița, și atelierul de țesut covoare. La sfârșit, copiii au fost invitați să vadă osuarul. Rafturi întregi erau acoperite cu oase, mai ales cranii. Înfiorați
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
de metrou..., își însemnase, cu un pix roșu, pe unde dorea să ajungă și începu drumurile. Mergând pe ici pe acolo, i se părea că alături este Clotilde, că merge de mână cu ea și câteodată se trezea că parcă sporovăiau unul cu altul, ca altădată... Își revenea brusc din reverie, zâmbind la poveștile cu domnul acela Alzheimer, care cam începuse să-i dea târcoale, zicându-și că, la vârsta lui, oricum unii mai vorbesc și singuri și visează cai verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
toate treburile administrative, la fel cum făcea odinioară în tinerețe. Nu erau prea multe și nici prea grele. Unele chiar îi făceau plăcere, ca de exemplu mersul pentru cumpărături la piață, unde mai întâlnea câte un producător veritabil cu care sporovăia de una, de alta. Și avea ce vorbi, acum că într-un fel era și el "producător". Într-o zi trecu pe la fostul său atelier, de lângă Universitate. Era cam ora prânzului și bufetul era plin de mușterii fete și băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în urmă, celebrii Rolling Stones sau președintele Nixon! Chiar așa? Da, chiar așa! Ți-e sete? Ai vrea să bei ceva? Nu, mulțumesc. Ce-mi place la voi, nici n-a plecat trenul din gară și toți au început să sporovăiască, indiferent dacă se cunosc sau nu. La noi merg sute de kilometri fără să-și spună nimic! Trecuseră de Ploiești și acum opriseră la Câmpina. Pe geam, în zare, se vedeau munții, cu crestele albite. Ce mistere ascunde Câmpina? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-i o cocioabă, ori tu ai făcut acolo o vilă. Da, draga mea, așa e. Hai să intrăm. Înăuntru o găsi pe baba Floarea, cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp de una, de alta, o întrebă de sănătate... Îi povesti bătrânei cum a căzut în budană și baba râdea de se prăpădea. Babă Floareo, cum de te-a dus gândul la așa ceva? Eram singură, zilele și nopțile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme încoace? Doar n-or fi gânduri ca la toți oamenii, pentru că ție îți țopăie prin scăfârlie doar sticleți. Unde sunt sticleți nu-i loc pentru cucuveici, Pâcule. Lasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cum îi tremură mâna ovreiului când dă parale? a întrebat Pâcu, așa, fără adresă. Da’ să primească crăițari! Atunci să vezi cum îi strălucesc ochii ca motanului lângă oala cu smântână - l-a pus în țeapă pe ovrei Vasile Hliboceanu. Sporovăind, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja departe de târg. Sleaul se întindea spre zare șerpuind ca o curea cât se vedea cu ochii. Fața lui Mitruță Ogaș părea străluminată de un soare interior. Deși nu-și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
morții de la morgă.” „Doamne păzește! Da’ ce îi aceea morgă?” „Ii locul unde se țin cei care o murit în spital.” „S-o mai prefăcut vreo unul în strigoi pănă acum aici în spital?” „Nuuu. Niciodată.” In timp ce Surcică sporovăia cu portarul, hopa și doctorul. Când o dat cu ochii de Surcică, l-o și luat la întrebări: „Da’ bine, Surcică! Dumneata dormi acasă ca bușteanul și eu aici în spital mă lupt cu nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt de clopot bisericesc...prevestind duminica. Pâcu și cu moș Dumitru călcau unul lângă celălalt sporovăind. Capetele plecate unul către altul le dădea aerul că vorbesc în taină. Această părere nu era departe de adevăr...De multă vreme, lui moș Dumitru îi umbla prin cap un gând stăruitor: „Mi-a fi deajuns o viață de cărăușie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
oprești decât la hanul lui Froim. Eu cred că îi nevoie să înhămăm și armăsarul tău, pentru că drumul îi peste măsură de greu. Apoi mătăluță, domnule fost primare, urci lângă mine, fiindcă tot trebuie să te vadă doctorul... Au mai sporovăit ba de una, ba de alta, și, deodată, Costăchel a întrebat: Ce mai știi despre primarul Vrăbioi? Tot așa țanțoș umblă prin comună, de parcă a înghțit un par? Cum de n-o trimis încă pe nimeni pe capul nostru, pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un alt bărbat, tot un ceferist, pe care și părinții mei îl cunoșteau și l-ar fi dorit de ginere. Era un flăcău chipeș, un om delicat în purtări și vorbe. Venea pe la noi, stăteam seara târziu la poartă unde sporovăiam vrute și nevrute. De, ca tinerii, ne iubeam! În același timp îmi dădea târcoale și Costache. Eram fericită și într-un fel mândră că sunt curtată de doi cavaleri, ca orice fată ajunsă la vârsta când îi sfârâie călcâile. Eu însă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fusese o zi întreagă, în duminica aceea? E posibil s-o fi petrecut cu mândra lui!?" Acest gând îl simți ca un vârf de lance ce i se răsuci dureros în suflet, fără a-i aduce răspunsul căutat. Toată duminica sporovăise cu Natalia, ajungând în finalul discuției la concluzia: Divorțez! Tu ești nebună!? Sunt! Nu pot suporta gândul că soțul meu m-a înșelat, mi-a zdruncinat încrederea, găsind ca parteneră o femeie cu care nu și-ar fi irosit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]